Văd că se vorbește foarte mult in ultimul timp despre educație.
Nu că i-ar păsa cuiva de educația și viitorul copiilor noștri, ci doar că este la modă și dă bine în lupta politică.
Orice politician, chiar și cu carte puțină, ar trebui să știe că educația influențează dezvoltarea unei societăți, dar educația nu se poate face în sărăcie. Tinerii au nevoie de modele vii, prezente, nu sunt suficiente cele din istorie.
Observăm o escaladare îngrijorătoare a violenței în rândul tinerilor/adolescenților. Dar ce modele de educație pot avea tinerii, când la vârful politicii românești, dialogul politic se bazează numai pe insulte și amenințări?
Am văzut lideri politici lovind, insultând femei, îndemnând membrii de partid “să pună parul” pe opozanții politici. Unii părinți încă mai consideră bătaia, soluția ideală pentru educarea copiilor.
Copiii nu sunt învățați de părinți să evite conflictele și violența, ci dimpotrivă , să lovească primii. În politică nimeni nu mai prezintă proiecte constructive, toți vor să-i discrediteze, distrugă pe ceilalți.
Când “plăcuta suedeză” este considerată opinie politică, la cel mai înalt nivel al statului, nu știu dacă mai putem spera la educație…
Cred că este momentul să ne schimbăm cu toții modul de gândire și abordare, în primul rând politică.
Putem avea idei și opinii diferite, fără să ne insultăm, amenințăm.
Contradicția poate genera și lucruri bune, dacă este argumentată și fără patimă.
„Educația este cea mai puternică armă pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea.”- Nelson Mandela

Col.(r) Paul Gheorghe Necula