La 1 septembrie 1893, din inițiativa lui Lascăr Catargiu, președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de interne, a intrat în vigoare “Legea pentru organizarea Gendarmeriei Rurale”, promulgată prin Decret Regal de către Carol I, lege care prevedea instituirea unui Corp de pază şi ordine cu caracter militarizat în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nu corespundeau unui stat modern European.

În primul an de la înființare, Jandarmeria Rurală era încadrată cu 48 de ofițeri și 882 de trupă. În doi ani de la înfiinţare, estimau legiuitorii, Jandarmeria Rurală trebuia să numere 69 de ofiţeri şi 1260 de jandarmi. Numărul aproape se atinge până în 1896. Jandarmul devine în scurt timp unul dintre cei mai respectaţi membri ai comunităţii, alături de preot, învăţător şi primar.

La încadrarea în Jandarmeria Rurală, indiferent de grad, jandarmii rosteau următorul jurământ: „Jur credinţă M.S. Regelui, de a mă supune capilor mei în tot ceea ce priveşte serviciul la care sunt chemat şi de a întrebuinţa în exerciţiul funcţiunii mele puterea ce îmi este dată numai pentru menţinerea ordinii şi siguranței; siguranţei publice şi îndeplinirea legilor.“