CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI: Casa Iancu Anastasescu

CASELE VECHI ALE TÂRGOVIȘTEI: Casa Iancu Anastasescu

Casa Iancu Anastasescu de pe Bulevardul Carol I (Bulevardul Castanilor), nr. 2, a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, în stil eclectic și i-a aparținut lui Iancu Anastasescu, primar al orașului Târgoviște și președinte al Asociației Prunarilor. Casa este formată din demisol, parter, etaj și mansardă, prezintă balcoane la fațada principală, intrarea fiind marcată de un rezalit, cu fronton în arc de cerc cu copertină din fier forjat și sticlă, iar pe latura din spate are acces secundar.
O particularitate deosebită a acestei case, este dată de amplasamentul acesteia, având deschidere pe trei străzi: pe bulevard, pe strada colonel Băltăreț și pe marginea pieței Mitropoliei.

Ion (Iancu) G. Anastasescu, de profesie avocat, a fost prefect al județului Dâmbovița (1921 și 1926-1927), deputat de Dâmbovița (1931-1932), primar al Târgoviștei (4 decembrie 1938 – 7 octombrie 1940) și membru al Partidului Poporului (înființat în 1918 de Alexandru Averescu). Familia Anastasescu a avut cinci copii, două fete și trei băieți, dintre care Alexandru, a fost botezat de însuși președintele Partidului Poporului, viitorul mareșal Alexandru Averescu.

În toamna anului 1919, a luat ființă Partidul Țărănesc în casa ţăranului Nicolae Teodorescu din Cândeşti, cu sprijinul lui Iancu Anastasescu, al avocatului Ion Nica, Petre Diţescu şi al preotului Vasile Alexe. Înainte de alegerile parlamentare, în  octombrie 1919, a apărut o publicaţie a grupării țărăniste de la Voineşti, intitulată „Ţărănimea”, un organ politic ţărănesc reprezentativ, păstorit de Iancu Anastasescu, care intenţiona să construiască o solidă temelie României noi, unde a publicat câteva articole cu rezonanță: Rațiunea de a fi a Partidului Țărănesc, Poporul a reușit, Trăiască bunul început. Începând din 1922, a colaborat activ la „Gazeta Poporului”, oficiosul Partidului Poporului înființat de mareșalul Alexandru Averescu.

În timpul mandatului de prefect al județului Dâmbovița din 1921, Iancu Anastasescu a inițiat realizarea căii ferate Târgoviște-Ploiești, precum și a unei monografii a județului Dâmbovița, care, dacă nu ar fi fost întreruptă din cauza schimbării de guvern, era preconizat ca din fondurile obținute din vânzarea acesteia să se construiască un Monument al Eroilor sau al domnitorului Matei Basarab. Necesitatea construirii acestei linii ferate, era privită de prefectul Iancu Anastasescu drept una salvatoare din toate punctele de vedere pentru fosta capitală a Țării Românești: „Târgoviștea scade din zi în zi și vieața sa se anemiază. Nu este nici comerț, nici industrie.
Din cele câteva fabrici ce existau, unele au încetat, altele s-au mutat. Aplicând la această situație principiul, după care înlăturând cauza dispare efectul, mi-am zis că este necesar să scoatem Târgoviștea din înfundătura în care se află și să o legăm prin cale ferată cu orașul Ploiești
; dacă apoi și linia Videle s-ar prelungi până la Titu, Târgoviștea ar redeveni un însemnat centru de întâlnire pentru oamenii de afaceri. De altfel, o linie Târgoviște-Ploiești prezintă și o deosebită importanță militară. Pe lângă faptul că se descongestionează triajul Chitila, dar se înlesnește și se scurtează drumul pentru eventuale comunicații pe la poalele dealurilor; în plus se creiază posibilități pentru eventuală rocadă” (s-a păstrat grafia timpului).

În toamna anului 1921, Iancu Anastasescu s-a deplasat la Ploiești unde a propus înființarea „Asociației județului Dâmbovița și Prahova”, care ar fi trebuit să realizeze, dacă nu s-ar fi schimbat guvernul, având ca bază linia ferată Ploiești-Târgoviște, mai multe ramificații care să asigure legătura între Ploiești-Vălenii de Munte, Haimanale-Moreni, Răzvad-Ochiuri, Târgoviște-Rucăr și Titu-Videle. Proiectul realizării căii ferate Ploiești-Târgoviște, a fost reluat de Iancu Anastasescu în timpul celui de-al doilea mandat de prefect al județului Dâmbovița între anii 1926-1927, când a reușit să obțină toate aprobările comisiilor, inclusiv din partea rezidenților regali N. Gane și G. Alexianu și a lui Paul Goma, prefectul de Prahova (fost secretar general al Ținutului Bucegi), însă, schimbarea din nou a guvernului în toamna anului 1927, a determinat încetarea lucrării.

În 1937, oraşul Târgovişte avea să cunoască din nou atmosfera specifică din perioada interbelică a alegerilor judeţene (25 mai) şi alegerilor comunale (13 iulie 1937). Acestea aveau să fie, de fapt, şi ultimele înscrise în şirul alegerilor democratice, urmând, cum se ştie noile regimuri politice opuse democraţiei. În seria aceloraşi alegeri locale se înscriu şi  alegerile comunale complementare de la Târgovişte din 13 iulie 1937, desfășurate la localul şcolii Primare de băieţi nr. 1, în care pentru cele 14 locuri de consilieri s-au înfruntat cinci liste de candidaţi, din partea P.N.L., P.N.Ţ., Uniunii Naţionaliste, Partidului Radical Ţărănesc şi a Independenţilor. La 17 iulie 1937, Iancu Anastasescu și Scarlat Florescu, candidați la alegeri pe listele electorale ale Uniunii Naționaliste, au depus o contestație privind invalidarea alegerilor din 13 iulie 1937, pe motivul că se  comiseseră nereguli electorale prin voturile unor cetăţeni care nu aveau domiciliul în oraşul Târgovişte.

În timpul mandatului de primar al orașului Târgoviște (1938-1940), Iancu Anastasescu a militat pentru popularizarea noului partid politic Frontul Renașterii Naționale, și înscrierea în structurile sale a cât mai multor locuitori ai orașului, el însuși depunând jurământul la 24 septembrie 1939 alături de colaboratorii săi din primărie, purtând uniforma și insignele noii formațiuni politice. De asemenea, a depus eforturi pentru înființarea Gărzii Naționale a Frontului Renașterii Naționale din județul Dâmbovița, constituit ca partid unic în timpul dictaturii autoritare a lui Carol al II-lea şi transformat în iunie 1940 în Partidul Naţiunii, susținându-l drept comandant pe colonelul în rezervă Ioan Nicolin (1882-1942), funcţie care nu i-a făcut cinste ofiţerului de altădată ce reuşise să apere cota 891 a Răchiţaşului Mic.

Tot în această perioadă, primarul Iancu Anastasescu a inițiat în decembrie 1938 constituirea unei Comisii formată din cărturarii și oamenii de seamă ai orașului, care să alcătuiască „Monografia Târgoviștei”, a organizat sărbătorirea centenarului nașterii regelui Carol I, s-a preocupat de primirea vizitei de studii desfășurată între 28 iunie – 1 iulie 1939, a principelui Mihai I, însoțit de elevii Mircea Ioanițiu și Herman Walter, de profesorii Nicolae Popescu (profesor de religie, latină și greacă, Facultatea de Teologie din București 1922-1946), Nicolae Georgescu-Tistu (conferențiar la Facultatea de Litere din București 1938-1948), Alexandru Andronic (profesor de geografie la liceul Mihai Viteazul din București), Virgil Arbore (profesor de istorie și director al Liceului Gheorghe Șincai 1939-1948), C.S. Antonescu (profesor de geografie și directorul Liceului Sf. Sava 1937-1941), Karl Bernhard Capesius (profesor de germană, director al Școlii Germane din București), Dr. C. Ionescu (profesor de fizică și chimie), Ion Zamfirescu (profesor de filosofie la Liceele Sf. Sava, Gheorghe Lazăr și Mihai Viteazul). De asemenea, un eveniment deosebit de important pentru orașul Târgoviște l-a reprezentat sosirea regelui Carol al II-lea, a primului ministru Armand Călinescu, generalul Paul Teodorescu, ministrul Aerului și Marinei (1 noiembrie 1937 – 2 iunie 1940), Victor Slăvescu, ministrul Înzestrării Armatei (1 februarie 1939 – 3 iulie 1940), generalul Gabriel Marinescu (1861-1931) și Eugen Titeanu, ambii subsecretari de stat în guvernul condus de Armand Călinescu, la Școala de ofițeri de Cavalerie Regele Ferdinand, la 25 iulie 1939 cu ocazia înaintării în grad a noii promoții de ofițeri, denumită sugestiv „Promoția Carol I”. Cu această ocazie, regele Carol al II-lea a primit raportul generalului Partenie, iar primarul Iancu Anastasescu i-a oferit tradiționala pâine cu sare.

Iancu Anastasescu, împreună cu fiul său Alexandru Anastasescu, elev al liceului militar Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu, îmbrăcați în ținută de gală, în drum spre înmormântarea Generalului Alexandru Averescu ( octombrie 1938).

 

După abdicarea regelui Carol al II-lea, Iancu Anastasescu s-a deplasat la Catedrala Mitropolitană din București, pentru a participa la 6 septembrie 1940 la slujba religioasă oficiată în onoarea regelui Mihai I și a generalului Ioan Antonescu, primarul încă în funcție al orașului Târgoviște, fiind însoțit de vice-primarul Victor Brânduș, președintele Tribunalului Emil Naum, prim procurorul G. Olăreanu, decanului Baroului, Polizu Dragomirescu, protoiereul Alexandru Popescu Hăbeni, directorul spitalului Benone Georgescu, dar și de către un mare număr de legionari în frunte cu avocatul Aurel Ionescu-Teiș și profesorul Ion Pavelescu. Sprijinit de Victor Brânduș și profesorul Vasile Torge, a depus eforturi consistente pentru a putea amenaja terenul de la Sala de arme drept tabără de primire a refugiaților polonezi.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, Iancu Anastasescu a fost permanent suspus terorii politice, pentru că slujise interesele orașului Târgoviște din funcția de primar și prefect al județului Dâmbovița, astfel încât sistematic a fost urmărit, persecutat, i-a fost confiscată întreaga avere și ulterior deportat cu domiciliu forțat în orașul Câmpulung, unde se pare că ar fi trecut la cele veșnice (după alte surse, mormântul său s-ar afla în comuna Lungulețu, județul Dâmbovița).

 

 

 

 

Surse:

-Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște; fond Prefectura județului Dâmbovița;

Memoriile generalului colonel Paul Teodorescu (1888-1981), manuscris păstrat la Mănăstirea Dintr-un Lemn;

Ţărănimea, an I, nr. 1, 16 octombrie 1919;

-Petre Popescu Răcari, Calendarul Partidului Ţărănesc Dâmboviţean, Tipografia Nicolae Stroilă, Bucureşti, 1922;

-Iancu Anastasescu, Ion Negoescu, Târgoviștea. Simbol al măririi românești, Institutul de Arte Grafice „Marvan”, București, 1942;

– Valeriu Dobrinescu, Victor Slăvescu, ministru al Înzestrării Armatei, în „Victor Slăvescu, 1891-1977”, volum îngrijit de Al. Zub, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993;

-Marian Curculescu, Mihai Oproiu, Istoria P.N.Ţ. în judeţul Dâmboviţa, Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2008;

-Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu