Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Tîrgoviște invită publicul larg să-i însoțească în lumea unor gesturi și cunoștințe de mult apuse.
În anul 2020 specialiști din muzeu, arheolog expert, Ana Ilie, împreună cu doi elevi de liceu, Ionuț Catangiu și Laurențiu Olteanu, au început o serie de experimente arheologice legate de tehnologia textilelor preistorice.
În cazul prezentei serii de experimente, obiectivul este de a obține fibre textile și produse care să poată fi comparate cu cele descoperite pe șantierul arheologic Geangoești-Hulă, com. Dragomirești, jud. Dâmbovița, unde este în curs de cercetare un sat de perioadă eneolitică (din latinescul aeneus = de aramă și din grecescul lithos = piatră), ce a fost datat 4400-4000 î.e.n.

Din acea perioadă, în această zonă a lumii, uneori, foarte rar, ajung pînă la descoperire artefacte de natură organică – lemn, semințe, și doar dacă procesul de dezintegrare a acestora a fost întrerupt prin carbonizăre.
Dar existența obiector de vestimentație, legăturilor, păturilor, cuverturilor, șireturilor sau legăturilor sunt presupuse prin prezența altor elemente, urme sau artefacte; greutățile de fuse și de la războiele de țesut vorbesc despre pânză și haine, prezenta unor amprente de împletituri pe fundul unor vase, amintesc de rogojini, acele implică cusut, orificiile de prindere povestesc despre vase suspendate, uneltele trebuiau fixate, după cum trebuiau legate bârnele acoperișului, legăturile de lemne și de plante medicinale etc.
Deși există toate aceste dovezi indirecte despre existența firelor și prespunem că oamenii aveau în bagajul cunoașterii lor și în activitatea curentă croșetatul, împletitul firelor pentru a obține articole vestimentare, decorative sau utilitare, practicau țesutul, cusutul, lipsesc dovezile – cămășile, betele, șireturile, șorțurile, coșurile împletite, recipientele din nuiele și lemn, rogojinile etc.
Această absență a suscitat numeroase discuții și încă implică întrebări și nelămuriri. Cea mai simplă întrebare a fost legată de natura acestor fibre textile, dacă, se stipulează în literatura de specialitate, speciile de oaie și capră din acea perioadă nu aveau lână care să poată fi toarsă, primele dovezi de fibre textile de origine animală fiind datate ca. 500 de ani mai tîrziu, în epoca bronzului, iar plantele textile tradiționale, inul și cînepa sunt o absență în inventarul de semințe carbonizate descoperite în așezările din neo-eneolitic cercetate în Romania și se consideră că, în cea mai mare parte a teritoriului Europei, nu erau cultivate.
Șansa păstrării unor fire în unele din vasele găsite în casele dărîmate și cercetate în situl de la Geangoești ne permite să le comparam la microscop cu firele de ață, obținute prin intermediul experimentului, din diferite plante locale ce prezintă fibre textile/sclerenchimatice.
În literatura de specialitate, cea mai uzuală plantă indicată a fi fost utilizată în neo-eneolitic este considerată a fi urzica, de aceea prima serie de experimente au fost dirijate către extragerea de fibre din această plantă.
Vă invităm să urmăriți aventura redescoperirii gesturilor de extragere a fibrelor textile și de obținere a firelor de ață, întîi din urzică, dar ne propunem să obținem fire din in și cânepă.