Este un imobil construit în anul 1925, după planurile arhitectului de origine italiană Romano de Simon (1900-1981), fiind situat în orașul Târgoviște, pe Bulevardul Regele Carol I, la nr. 2, având indicativul Db—II-m-B-17302, așa cum reiese din Lista Monumentelor Istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113, din 15 februarie 2016. Casa are o înfățișare destul de aspectuasă, fiind realizată în stil neoclasic, și deși nu are etaj, totuși se află la o înălțime apreciabilă de la sol având sub parterul casei spații de locuit. Construcția atrage atenția prin masivitatea ei, având cornișă masivă; pe console striate, cupolă de tablă, medalion mare cu motive florale deasupra intrării, medalioane deasupra ferestrelor, balcoane pe console la fațada principială cu balustrade din fier forjat, brâul inferior este decorat cu motive geometrice, iar la partea superioară cu motive florale.

Casa a aparținut unui negustor înstărit numit Gheorghe Balaban (1884 – ?), căsătorit cu Eufimia Petrescu (1888 – ?), cel care deținea o prăvălie (manufactură) în Centrul vechi al orașului. În urma căsătoriei, în familia comerciantului Gheorghe Balaban, s-a născut la 25 mai 1920 unicul copil, Eufimia Balaban, așa cum reiese din Actul de Naștere nr. 150, înscris în Registrul Stării Civile pentru Nașteri din Târgoviște, descoperit și studiat de noi în cadrul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița. Încă de tânără, Eufimia Balaban era o fată foarte drăguță, care ulterior a lucrat la Banca Națională din Târgoviște și s-a căsătorit la 11 septembrie 1940, cum era la modă în perioada interbelică, cu Toma Drăgănescu, un ofițer al Școlii de Cavalerie din Târgoviște. Despre negustorul Balaban (originar din localitatea Bran, județul Brașov), o rudă apropiată, se pare, cu cavalerul Ioan de Pușcariu (1824-1912), cel care are ridicată o statuie în localitatea Bran, se spune în termeni populari, că era foarte calic, în sensul că acesta, deși dispunea de o anumită situație, totuși, cumpăra pâine veche de trei zile cu scopul ca aceasta să nu se mănânce repede.

Din nefericire, la scurt timp după căsătorie, tânăra fată a negustorului Balaban a suferit o boală mentală care a avut drept consecință despărțirea de soțul ei în anul 1948, așa cum reiese din Cartea de judecată civilă de divorț, cu nr. 335 din 20 decembrie 1948, eliberată de Judecătoria Câmpulung Muscel. După separare, a dus o viață cu totul anormală fiindcă nu mai putea să aibă relații cu cei din jur și a dus un trai cu atât mai greu cu cât schimbările ce s-au produs în societatea românească au lăsat-o fără orice mijloc de existență, încât nu se cunoaște unde și în ce fel mai putea să trăiască, iar cei care totuși o mai recunoșteau, o vedeau de multe ori pe străzile orașului îmbrăcată destul de sumar și mergând cu privirea pierdută printre oamenii pe care lăsa să se înțeleagă că nici nu-i mai observa. Coroborând cu toate acestea, la naționalizarea din 1946-1947, marelui negustor de odinioară Balaban, i s-a confiscat atât casa, cât și prăvălia, astfel încât a ajuns să își câștige existența cu greu, fiind tăietor de lemne în Târgoviște. Trist, dar adevărat!

În aceste condiții rău potrivnice din punct de vedere familial, era de așteptat sfârșitul implacabil al Eufimiei Balaban, care a survenit în ziua de 24 august 1989,  având ultimul domiciliu pe strada Maior Brezișanu, nr. 59 din Târgoviște. Decesul fiicei marelui negustor Balaban, rămas până astăzi sub semnul întrebării și al anonimatului, neexistând urmași direcți, a fost stabilit prin certificatul medical nr. 2/26/08.1989, eliberat de Spitalul de Psihiatrie Bucșani, județul Dâmbovița, în prezența doamnei Rădulescu Maria, cu domiciliul în Bucșani, județul Dâmbovița, diagnosticul fiind de ateroscleroză generalizată, certificatul medical fiind descoperit de noi în Arhiva Primăriei Bucșani, județul Dâmbovița.

Astăzi, în orașul Târgoviște există cartierul Balaban, acolo unde a trăit în perioada interbelică, un negustor purtând același nume de Balaban, care a deținut o manufactură ce avea ca domeniu de activitate mașinile de cusut, însă neexistând niciun grad de rudenie între acesta și negustorul Gheorghe Balaban, fiind doar o pură coincidență a numelui.

Mulțumim domnului Sorin Tomescu,  rudă cu negustorul Gheorghe Balaban, pentru informațiile prețioase și fotografiile de familie oferite

Surse:

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria Orașului Târgoviște. Autorizații de construcție și alinieri pe anul 1925; fond Registrul Stării Civile pentru nașteri pe anul 1920;

-Arhiva Primăriei comunei Bucșani, fond Registrul pentru decese pe anul 1989.

Prof.dr. Cornel Mărculescu