Clădirea ca și ansamblu a fost construită în anul 1928 după planurile arhitectului Jean Melon, având aspectul unui mic palat cu o arhitectură care inspira la visare și chiar la curțile imperiale, imobilul fiind situat la capătul străzii Alexandru Ioan Cuza (fostă strada Libertății și cunoscută ca fiind drept Centrul vechi al orașului), cu acces către Bulevardul Libertății (fost C. A. Rosetti), și care se termina în Piața Mitropoliei, astăzi Revoluției, fostă Regele Mihai.

Petre Gh. Popescu a fost una din figurile binecunoscute ale acestui oraș care s-a făcut cunoscut la început ca fiind proprietarul unei farmacii și a unei parfumerii, iar în urma căsătoriei cu fiica lui Elie Angelescu, a devenit deținătorul celei mai importante tipografii care a tipărit mai ales în perioada interbelică în Târgovişte, diverse cărti (merită menționată aici, lucrarea profesorului Constantin Nițescu Zlatian, Mănăstirea Dealu și Liceul Militar Nicolae Filipescu, apărută în 1932), ziare şi reviste, dar şi alte publicaţii care au  apărut în epocă, aceasta fiind cunoscută sub numele de „Tipografia <Viitorul> Petre Ghe. Popescu”. Mai târziu, atunci când s-a construit cealaltă casă în stil cubist, s-a făcut legătura cu tipografia şi la parter a existat o librărie şi o încăpere în care s-a aflat biroul propietarului. De asemenea, în casa care avea fațada spre piață, existau la etaj diferite încăperi de locuințe închiriate unui medic stomatolog foarte cunoscut în epocă, Mazilu, care își avea acolo inclusiv cabinetul medical. Pe una dintre laturile parterului, în perioada interbelică a existat o drogherie unde pe lângă produse cu destinație farmaceutică, se vindeau și produse pentru femei. În această drogherie vindeau două surori, dintre care una era chiar farmacistă, iar cealaltă era căsătorită cu maiorul Stancu, din Regimentul III Dâmbovița nr. 22 Infanterie.

De altfel, la parterul imobilului, au funcționat în timp, atât tipografia Viitorul, cât și magazinul Bachus, în timp ce pe colțul cu fațada spre Bulevardul Libertății, a funcționat un punct de lucru al A.C.R., iar cu un deceniu înainte de demolare, sediul O.J.T. Dâmbovița (Oficiul Județean pentru Turism), și aproape până spre demolare a existat chiar și Biblioteca Centrală a orașului.

Revenind la Petre Gh. Popescu, acesta a fost căsătorit cu Maria, fiica fostului proprietar al acelor locuri pe care s-au ridicat construcţiile şi care se numea Elie Angelescu, tatăl unuia dintre cei mai mari profesori din oraș din acea perioadă, pe nume Ilie Angelescu, profesor de istorie-română-latină la Liceul Ienăchiță Văcărescu între 13 februarie 1908 – 11 septembrie 1939 și chiar director al acestei instituții între 1921-1924 și septembrie 1938-august 1939.
În plus, Petre Ghe. Popescu a fost membru marcant al Partidului Național Țărănesc și a fost președinte al Comisiei interimare a orașului Târgoviște, între 2 decembrie 1919 – 2 aprilie 1920 și primar al orașului Târgoviște între 9 iunie-iulie 1932, și apoi între septembrie-octombrie 1933.
Printre acțiunile întreprinse în timpul ultimului mandat de primar al orașului Târgoviște al lui Petre Ghe. Popescu, se numără repararea Școlii Primare de Băieți nr. 1, unde funcționase Școala Normală Ion Heliade Rădulescu, clădirea fiind dată în primire la 18 septembrie 1933, moment în care a fost dezvelită și piatra comemorativă având inscripția: „1833-1933 Școala Primară de Băieți Nr. 1, prima școală publică din oraș”, iar profesorul Ion Negoescu a publicat cu acest prilej o monografie dedicată acestui eveniment, bineînteles, la „Tipografia Viitorul Petre Ghe. Popescu”.

De asemenea, tot în decursul mandatului de numai o lună a lui Petre Ghe. Popescu, a fost pusă pietra fundamentală a halelor din Târgoviște la 22 octombrie 1933, și a fost sfințită Mitropolia la 11-12 noiembrie 1933, considerat unul dintre cele mai importante evenimente ale orașului Târgoviște.

Soția lui Petre Gh. Popescu a murit de tânără, la scurt timp după ce se ridicase casa în stil cubist în care se instalase familia sa. Împreună ce celebrul editor a avut doi copii, pe Geta, căsătorită cu un inginer din Ploiești și Mihail care, deși studiase istoria și ajunsese un distins profesor, totuși, în perioada regimului comunist i s-a interzis să predea această disciplină, pe motiv că tatăl său făcuse o politică țărănistă, astfel încât, a ajuns să predea limba și literatura română și cochetând cu literatura, se pare că a reușit să creioneze un manuscris despre istoria literaturii române, rămas însă nepublicat.

În vremuri foarte tulburi de război, mai exact după momentul 23 august 1944, fostul edil al orașului Petre Ghe. Popescu a fost izgonit pur și simplu de către comuniști pe motiv că fusese un primar care reprezentase Partidul Național Țărănesc, și cum era firesc, și-au instalat fraudulos un primar de-al lor.
Surghiunul a continuat, astfel încât, la scurt timp, Petre Gh. Popescu a fost obligat să părăsească atât casa, cât și orașul Târgoviște, stabilindu-se cu domiciliu forțat într-o localitate din Moldova, unde a și decedat.

Un aspect deosebit de important legat de existența mini-palatului care a aparținut lui Petre Ghe. Popescu, este legat de vizita la Târgoviște a lui Charles de Gaule, la 17 mai 1968, însoțit de Nicolae Ceaușescu, când, în traseul acestora a existat și o mică staționare în Piața Marinovschi, unde Charles de Gaule a ținut un mic discurs.

Din nefericire, casa Petre Ghe. Popescu nu a fost pe placul regimului comunist, ca de altfel multe alte imobile-clădiri istorice ale orașului, astfel încât, după noul plan de sistematizare al orașului și desființarea în 1977 a Comisiei Monumentelor Istorice de către Nicolae Ceaușescu, aceasta a fost demolată undeva prin anul 1983.

Surse:

– Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița;

– Theodor Nicolin, Periplu târgoviştean – străzi, case, oameni, amintiri –, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005;

– Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu