Nereuşind să-şi asigure colaborarea Frontului Naţional-Democrat şi aprobarea Comisiei Aliate de Control (partea sovietică), prinţul Barbu Ştirbey renunţă la mandatul de constituire a unui nou guvern.
Seara târziu (orele 22.00), A.I. Vâşinski informează pe regele Mihai I, în mod confidenţial, ,,cu titlu de recomandaţie”, că avea ,,însărcinarea” guvernului sovietic să declare că ,,omul care ne inspiră nouă încredere este Petru Groza ca preşedinte al Consiliului”.
Reprezentantul britanic în România, James A.M. Marjoribanks, informează pe A.I. Vîşinski că guvernul britanic dorea un guvern ,,liber” în România şi nu un ,,regim sindicalist”.
În conformitate cu înţelegerile de la Moscova din octombrie 1944, oficialul sovietic a replicat că guvernul sovietic nu s-a amestecat în Grecia şi că U.R.S.S. aşteaptă ca în România ,,să fie sprijinită, iar nu făcută să eşueze de către reprezentanţii britanici”.
După ce a recunoscut ,,interesele speciale ale U.R.S.S. în România”, oficialul britanic a mai precizat încă odată că guvernul de la Londra dorea instituirea unui guvern de coaliţie, cu reprezentarea corectă a partidelor politice, condus de un neutru.
La rându-i, Burton Berry cere şi el lui A.I. Vîşinski să respecte Declaraţia de la Ialta şi să nu impună un guvern minoritar la Bucureşti.
Colonelul Gheorghe Georgescu, comandantul Corpului 7 teritorial, solicită Președenției Consiliului de Miniștri să precizeze dacă mai sunt în vigoare ordinele de a se trage împotriva celor care încercau să ocupe instituțiile și cum să se precizeze în situația în care armata sovietică ,,intervine direct” în sprijinul acestora dat fiind faptul că ,,pedeapsa cu moartea pentru oricine a rănit un ostaș sovietic” nu era abrogată.
În aceeași zi, generalul Constantin Sănătescu, șeful Marelui Stat Major, a răspuns că ordinele care prevedeau executarea focului împotriva manifestanților se anulează și a cerut ca pentru menținerea ordinei să se solicite ,,concursul delegatului sovietic” și să nu se mai facă ,,uz de arme”.
Începând cu 1 aprilie 1945, menținerea ordinii interne a trecut asupra Ministerului Afacerilor Interne.
Locotenent-colonelul Manea, comandantul Pieței Craiova informează:
,,1. În tot cursul zilei de 28 februarie a.c., patrule sovietice au circulat în tot orașul. De asemeni, plutoane înarmate au trecut dinspre Regimentul 1 dorobanți spre centru și înapoi. În valea Vlaicii a staționat continuu circa un pluton sovietic, dintre care 10 ostași armați…
3. În noaptea de 28 februarie – 1 martie a.c., între orele 23.00 – 24.00 și chiar mai târziu, plutoanele înarmate de circa 60 ostași sovietici, sub comandă, mărșăluiau pe diferite străzi cântând. În tot timpul nopții s-au auzit focuri de armă și rafale de arme automate, mai ales în partea Regimentului 1 dorobanți, unde este cazată formațiunea sovietică”.
Pe front, sovieticii interzic armatelor 1 şi 4 române să mai comunice prin radio cu Marele Stat Major.
Generalul Constantin Eftimiu din Marele Stat Major informează Preşedinţia Consiliului de Miniştri despre situaţia românilor din Transilvania:
,,1. În Ardealul de nord, sub masca comunismului, activitatea iredentistă maghiară se manifestă din plin, căutând să sfideze şi să umilească tot ce este românesc, astfel: Tricolorul românesc este interzis şi boicotat peste tot. Elevii de liceu care purtau cocarda naţională la butonieră au fost arestaţi. Manifestările naţionale sunt interzise sub orice formă. Românii sunt obligaţi să folosească numai limba maghiară în relaţiile cu autorităţile. Subprefecul judeţului Mureş a dispus ca întreaga corespondenţă adresată prefecturii să se scrie numai în limba maghiară, considerată ca oficială.
2. Zilnic se semnalează numeroase cazuri în care românii şi în special intelectualii sunt umiliţi, arestaţi în mod abuziv, cu reacredinţă şi maltrataţi, insinuându-se că ar fi fascişti. Ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi ai armatei române, veniţi pentru a-şi vedea familiile rămase în Ardealul de nord sunt arestaţi, escortaţi pe străzi de organele civile ale poliţiei populare maghiare şi puşi în mod umilitor la corvezi în văzul populaţiei şi al comandamentelor militare sovietice. Persecuţiile îndreptate contra românilor urmăresc atât atingerea libertăţilor individuale cât şi discreditarea elementului românesc faţă de Aliaţi.
3. În toate manifestările ungurilor se observă o simpatie linguşitoare faţă de comandamentul sovietic, căutând pe orice cale ca să-l convingă pe acesta de sentimentele lor comuniste, spre a obţine diferite avantaje şi atingerea scopurilor iredentiste. Cu ocazia întrunirilor sindicatelor profesionale maghiare se desfăşoară o intensă propagandă revizionistă.
4. Poliţia populară maghiară încearcă prin tot felul de atrocităţi şi ameninţări a sili populaţia românească să părăsească Ardealul de nord. Faţă de cele de mai sus, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a dispune măsurile ce veţi aprecia necesare pentru a pune capăt abuzurilor, suferinţelor şi umilinţelor de tot felul la care sunt supuşi românii din Ardealul de nord”.
,,Dintre foștii aliați ai Germaniei – transmite postul de radio Londra – România are armata cea mai importantă și a contribuit cu 14 divizii la război împotriva hitlerismului. Unitățile românești au participat la cucerirea Budapestei. România a făcut progrese în îndeplinirea armistițiului”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu