Duminică, 20 iulie 1941. A 29-a zi de război!
Ziarul ,,Universul” inserează articolul cu titlul ,,Trăiască Basarabia și Bucovina în veci românești!”: ,,Comunicatul Înaltului Comandament românesc va rămâne în istoria noastră militară ca una din etapele hotărâte pe calea semănată de jertfe și de fapte de vrednicie a luptei noastre pentru dezrobirea neamului românesc. Ieri Bucovina, astăzi Basarabia, timp de un an rupte din trupul românesc, rănite, lovite, umilite, se întorc din nou și pentru totdeauna în marea comunitate a neamului nostru… Să fie în veci slăvit acest ceas mare și să jurăm cu toții să ne facem vrednici de el și de cei cei ce ne-au dat prilejul să-l putem sărbători într-o zi de gravă și solemnă bucurie națională”.
La rându-i, ziarul ,,Timpul” consemnează: ,,În această clipă, armatele noastre pășesc victorioase pe pământul provinciilor dezrobite și dincolo de ele, prin stepele cu grâu muncit de frații lăsați prea îndelungată vreme în afară de hotare. În urmă a rămas granița de un an ale cărei ape au dus în Dunăre picături de sângele celor care au căzut mai către izvor. Tot în urmă a rămas anul cel greu de așteptări și neputincioase regrete. Glia de dincoace s-a înfrățit cu glia de dincolo și priveliștea nu se mai tămăduiește la noi, retezată de o frontieră care nu era nici firească și nici cu ființa de fapt. Podurile s-au rupt, ce-i drept, și am căzut în apă. Dar păsările cerului și elanurile românilor nu au nevoie de unelte inginerești ce să lege între ele depărtările aceluiași mare ogor. Pentru aceasta, sufletul națiunii și iureșul soldaților ei sunt de ajuns. Astfel, pământurile înjumătățite au devenit una, iar firul rupt – rupt o vreme al tradiției noastre europene – s-a înnodat la loc și a purces a se depăna liniștit, tras parcă de mișcările bătătorite ale acelorași voievozi înțelepți și cucernici ai istoriei moldoveneşti, care au clădit aici cetăți creștine și au păzit cu spada granița prea des amenințată a civilizației apusului. Ne-am câștigat dreptul la libertate și la conducere prin sângele eroilor noștri de atunci și de azi”.
Aflat în primul eşalon al Armatei 3, Corpul de munte înaintează la est de Nistru până la 30 km de fluviu, trupele sovietice retrăgându-se. Trecându-şi toate unităţile peste fluviu, Corpul de cavalerie reia şi el înaintarea spre est.
• Referindu-se la luptele desfăşurate în zona fortificată ,,Stalin”, colonelul Vasile Măinescu, comandantul Brigăzii 5 cavalerie, consemnează: ,,Puterea ofensivă a trupelor române a avut la bază în primul rând forţa morală. Pregătirea războiului trebuie să ţină seama de noul aspect al câmpului de luptă modern şi de capacitatea de adaptare a românului. Cazematele de pe Nistru s-au distrus şi cucerit prin inteligenţa şi voinţa ostaşilor nu prin dotarea pe care au avut-o. O armată românească bine înarmată nu poate fi învinsă”.
În centrul Basarabiei, diviziile 15 infanterie şi 1 blindată luptă pentru eliberarea Tighinei, iar în sud, trupele Corpului 11 armată român forţează Prutul şi pătrund în Cahul.
La Chişinău şi Bălţi se redeschid oficiile de poştă şi telegraf.
Unii prizonieri sovietici din România cer să fie lăsaţi să meargă la Biserică.
La orele 12.00, programul postului de radio ,,România” se difuzează prin megafoane, în marile pieţe la Capitalei. Muzicile militare intonează: Rugăciune, Imnul Regal, Imnul naţional german, Imnul naţional italian şi Onor la General.

Luni, 20 iulie 1942. A 394-a zi de război!
În drum spre ţară, maiorul Vasile Scârneci vizitează oraşul Odessa: ,,Ajungem, în sfârşit, în centrul oraşului, feeric luminat, cu toate că războiul nu se terminase. Circulaţie mare pe străzi. Tramvaie, autobuze, birje, multă, multă lume, în special parte femeiască tânără. Se vede oarecare destrăbălare, promiscuitate. Sunt urmările foamei, mizeriei, ale războiului… Pe străzi, prin localuri forfotesc femei, vânzători de carne vie, afacerişti suspecţi. Au năpădit aici lăcustele, şacalii din toate colţurile României. Se fac acum pe întrecute, afaceri grase, veroase, în acestă nouă provincie proaspăt bântuită de calamităţile războiului. Trocul este în floare, talcioc, la fiecare colţi de stradă. Mergem la gară să facem rost de bilete pentru vagonul de dormit, aşteptăm trei ore pe un domn numit Boca, căci el este matadorul pentru această treabă. Pentru noi însă nu se găsesc locuri de odihnă la vagoanele cu paturi, ele sunt rezervate grăsunilor cu influenţă, oamenilor de afaceri, corbilor care plătesc şperţuri grase. Locurile din vagoanele de dormit, pe care le-am plăti ca oricare, nu sunt de nasul nostru. Începe să pută. Cangrena afacerismului a prins şi în această armată de funcţionari de curând veniţi aici. Din nefericire se văd şi ofiţeri făcând afaceri necurate. Cu această şleahtă de tâlhari cred guvernanţii noştri că vor putea face o cinstită, sănătoasă administraţie în această nouă provincie? Greşeala care s-a făcut după 1918 cu Basarabia, Ardealul şu Bucovina se repetă aidoma. Toate lepădăturile au fost trimise aici, toţi mucoşii care-şi iau titluri şi aere de directori, inspectori etc. Doamne, Doamne, pentru cine şi pentru ce ne batem şi ne vom mai bate încă? Pentru ce a curs atâta sânge din trupurile atâtor bravi şi cinstiţi ostaşi? Ne întoarcem în oraş, plini de scârbă şi îngrijorare. Vacarmul, dezmăţul prin localuri şi străzi sunt din plin. Pleava, împinsă de vântul prostiei dincolo de Prut, îşi face datoria… Ne culcăm şi adormim cu griji pentru biata noastră ţară”.
Marţi, 20 iulie 1943. A 759-a zi de război!
Generalul Ion Boițeanu, comandantul Corpului de cavalerie, apreciază că prin desfințarea Grupării ,,Wetzel” şi înlocuirea acesteia cu Corpul 5 armată german, ,,Corpul de cavalerie cu greu mai poate continua a primi ordin de la un comandament egal, fără ca umilirea ce decurge din acest sistem să nu se răsfrângă atât asupra comandamentului cât şi asupra trupelor române din Kuban. Cere ca marea sa unitate să fie subordonată direct Armatei 17 germane (la 28 iulie, generalul Ilie Șteflea va ordona generalului Petre Dumitrescu să solicite acest lucru lui Ewald von Kleist, în caz contrar urmând ,,să se intervină direct la O.K.H.”.
Prin Decizia nr. 2 067, Comandamentul transmisiunilor trece, ca organism independent, în subordinea Marelui Stat Major, din punctul de vedere al organizării, mobilizării şi instrucţiei şi Subsecretariatului de Stat al Armatei de Uscat din celelalte puncte de vedere; desfiinţat la 24 iulie 1945.

Joi, 20 iulie 1944. A 1 125-a zi de război!
La Stockholm, George Duca primeşte de la Bucureşti următoarea telegramă din partea ,,opoziţiei”: ,,Sunteţi însărcinat a face un demers foarte insistent pe lângă doamna Kollontay, rugând-o să intervină din nou pe lângă guvernul sovietic, pentru ca să dea instrucţiuni la Cairo, în sensul că ameliorările condiţiunilor de armistiţiu consimţite faţă de guvernul Antonescu, cu prilejul discuţiunilor de la Stockolm, să fie acordate şi reprezentanţilor ce negociază în numele opoziţiei la Cairo. Factorii favorabili aliaţilor… nu pot lua răspunderea de a accepta condiţiuni mai puţin favorabile decât cele acordate guvernului
Antonescu… Chestiunea fiind de cea mai mare urgenţă, vă rog să obţineţi un răspuns cât mai curând”.
Joachim von Ribbentrop răspunde lui Wilhelm Keitel în legătură cu problema aprovizionării cu cereale a trupelor germane din România: ,,După cum vă este cunoscut, de mult timp am acordat acestei probleme atenția mea specială și am exercitat față de guvernul român orice presiune diplomatică admisibilă – în funcție de situația raporturilor – față de un stat aliat. E de la sine înțeles că, în această privință, trebuie să am grijă ca poziția României de stat aliat în purtarea războiului să fie luată în considerație și, de asemenea, să se țină seama de persoana generalului Antonescu. A trata România ca un teritoriu ocupat, așa cum tind uneori diferite foruri germane, nu este, firește, posibil”.
Mihai Antonescu informează Legaţia română de la Berna în legătură cu situaţia evreilor din România. Informat, la rându-i, C.J. Burckhardt, preşedintele Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, şi-a exprimat, la 31 iulie, mulţumirea şi aprecierea.
Pe Nistru, Divizia 2 infanterie respinge incursiunile şi atacurile executate de forţele sovietice.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu