Constantin D. Dimitriu (1872-1945)

S-a născut la 9 decembrie 1872 la Târgoviște, iar după luarea bacalaureatului, s-a înscris la Facultatea de Drept din București, urmând în același timp și Facultatea de Litere. După susținerea unor excelente examene, a obținut cu mult succes, titlul de licențiat în drept (1894), absolvind totodată și Facultatea de Litere, Istorie și Filosofie. În anul 1895, Constantin Dimitriu s-a înscris în Baroul Avocaților din Dâmbovița, iar ulterior a fost Deputat de Dâmbovița și Prefect al județului Dâmbovița. A scris și publicat în diferite gazete și cotidiane, importante articole despre chestiunile economice și politice ale județului Dâmbovița, și implicit ale României. Devine președinte al Societății Vulturul creată la Târgoviște în 1885 pentru nevoile micilor negustori și meseriași. La începutul secolului al XX-lea se afirmă în viața politică dâmbovițeană ca membru marcant al Partidului Național Liberal, iar în anul de răscruce 1907, devine prefect al județului Dâmbovița, remarcându-se prin inițiative deosebite: a finanțat realizarea albumului de fotografii privind monumentele târgoviștene realizat de artistul fotograf Voinescu, a însărcinat pe profesorul Virgil Drăghiceanu să cerceteze şi să inventarieze monumentele istorice, scumpe vestigii ale trecutului, aflate pe teritoriul dâmboviţean, a înființat Societatea Muzicală Hora Dâmboviței, a inițiat proiectul de înființare a Muzeului de Istorie, a dorit crearea unui cor permanent la Biserica Curții Domnești.

Distrugerile provocate de  război şi înrăutăţirea condiţiilor de trai au dus, după 1919, la crearea unei stări de largă nemulţumire în rândul populaţiei. Pe acest fond, aşteptările dâmboviţenilor erau foarte mari faţă de oamenii politici care se aflau la conducerea judeţului. Astfel, în cursul anului 1919, când administraţia judeţului Dâmboviţa a beneficiat  de aportul a doi oameni politici liberali de seamă, şi anume: Ion D. Dimitriu (primarul reşedinţei de judeţ între 15 februarie – 2 noiembrie 1919, și totodată fratele lui Constantin Dimitriu) şi Polizu Dragomirescu (prefectul judeţului), şi ca urmare şi a activităţii susţinute a Comisiei judeţene de anchetă pentru stabilirea abuzurilor din timpul ocupaţiei, cea mai mare parte a populaţiei ce a avut de suferit în timpul ocupaţiei germane a fost despăgubită, dar, cu toate acestea, s-a obținut aprobarea ca în Târgoviște, să funcționeze un liceu complet, iar totodată, în mahalaua Suseni, atribuită urbei Târgoviștei, s-a redeschis Școala Urbană nr. 4.

Personalitate marcantă în cadrul Partidului Naţional Liberal din România, membru în conducerea centrală, dar şi lider de prestigiu al organizaţiei judeţene Dâmboviţa, Constantin Dimitriu a fost senator din partea P.N.L. în perioada 1922-1926 şi deputat în celelalte legislaturi în perioada interbelică, făcând parte din mai multe guverne liberale, îndeplinind funcţia de ministru al Comunicaţiilor şi de interimar la Lucrări Publice în guvernul condus de Barbu Ştirbey (4-21 iunie 1927), ministru al Comunicaţiilor în guvernul Ion I. C. Brătianu (iunie-nov. 1927) şi în guvernul Vintilă Brătianu (nov. 1927 – nov. 1928), ministru secretar de stat la Departamentul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale în guvernul I. G. Duca (nov – dec. 1933) şi în guvernul Gheorghe Tătărescu (ian. 1934 – nov. 1937).

Coordonator al comisiei care a elaborat Legea de unificare administrativă, adoptată de Parlament în 1925, preşedinte al Comisiei pentru anchetă în afacerea «Skoda», precum şi preşedinte al Senatului (1935-1936), Constantin Dimitriu s-a preocupat și a încurajat înființarea la Târgoviște a unui Cerc liberal de studii pentru propagandă electorală în 1929. Pe plan internațional, în calitate de membru al Delegației României la Conferința Interparlamentară de la Paris (septembrie 1937), a solicitat sprijinul democrațiilor occidentale pentru prevenirea războiului. După 23 august 1944, Constantin Dimitriu s-a implicat în refacerea P.N.L., refuzând colaborarea cu forțele procomuniste. A lăsat prin testament dorința de a se face la Târgoviște o Fântână a sufletului.

Pentru meritele sale a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer, cu Ordinul „Coroanei României”, în grad de comandor, precum și cu Medalia Răsplata Muncii clasa I pentru Învățământ. În calitatea sa deputat, Constantin Dimitriu s-a distins mult, luând parte la la toate discuțiile legilor, care au fost aduse în dezbaterea Camerei, iar ca prefect al județului Dâmbovița, a dat dovezi de un bun administrator, lăsând cele mai frumoase amintiri locuitorilor județului Dâmbovița.

Astfel, ca urmare a raportului lui Ion I. C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, ministru al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 10.703 din 9 iunie 1909, regele Carol I a semnat în Castelul Peleș, la 9 iunie 1909, decretul nr. 1.937, prin care a conferit lui Dimitriu D. Constantin, prefect al județului Dâmbovița, Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer, cu dreptul de a purta însemnele civile. Ordinul „Steaua României” a fost instituit prin legea din 10 mai 1877 și avea scopul de a recompensa serviciile civile și militare aduse statului român. Conform Regulamentului pentru punerea în aplicare a legii relativă la instituirea Ordinului „Steaua României”, sancționat prin Decretul nr. 3.505 din 11 octombrie 1906: Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer se prezintă sub forma unei cruci recruciate de metal, smălțuită albastru-închis, înconjurată de raze convergente, purtând deasupra coroana regală.

Ordinul  „Coroana României” în gradul de Comandor, a fost atribuit în urma raportului lui Alexandru Djuvara, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 22.207 din 11 octombrie 1910, semnat de regele Carol I în Castelul Peleș, la 11 octombrie 1910, decretul nr. 2.856, prin care i-a conferit lui Dimitriu Constantin, prefectul județului Dâmbovița, respectivul Ordin. Decretul a fost publicat în „Monitorul Oficial” nr. 161 din 21 octombrie / 3 noiembrie 1910. Potrivit adeverinței de primire a brevetului de Comandor al Ordinului „Coroana României”, semnată în 25 octombrie 1910, Dimitriu Constantin s-a născut în Târgoviște, la 9 dec. 1872 și își avea domiciliul în aceeași localitate. Ordinul „Coroana României”, instituit prin legea nr. 1.244 din 10 mai 1881, în memoria proclamării regatului, avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului, iar Regulamentul Ordinului „Coroana României” nr. 2.002 din 6 august 1885, a fost publicat în „Monitorul Oficial” nr. 103 din 10 / 22 august 1885.

Constantin Dimitriu a decedat la 27 octombrie 1945, fiind înmormântat  în București.

Surse:

-Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 176/1909; fond Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642;

-L. Scărlătescu, Albumul Corpului Avocaților din România în anul 1911, Tipografia „Unirea” Calea Moșilor no. 132, București, 1911;

-Constantin Gr. Zotta, Nicolae Tulceanu, Partidele politice din România. Istoricul şi programele lor, Tipografia ,,Revista Geniului”, Bucureşti, 1934;

– Mihai Oproiu, Târgovişte, două decenii de democraţie (1918-1938), Editura Transversal, Târgovişte, 2005;

-Mihaela Oproiu, Mihai Oproiu, Spicuiri din presa interbelică dâmboviţeană, Editura Transversal, Târgovişte, 2007;

-Mihai Oproiu, Marian Curculescu, Școala Târgovișteană, Editura Transversal, Târgoviște, 2018;

-Laurențiu Ștefan Szemkovics, Ordinul „Steaua României” conferit în 1909 unui senator, unui deputat și prefectului județului Dâmbovița, în cotidianul on-line Chindia Media.ro, 27.06.2023;

-Laurențiu Ștefan Szemkovics, Decorație conferită în 1910 prefectului județului Dâmbovița, în cotidianul on-line Chindia Media.ro, 21.02.2024.

Prof.dr. Cornel Mărculescu