Biserica Parohială din Satul Viforâta, comuna Aninoasa, județul Dâmbovița, cu hramurile (Sfânta Treime, Sfântul Haralambie, Sfântul Nicolae), este situată pe strada Mihai Viteazul, nr. 127, fiind datată la sfârșitul secolului al XVIII-lea și refăcută în 1827, aceasta fiind înregistrată în Lista Monumentelor Istorice din județul Dâmbovița pe anul 2015, publicată de Ministerul Culturii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 bis /15.02.2016, la poziția nr. 1134, cu indicativul DB-II-m-B-17335.
Familia Fusea/Fussea, este binecunoscută ca fiind activă în planul vieții publice dâmbovițene în secolul al XVIII-lea și cuprinsul secolului al XIX-lea, fiind atestată documentar încă din vremea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Protectori generoşi sau chiar ctitori din temelie ai mai multor lăcaşuri de cult din Târgovişte, începând cu Șerban Fussea, cum este cazul bisericii Sf. Vineri din incinta Curţii Domneşti, acolo unde acesta și-a găsit sfârșitul la 21 septembrie 1761 și pe a cărui piatră de mormânt sunt însemnate următoarele: „…născut în acest oraș (Târgoviște), de neam fiind, a reușit să se chivernisească bine și să dobândească fii și fete”. De asemenea, familei Fussea îi sunt recunoscute și alte ctitorii în judeţul Dâmboviţa: schitul Fusea din localitatea Vulcana, cunoscut și ca schitul „Valea Neagră” sau „Biserica de la vârf”, care a fost ctitorit potrivit celor două pisanii din 1844 și 1862, de către Șerban Fussea; bisericile din Bezdead 1757, Pietroşiţa 1767, Brăneşti 1779 şi Viforâta 1827.
În familia Fussea, vocație de ctitori au avut mulți membri ai familiei, așa cum a fost cazul logofătului Nicolae Fusescu (Fusea), amintit la anul 1827, în pisania bisericii din Viforâta, alături de alți donatori, el dovedindu-și astfel, atașamentul față de rudele sale din această comunitate. Având ca loc de obârșie orașul Târgoviște, Fuseștii au făcut avere din comerț.
Proprietarul moșiei Fusea a fost Cristache Fusea (1820-1890), deputat în Divanul ad-hoc de la 1857, descendent al boierului Dumitrașcu Fusea (1670-1750). Moșia Fusea s-a desprins din moșia Dâmbovicioara, aceasta reprezentând dota cu care a fost înzestrată Maria Dâmboviceanu în momentul căsătoriei cu boierul Cristache Fusea.
Mai trebuie menționat, că în apropierea satului de Fussea, la Dâmbovicioara, se afla moșia profesorului Mihalache Drăghiceanu, întemeietorul Școlii Naționale din județul Dâmbovița, rudă prin alianță a Fuseștilor, căsătorit cu Maria Fusea, verișoara poetului Grigore Alexandrescu (1810-1885).
Încă de la intrarea în biserică, descoperim istoria zidirii Bisericii din Viforâta, județul Dâmbovița, cu hramul Sf. Treime, Sf. Haralambie şi Sf. Nicolae, așa cum rezultă din prima pisanie a bisericii zugrăvită deasupra uşii de la intrare în pronaos, aceasta având dimensiunea de 0,51m./0,69m, iar literele de 3 cm: „Această sfântă şi dumnzeiească biserică ce se prăznuieşte hramul sfintei troiţi (Sfânta Treime) şi a sfântului mucenic Haralambie prin osteneala şi cheltuiala dumnalui chyr Ioniţă Negoescu şi prin silinţa părintelui Vasile sin popa Preda şi ci ajutorul părintelui Ioniţă Cogeamăş şi alui frate său chyr Dumitru, i a dumnalui logofăt Necuale Fusescu i a dumnealui căminar Gheorghe Palada şi a părintelui diaconului Preda i a dumnealui chir Bănică Pavel i a lui Marin Cocu, Ioiţă Bărbier, i cu a lăcuitorilor i acei ce au ajutat în zilele lui domnu Grigore Ghica voevod şi mitropolit fiind Grigorie. Zugrăvită la leat 1827, s-a început la 1 mai şi s-au sfinţit noemvrie 14 şi s-au lucrat de zid de logofătul Anastasie”.
Informațiile sunt completate cu amănuntele desprinse din a doua pisanie care din nefericire, astăzi nu se mai păstrează: „…şi din întâmplarea cutremurului s-au surpatu şi înveluşulu totu şi pereţi; aşa iarăşi de domnulu Nicolae s-au isprăvitu de alu 2-lea cu toată cheltuiala sa, în zilele domnului Gherghiu Bibescu voievod şi mitropolit fiindu Neofitu, leat 1844, maiu 23”.
În cea de-a treia pisanie zugrăvită în interior, având ca dimensiuni 90 cm./60 cm, iar litera de 2,5 cm, aflăm despre ultima restaurare a lăcașului de cult: „Această sfântă şi dumnzeiească biserică s-a prefăcut adăugându-i-se pridvorul, sânii naosului, proscomidia, diaconconiconul, turla pantocratorului în locul calotei închise, iar în locul calotei pronaosului făcându-se boltă cilindrică prin stăruinţa şi osteneala preotului paroh Grigore V. Ghica Matiţeanul cu concursul epitropilor şi consiliul parohial şi cheltuiala enoriaşilor, între anii 1949-1960, în zilele preafericitului patriarh Justinian al Bisericii Ortodoxe Române, protopop al raionului fiind prea cucernicul preot Gheorghe Tache. Pictura a fost lucrată în frescă de către pictorul Traian Trestioreanu din Bucureşti şi a fost plătită din fondurile parohiei şi din ajutoarele primite de la sfânta arhiepiscopie a Bucureştilor în anii 1961-1963. Restaurarea arhitecturală s-a început de preotul Marin Stăncescu”.
Concluzionând asupra celor menționate în cele trei pisanii enunţate, considerăm faptul că Biserica Parohială din Viforâta este mult mai veche decât prima atestare de la anul 1827, atunci când vorbim doar despre o refacere. Planul arhitectural iniţial până la renovarea dintre anii 1949-1960 a fost cel dreptunghiular sau navă în stilul bizantin, iar apoi prin adăugarea tindei, absidelor laterale ale naosului şi turlei Pantocator, planul s-a schimbat în plan treflat sau triconc păstrându-se până astăzi.
Ultima restaurare a edificiului a fost realizată între anii 1996-2001, prin grija şi lucrarea P.C. Părinte Iulian Măcriş, realizându-se lucrării de consolidare a edificiului care era grav afectat după cutremurele din 1977, 1986 şi 1990, tenciuieli noi, acoperiş nou, repictarea bisericii (pictorul Cornel Duţă) şi resfinţirea acesteia în data de 30 septembrie 2001 oficiată de Înaltpreasfiniţitul Părinte Mitropolit Dr. NIFON, Arhiepiscopul Târgoviştei.
Surse:
– Steme Boierești din România, Atelierele Soccec, București, 1918;
– Victor Davidoiu, Vatră și oameni în freamătul vremii, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2001;
– Dumitru Ulieru, Monografia comunei Pietroșița, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2002;
– Daniel Diaconescu, Brănești. File de monografie, ediția a II-a, Editura Transversal, Târgoviște, 2015;
– Mihai Oproiu, Elena Diaconu, Vasile Săvoiu, Istoria comunei Vulcana Pandele de la începuturi până în 1947, Ediția a II-a, Editura Transversal, Târgoviște, 2017.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
