Situată în N-E județului Dâmbovița, pe valea Cricovului Dulce, comuna Valea Lungă este alcătuită din nouă sate, care la origini au fost sate boierești și mănăstirești, ale căror proprietari au fost mănăstirile Dealu, Gorgota și familia Cantacuzino.
Teritoriul actual al comunei Valea Lungă era împărțit la sfârșitul secolului al XIX-lea în două comune, separate de Cricovul Dulce. Astfel, o comună aparținea de Plaiul Ialomița din județul Dâmbovița și cuprindea satele: Ogrea, Gorgota, Vatra Satului, Strâmbu, Frasinu, Știubeiele și Tisa. Cealaltă comună era inclusă în județul Prahova și era alcătuită din satele Valea Lungă, Gheboasa și Vișinești.
La începutul secolului al XX-lea, preotul Nicolae Popescu, fiind nemulțumit că biserica din Valea Lungă era prea mică, a început demersurile pentru construirea unei noi biserici.
Trebuie amintit faptul că biserica veche, cu hramul Sfântul Nicolae și Cuvioasa Parascheva, astăzi fiind din păcate o mare ruină, a fost zidită din temelie în numele Tatălui și al Sfântului Duh în anul 1810, iar ulterior reparată și zugrăvită peste tot în anul 1889. Preotul Nicolae Popescu care a slujit la biserica veche din Valea Lungă între anii 1877-1911, timp în care a reparat-o de două ori, a înzestrat-o cu veșminte, clopote și policandru, a început din anul 1906 să adune material pentru o nouă biserică, piatră cioplită, cărămidă și a strâns chiar și suma de 12.000 lei. Din nefericire, preotul Nicolae Popescu nu a mai apucat să-și vadă visul împlinit, deoarece a trecut la cele veșnice în anul 1911 la numai 57 ani.
Biserica actuală din Valea Lungă, a fost ridicată din temelie la 10 iulie 1911, pe când comuna Valea Lungă aparținea administrativ de județul Prahova, de către un comitet format din noul preot Isaia C. Popescu-Pucioasa, Tache Popescu, și Ghiță B. Tavaru, cu concursul lui Ion Petroșanu și Ion Brătescu ca epitropi între anii 1901-1910.
Preotul Isaia C. Popescu-Pucioasa a slujit la biserica din Valea Lungă până în anul 1919, când s-a transferat la parohia Șerbănești. Din acest moment, preot la Valea Lungă a sosit Policarp Popescu (1889-1972), care a continuat munca predecesorului său, iar la 4 septembrie 1927 a fost terminată biserica de pictat și de împodobit cu cele de folos, cu munca și banul întregii comune , fiind ajutat de epitropii Haralambie Petroșanu , Gheorghe Cismaru și Ion Ionescu, precum și de membrii din comitetul bisericesc.
„Ziditu-s-a și s-a sfințit acest dumnezeiesc locaș , sub părinteasca păstorire a Înalt Prea Sfintului Arhiepiscop și Mitropolit dr Miron Cristea , primul patriarh al tuturor românilor , paroh fiind Policarp Popescu. Pictată de Dimitrie Belizarie la 15 august 1926 și sfințită la 15 august 1927”.
Serviciul religios de sfințire a bisericii din Valea Lungă a fost oficiat de Protoiereu Ștefan Iordănescu, împreună cu Ion Constantinescu din Teleorman, venit întâmplător și de preotul Gheorghe Dumitrescu, sub-protoiereul de Prahova. De asemenea, la serviciul divin au mai asistat Revizorul Eparhial D. Georgescu, Protoierul de Dâmbovița, pr. Nicolae Popescu-Țâța, diaconul sfintei mănăstiri Viforâta, Ghiță V. Călin, preotul Ion Popescu Cernea din Valea Lungă, precum și întregul comitet de inițiativă.
Un deceniu mai târziu , în urma cutremurului din 1940, biserica din Valea Lungă a avut foarte mult de suferit, ca majoritatea clădirilor și a lăcașelor de cult, acest lucru fiind descris detaliat cu amărăciune de preotul Policarp Popescu: „În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, sâmbătă spre duminică, ora 3.30 noaptea, ne-a pedepsit Bunul și Milostivul Dumnezeu pentru fărădelegile noastre, cu un groaznic cutremur care a zguduit pământul din temelii. La vechea noastră biserică, zidită la 1810 i s-au prăbușit bolțile interioare și a rămas acoperișul sprijinit numai pe zidurile din afară. La biserica nouă i s-au crăpat zidurile, bolta interioară, o turlă s-a sfărâmat, cea mare s-a strâmbat, coșurile s-au prăbușit…pagubă mare și jale a fost”.
Un lucru deosebit de interesant este faptul că în anul 1950, cele două comune Valea Lungă au fost trecute în admimistrarea raionului Câmpina, judetul Prahova, iar in anul 1952 erau administrate de regiunea Ploiești.
Începând cu noua organizare administrativ teritorială a României din 1968, cele două comune Valea Lungă au reintrat în componența județului Dâmbovița.
Prof.dr. Mărculescu Cornel