Trăim într-o incertitudine și neîncredere totală. A început campania electorală, și ca de obicei, toți candidații se înghesuie să ne umple de bogăție și prosperitate.
Aproape aceleași personaje triste și cu mult tupeu, se organizează, reorganizează, se mută de la un partid la altul, pentru a da senzația de schimbare. Unii susțin sus și tare că ei nici nu voiau să mai candideze dar, “poporul le-o cere”, iar ei se “sacrifică”pentru popor. Am văzut un general, cu stele și titluri multe (nu-i dau numele, pentru a nu-i face reclamă), care nu are prea multă vechime ca ofițer activ, nu a mirosit praful de pușcă decât în depozit, de un câmp de luptă adevărat, nici nu poate fi vorba, dar este expert în jocuri politice. Acest “brav militar” susține că nu ar fi candidat, dacă militarii români, activi și în rezervă, nu ar fi insistat ca el să îi “reprezinte” în parlament.
Partidele noi, chiar dacă ar avea intenții bune, nu au nicio șansă, pentru că neprimind subvenții de la stat, fără nicio finanțare, nu sunt băgați în seamă de nimeni. Televiziunile nu acordă atenție, celor care nu plătesc bine, chiar dacă aceștia au intenții bune. Dacă ești într-un partid mic, fără finanțare, și vrei să fi primit la o televiziune, trebuie, ori să faci un scandal public, ori să faci “dezvăluiri senzaționale”; altfel dacă vii doar cu proiecte și propuneri constructive, nu te bagă nimeni în seamă.
Partidele clasice țin cu dinții de procentul electoral care să le asigure accesul în parlament și implicit subvenția de la stat.
Nici nu s-a hotărât bine noul președinte american, că unii candidați își aduc brusc aminte că s-au întâlnit cu el, au făcut o poză, au fumat o țigară, și ce bine ar fi pentru relațiile noastre cu America, dacă i-am alege tot pe ei. Relațiile bilaterale cu marile puteri nu pot fi niciodată pe picior de egalitate/parteneriat, dacă ne ducem cu căciula în mână, ca la Înalta Poartă, bucuroși că ne primesc, ne mângâie pe creștet, facem o poză și ne dau un suvenir, o șapcă, ceva.
Este necesară o abordare demnă, diplomatică, pe principiul win-win, unde atunci când partenerul cere ceva trebuie să și ofere altceva la schimb. Dar aceasta se poate obține numai cu lideri patrioți, de onoare, care se gândesc numai la avantajele țării și nu la cele personale sau de grup.
Pe timpul campaniei electorale, apar tot felul de “luptători”, pentru libertate, democrație, drepturile omului, sănătate, educație, explorarea cosmosului, că te intrebi, cum de nu suntem cea mai tare țară din lume, cu atâția politicieni “bine intenționați”.
Toți ne apăra de ceva sau de cineva; unii ne apăra de ruși, alții de occidentali, de LGBT, de masoni, etc; dar cine ne apăra de noi, de ei și de ai noștri???

col.(r) Gheorghe Paul Necula