Odată finalizate formalitățile intrării României în război de partea Antantei, şi pentru a se anunţa hotărârea luată, la 14/27 august 1916, ora 11 dimineaţa, a fost convocat la Palatul Cotroceni, Consiliul de Coroană, cu participarea regelui Ferdinand şi a principelui moştenitor Carol, în prezența președintelui Consiliului de Miniştri, Ion I. C. Brătianu, dar şi a miniştrilor din cabinetul condus de Brătianu, a foştilor prim miniştri Theodor Rosetti, Petre Carp, Titu Maiorescu, şefii de partide politice Nicolae Filipescu, Take Ionescu şi Alexandru Marghiloman, precum şi foştii preşedinţi ai Camerei, Constantin Olănescu şi Constantin Cantacuzino-Paşcanu.

Comunicând în limba română hotărârea Guvernului de a participa la război împotriva monarhiei Austro-Ungare, regele solicita sprijinul celorlalţi oameni politici. În plus, declarația de război a României era adresată doar împotriva Austro-Ungariei, cu scopul de a redobândi Ardealul până la Tisa, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Bucovina până la Prut. Prin discursul său, Take Ionescu aproba hotărârea deja luată, însă Alexandru Marghiloman era de părere că este regretabil că România s-a angajat într-un astfel de război.
Însă, toţi cei prezenţi au rămas surprinşi de discursul lui P. P. Carp, prin care se ruga lui Dumnezeu ca armata română să fie învinsă, iar, în acest context, Carol I oripilat, afirma: „Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă după matură chibzuinţă, eu am ajuns la convingerea că el corespunde cu adevăratele aspiraţiuni ale neamului a căror răspundere o port în ceasul de faţă. Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea”.  Astfel, Consiliul de Coroană a aprobat formal tratatele şi a declarat război Austro-Ungariei la 14/ 27 august.

Ştirea intrării României în război a fost comunicată de generalul Kramon (delegatul Marelui Cartier German pe lângă M.C.G. al Austro-Ungariei de la Teschen), lui Erich von Falkenhayn, lucru ce a condus la numirea în fruntea Statului Major General al armatei germane, a feldmareşalului Hindenburg la 16 august 1916.

În zona de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, în partea de nord a comunei Cerașu, județul Prahova, fusese instalat dispozitivul trupelor de acoperire ale Diviziei 5-a Grupul Tabla Buții, în dreptul pasului Tătaru, ce trebuia să acopere un sector de 10 km, între Grupul Buzău situate pe văile Bâscelor și Buzăului, și Grupul Bratocea, pe valea Teleajenului, în dreptul pasului Bratocea.
Pasul Tabla Buții, ce face legătura între Transilvania și centrul Munteniei, datorită poziției sale geostrategice a reprezentat un punct de interes  militar deosebit, deoarece, forța militară care îl deținea, avea la dispoziție spectrul larg al unei rețea de drumuri care facilita ofensiva spre Țara Bârsei și Brașov sau spre Muntenia.
În momentul intrării României în război la 14 august 1916, Grupul Tabla Buții, ca parte componentă din Corpul III Armată, era constituit din efectivele Diviziei 5-a: Regimentul 8 Infanterie cu trei batalioane, însumând 3000 de oameni, instalat și cantonat încă din toamna anului 1915 în localitățile Drajna de Sus, Cerașu și Slon.

În prima fază, grupurile de acoperire de pe frontiera Transilvaniei au primit ordin de a trece granița prin surprindere în seara zilei de 14 august 1916, ora 21.00, cu scopul precis de a cuceri pozițiile stabilite la cca 15 km dincolo de frontieră, care trebuiau păstrate cel puțin zece zile pentru a putea fi debușate grosul trupelor peste Carpați. Astfel, Regimentul 8 Infanterie a trecut granița spre Transilvania la ora stabilită, pe două coloane: coloana din dreapta Batalionului III pe la Vârful Tătaru Mare, înaintând pe Valea Buzăului Mic, și coloana din stânga, adică Batalioanele I și II pe la Pichetul Tabla Buții, de unde, respingând grănicerii unguri, a înaintat pe Valea Fetei, spre Vama Buzăului.

Așa cum reiese din Jurnalul de Operații al Regimentului 8 Infanterie, studiat și cercetat de noi la Arhivele Militare Române, detaliile desfășurării acestei campanii erau stabilite încă din 13 august 1916, în cele mai mici detalii: „În ziua de trecere de la picior de pace la picior de război – Grupul primește la ora 2 noaptea de la căpitanul Tătarul, delegatul Corpului III Armată, Ordinul de Zi cu nr. 2667 în care se ordonă corpului ca în seara de 14 august ora 9 p.m. să treacă granița prin surprindere. În urma acestui ordin, domnul comandant al Regimentului a dat ordinul de operațiuni nr. 1 în care ordonă, punerea în marș a întregului regiment la ora 8 p.m., Batalionul II din drajna de Sus, la ora 8.30 p.m., a Batalionului III și Companiei de mitraliere, iar la ora 9 p.m. Batalionul I, astfel ca toate batalioanele să fie la ora 5 p.m. la Tabla Buții”.

Tot în aceeași zi, colonelul Alexandru Mărgineanu, șeful Statului Major al corpului III Armată Buzău, a emis Ordinul de Operații nr. 1, din care spicuim: „Grupul Tabla Buții va trece granița prin surprindere în seara zilei de 14 august ora 9 p.m. în numărul de coloane constituit după cum s-a stabilit deja de comandament în proiectul primei ofensive pe care îl posedați. Ordinul de mișcare pentru ambele sau numărul de coloane hotărâte se va da de comandantul grupului, luând măsuri din vreme să se treacă la situația inițială de atac. Această situație trebuie să fie aleasă tot de comandantul grupului așa fel încât să aibă de parcurs până la sectoarele de atac de pe frontieră 2 ore de marș de noapte. Grupul va face această mișcare înainte pe motivul unui exercițiu ordonat de comandant și în așa fel ca în ziua de 14 august ora 5 p.m., coloanele să se găsească în situația pregătitoare de atac…”.

A doua zi, la 14 august 1916, ora 8 p.m., comandantul Regimentului 8 Infanterie Buzău, care își avea cartierul general la Drajna De Sus, a emis Ordinul de operații pentru noaptea de 14.08.1916, către toți comandanții de batalioane, companii de mitraliere, comandament tren de luptă și tren regimentar, prin care detalia coordonatele operațiunii de trecere a frontierei, unde inamicul dispunea de 2 companii care ocupau satul Bodza-Vam (Vama Buzăului) și Kis-Bodza (Buzăul Mic), prin posturile de grăniceri ce dispuneau pe frontieră cca 30 de oameni. De menționat este faptul că, între timp, colonelul Aristide Razu, comandantul Regimentului 8 Infanterie Buzău, a fost avansat general, preluând comanda Brigăzii 9 Infanterie, care avea ca misiune acoperirea frontierei muntoase în regiunea Bratocea, în locul acestuia fiind numit la comanda Regimentului 8, locotenentul colonel G. Voicescu.

La ora 5 p.m., noul comandant al Regimentului a dat Ordinul de Operațiuni nr. 2, prin care se cerea ca începând cu ora 9 p.m. să se invadeze teritoriul monarhiei austro-ungare. În noaptea de 14-15 august 1916, ora 1.00, au fost atacate pichetele de grăniceri austro-ungare de pe Valea Fetii de către Companiile 5 și 6, reușind să facă 23 de prizonieri și capturând muniție și 43 de oameni. Evenimentele ulterioare sunt amplu prezentate în Jurnalul de Operații al Regimentului 8 Infanterie: „La ora 8.20 patrulele noastre la 2,5 km sud de confluența Buzăului Mare cu pârâul Strâmba, au fost atacate de patrulele adversarului. După știrile sosite, inamicul în forță de 600-700 de oameni ocupă pozițiile Beldiei. La ora 9 se dă ordinul de luptă nr. 3, se începe lupta cu focurile și după trei ore și jumătate, inamicul este respins din poziția Beldiei, iar la ora 1 p.m., inamicul care se retrăgea spre Bodza Fordulo (Întorsura Buzăului), i se taie retragerea de către Batalionul I. Se angajează o luptă cu focuri apoi la baionetă și în sfârșit inamicul baricadându-se în satul Bodza Vam (Vama Buzăului), este învăluit și făcut prizonier pierzând 115 soldați morți și 17 răniți, convoiul de alimente și muniții se predă, 488 prizonieri din care un maior, 2 locotenenți și un sublocotenent. Regimentul nostru are 2 morți și 4 răniți. La ora 3 se dă ordin de ocuparea satului instalându-se avanposturi de luptă, iar 2 companii adunând toată prada de război care în medie se evaluează la 550 arme, 60.000 cartușe de război, efecte, 2 case de bani și alte materiale. Seara, trupele s-au pus în marș, spre a organiza defensiv satul contra unei invazii din partea inamicului ce ar veni dinspre Brașov și Prejmer”.

Surse:

–Arhivele Militare Române, Jurnal de Operații al Regimentului 8 Infanterie Buzău;

-Ion Rusu Abrudeanu, România şi războiul mondial, Editura librăriei Soccec&Co., Bucureşti, 1921;

-Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Ediţia a II-a, vol. I, Editura Casei Școalelor, București, 1925;

-Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. II (1916-1917), Editura Institutului de Arte Grafice Eminescu, Bucureşti, 1927;

-G. A. Dabija, Armata română în războiul mondial 1916-1918, vol. I, București, 1928;

-Romulus Seişanu, Take Ionescu (1858-1922) – viaţa şi opera sa -, Editura ziarului Universul, Bucureşti, 1930;

-C. Gane, P.P.Carp şi locul său în istoria politică a ţării, vol. II, Editura ziarului Universul, Bucureşti, 1936;

-Nicolae Polizu-Micşuneşti, Nicolae Filipescu. Însemnări 1914-1916, Tipografia Universul, Bucureşti, 1936;

– I. G. Duca, Amintiri politice, vol. II, Memorii, Colecţia Memorii şi mărturii, Editura Jon Dumitru-Verlag, München, 1981;

-Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.

Prof.dr. Cornel Mărculescu