Casa Ion Calboreanu este situată pe Bulevardul Carol I din Târgoviște, fiind realizată după planurile arhitectului de origine italiană Romano de Simon (1900-1981). Despre personalitatea lui Ion Coriolan Calboreanu (1909-1964), putem spune că acesta s-a născut în localitatea Șoarș, un sat din județul Brașov, și-a făcut studiile liceale la Sighișoara, după care a urmat Facultatea de Litere la București, unde a legat prietenii cu Virgil Carianopol, Augustin Z. N. Pop și Arthur Enășescu, precum și cursurile Seminarului Pedagogic „Titu Maiorescu” din București. De aici, drumul vieții l-a condus către orașul de sub Turn, stabilindu-se în 1934 la Târgoviște, unde a desfășurat o prodigioasă carieră de dascăl, fiind cunoscut ca profesor de Limba Română atât la Liceul Comercial și la Liceul „Ienăchiţă Văcărescu”, dar și la Liceul Seral de la Uzina Mija,  în ultimii ani din viață (1959-1964). Împreună cu soția sa, care a fost profesoară de fizică-chimie la Liceul Constantin Carabella, Ion Calboreanu a avut doi copii, un băiat Vlad și o fată, al cărei nume atrage atenția și astăzi: Alba Delia, ambii fiind absolvenți ai Facultății de Arhitectură din București.

Dintre lucrările lui Ion Calboreanu, amintim cele trei volume de versuri şi proză: „Lumea dintre nisip şi stele” (1935), carte amintită de George Călinescu în Istoria Literaturii Române, „Târgoviştea în rime-Satiră și umor” (1936), „Albine şi furnici” (1940), „Alb din miazănoapte” (1940), conținând numeroase epigrame pe care autorul le-a scris referindu-se la anumite personaje din Târgoviștea interbelică: Gogu Pârvulescu, fost primar al orașului mulți ani, Nicolae Gr. Aramă, preotul care a slujit la Biserica Sf. Vineri, fotograful Zissu, care a deținut în oraș un atelier foto renumit, dar și preotul Toma Georgescu, despre care poetul spunea: „arde-n barbă sinagoga mihalechistă și ia-n sân pe Goga”, cu referire la problemele acestuia antisemite.

În presa târgovişteană a vremii, Ion Calboreanu a publicat articole despre Ienăchiţă Văcărescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Ioan Al. Brătescu Voineşti, I. C. Vissarion, Alexandru Vlahuţă, George Cair. Împreună cu intelectualitatea grupării «Ancheta», Ion Calboreanu organiza şezători literare, unde invita o serie de personalităţi ale literaturii române, alături de scriitorul şi publicistul I. G. Vasiliu, directorul publicaţiei: Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu, Adrian Maniu, Şerban Cioculescu, Virgil Carianopol, Coca Farago sau actorul I. Sârbu. De asemenea, Ion Calboreanu a colaborat cu o serie de publicaţii celebre în orașul de sub turn: „Ancheta”, „Târgoviştea”, „Clerul Dâmboviţei”, „Graiul Dâmboviţei”, „Revista juridică”. Datorită cărților publicate, Ion Coriolan Calboreanu a fost considerat ca fiind un scriitor reprezentativ, fiindu-i dedicat astfel locul cuvenit în  Dicționarul literaturii dâmbovițene.

Valoarea epigramistului Ion Calboreanu, a fost scoasă în evidență cu ocazia dezvelirii bustului lui Ienăchiță Văcărescu la 3 octombrie 1935, opera sculptorului Vasile Blendea, când „târgovișteanul” prin adopție, a scris următoarele versuri care au făcut vâlvă în epocă: „Suportă-i bade răgnetul/N-ai dreptul să te necăjești/Când ai cerut naiv tu singur/Creșterea limbii românești…Atunci vorbi și Ienăchiță/Încet despotmolindu-și glasul: / Am spus ca să vă crească limba/Dar nu să vă crească nasul”.

Pe lângă aceste activități, ardeleanul adoptat Ion Coriolan Calboreanu, a deținut în anii 1940, în centrul vechi al orașului o librărie, denumită sugestiv „Ienăchiță Văcărescu”, unde vindea cărți alături de soția sa, dar și cu un frate al său mai tânăr.

Despre existența acestei librării, ne amintește Virgil Carianopol în cartea sa „Scriitori care au devenit amintiri” (1973), care scria următoarele: „După un popas la Ploiești, în care timp a încetat și ploaia, iată-ne zburăm iar cu mașina, pe șoseaua Târgoviște. Drumul nu este prea lung. După două ore și jumătate de mers, iată-ne ajunși, oprim în fața Librăriei „Ienăchiță Văcărescu”. Când ne-am întors, după vizitarea ruinelor Palatului Domnesc, în fața Librăriei, ne așteptau scriitorii Tudor Munteanu, Iordache Răducu, Ion Calboreanu, Constantin Noica, Ladmiss Andreescu, George Dore Dumitrescu și C. Fântâneru care strângeau în mijlocul lor silueta dulce a poetei târgoviștene, Ștefania Stâncă”.

Se mai știe că toata viața a fost un împătimit pescar și decesul său a fost pus la un moment dat pe seama unei consecințe a acestei pasiuni, spunându-se că mergând la pescuit în Delta Dunării, ar fi fost înțepat de o anumită insectă care i-ar fi provocat o boală ce i-a adus în final sfârșitul.

Îndrăgostit de orașul care îl adoptase, Ion Calboreanu scria în volumul „Târgoviștea în rime”: „Dar mă-ntreb, acum totuși, nu cumva țin la târgul ăsta? Ba da!”.

Surse:

-Ion Calboreanu, Târgoviștea în rime, Institutul Modern de Arte Grafice Unirea, Târgoviște, 1936;

–  Virgil Carianopol, Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973;

– Theodor Nicolin, Târgoviștea mea, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2000;

– Victor Petrescu, Jozsef Pildner, Ion Calboreanu: Târgoviștea în rime, Editura Pildner&Pildner, Târgoviște, 2006;

– Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012.

Prof.dr. Cornel Mărculescu