Cimitirul evreiesc din vechea cetate de scaun a Țării Românești este lăsat astăzi în paragină, totul este dat uitării, asta în timp ce în alte țări, tot ce este legat de victimele Holocaustului nu are preț şi atrage ca un magnet zeci de mii de vizitatori. Puțini sunt cei care știu că cimitirul evreiesc se află în cartierul Romlux din Târgoviște, este în grija comunității din Ploieşti, iar ultima înmormântare în acest cimitir a fost săvârșită în anul 1968. Cimitirul evreiesc din Târgoviște adăpostește până într-o sută de morminte, cel mai vechi fiind din 1887.
Astăzi, singurele ocazii în care Cimitirul evreiesc din Târgoviște este vizitat de cineva, este de ziua eroilor când au loc ceremonii de comemorare și sunt aduse omagii eroului Solomon Herman Kornhauser, cel care a fost decorat post-mortem de regele Ferdinand cu virtutea militară clasa a II-a, în anul 1917. Acesta a pierit la doar 37 de ani, fiind condamnat la moarte de către nemţi la sfârşitul anului 1916 şi a fost spânzurat la 6 martie 1917 pe Platoul Prefecturii din Târgovişte (atunci piaţă publică agroalimentară), pentru că i-a ajutat să fugă pe evreii care se aflau într-un lagăr din zona Teiş. Fără a intra în detaliile desfășurării și participării României la primul război mondial, trebuie amintit aici că începând cu 9 decembrie 1916, a început ocupaţia germană, sub conducerea generalului de infanterie Tülff von Tscheppe und Weidenbach, avându-l ca şef de stat major pe colonelul Heutsch. Acest lucru a determinat armata română să se retragă în Moldova, lăsând sub ocupaţia Puterilor Centrale mare parte din teritoriul României, inclusiv capitala țării. În aceste momente dificile pentru poporul român, trupele austro-ungare ocupaseră cea mai mare parte a judeţului Dâmboviţa prin Etapa 266 prusiană, și al cărei Comandament ( Etappen-Kommandantur ) a fost instalat la Târgovişte.
În timpul ocupației germane din județul Dâmbovița, acest Herman Kornhauser a mobilizat târgoviştenii să ajute cu alimente şi haine pentru evreii care erau sumar îmbrăcaţi într-o iarnă căinoasă a ocupației germane, i-a îmbrăcat, le-a dat să mănânce, iar pe unii i-a ajutat să evadeze, drept pentru care nemţii l-au prins, iar tribunalul militar de ocupație care funcționa în clădirea Prefecturii (astăzi Muzeul de Artă) l-a condamnat la moarte.
Arc peste timp, în 1941, la Teiş, pe locul în care acum se află unitatea militară a funcţionat un lagăr internat pentru evreii din judeţele Dâmboviţa şi Prahova, aici fiind internate 1225 persoane evrei, ulterior legionari şi comunişti, patru persoane decedând în timpul concentrării. Se pare că în noaptea de 14 iulie 1941, un număr de 1121 evrei din Ploiești au pornit pe jos spre lagărul de la Teiș, o parte dintre aceștia fiind detașați pentru muncă la Găești. La sfârșitul lunii septembrie 1941, celor 1225 de internați li s-a condiționat eliberarea de părăsirea zonei petrolifere din care făcea parte Ploieștiul, cei mai mulți dintre aceștia stabilindu-se în Buzău și Brăila unde s-au supus acelorași restricții cu evreii localnici.
Despre lagărul de evrei de la Teiș, și sosirea aici a evreilor din Ploiești, aflăm informații prețioase din mărturiile doamnei Edith Konigsberg, al cărei unchi Eliahu Paizer, originar din Ploiești, a fost înternat în acest lagăr: „În 1941, a fost bombardată o rafinărie la Ploiești. Acesta a fost pretextul să ridice toți bărbații cu vârste între 16 și 60 de ani și să-i poarte 50 de kilometri, până la Târgoviște, pe jos. Sigur, gărzile care păzeau convoiul se schimbau din când în când, dar oamenii au fost obligați să meargă pe jos fără să aibă voie să ia ceva cu ei”. Nu ar fi exclus, dacă s-ar putea face o inventariere a tuturor mormintelor din Cimitirul evreiesc din Târgoviște, ca aici să își odihnească sufletele și unele persoane care au fost internate în lagărul de la Teiș.
Însă, poate cel mai important obiectiv din Cimitirul evreiesc din Târgoviște, este locul unde a fost îngropată în 1945 o bucată de săpun, fabricată din trupurile evreilor omorâți în lagărele naziste de la Auschwitz şi Dachau. Ca un fapt inedit pentru județul Dâmbovița și comunitatea evreiască în general, Cimitirul din Târgovişte este printre puținele din țară care are un astfel de monument, dedicat victimelor Holocaustului, astfel de cimitire mai găsindu-se la Sighet și Dorohoi. Această mărturie a barbariei naziste, abia mai rezistă şi ea odată cu trecerea anilor, pe lespedea mormântului fiind săpată următoarea inscripție, care cu greu se mai observă astăzi: „Aici sunt îngropate victimele barbariei naziste și prefăcute în săpun. Rugați-vă pentru dânșii”.
Totuși, nici până astăzi nu se cunoaște dacă fabricarea de săpun din grăsime de evrei a fost un fapt barbar real sau, este doar o legendă morbidă care să înspăimânte, prin care nemții răspândiți în toată Europa vindeau sau schimbau produse pe un săpun care nu făcea clăbuc și pe care erau inscripționate în relief trei litere: R.J.S. sau R.J.F. Trebuie menționat faptul că semnificațiile acestor litere erau Reine Jüdische Seife („săpun pur evreiesc”) sau cele de Reine Jüdische Fetten („grăsime pură evreiască”).
Prof.dr. Cornel Mărculescu
