În demersul nostru ne propunem să aducem la lumină unele aspecte din viața Regimentelor românești care au participat la primul război mondial, dar mai ales, a însemnărilor unor soldați și ofițeri, care au luptat, au luat decizii și și-au dat viața pe front.
Cu atât mai mult sunt deosebit de importante aceste însemnări, cu cât, ele readuc în atenția publicului larg, momente și fapte ale strămoșilor noștri din primul război mondial, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, păstrate în custodia Arhivelor Militare Române, documente cercetate de-a lungul timpului de noi cu meticulozitate. Pentru ineditul informațiilor, am ales să păstrăm în mare parte grafia timpului, chiar dacă în anumite momente scrisul era greu lizibil și am întâmpinat dificultăți în descifrarea acestuia, sau informațiile erau scrise în dialectele epocii.

Moș Miloș Simionovici era sârb de origine, dar de mult timp stabilit la noi în România. Când s-a decretat mobilizarea Armatei Române la 14 august 1916, moș Miloș și-a lăsat familia și satul din Rediu Brodoc de lângă Vaslui și s-a înscris ca voluntar în Regimentul 65 Infanterie. Deși avea 62 de ani, totuși, sufletu bătrânului veteran Miloș Simionovici era tânăr, corpul îi era oțelit și plin de răzbunare și ură după luptele aprige la care luase parte în anii 1877 și 1883. Întâplarea a făcut ca să cadă în plutonul meu, pe de altă parte a fost și norocul meu fiindcă am putut citi pe fața lui multe frământări sufletești ce-l stăpâneau. Mai ales ura contra bulgarilor era așa de mare, încât, în momentul în care am debarcat la Cernavodă și a aflat că bulgarii sunt trecuți de Adamclisi fiind în apropierea Moldovei, moș Miloș nu-și mai găsea astâmpăr și nu-și stăpânea dorul și pofta de a se răzbuna acum când v-a da piept cu aceștia. La vârsta lui, mergea zeci de kilometri în fruntea plutonului, dar niciodată nu s-a plâns de oboseală, nici măcar atunci când duceam lipsă complet de apă. În seara zilei de 6 septembrie 1916 a fost orânduit întreg Batalionul I din Regimentul 65 Infanterie să contra atace pe dușmani, care spre asfințitul soarelui începuse a scoate capul din tranșeele de la Ghiol-Bașa. Vedeam la moș Miloș Simionovici neastâmpărul și nerăbdarea că nu se primise încă ordin să pornim la atac, iar în același timp, cerceta cu ochii spațiul care-l despărțea de aceia pe care îi ura grozav. În sfârșit, s-a dat ordinul de atac și vedeam cât de repede înainta moș Miloș printre șuierăturile de gloanțe și sfărămiturile de obuze, de parcă le-ar fi adus ielele pe sus. În strigătul de „Ura” fugea bătrânul veteran voluntar ca să vadă măcar un bulgar omorât de brațul lui, a unui bătrân al cărui suflet și braț n-a slăbit, și tot sângele, mintea și închipuirea lui se întorceau cu zeci de ani în urmă. A intrat în vâltoarea luptei, timp în care l-am pierdut din ochi și după o luptă crâncenă de vreun ceas care a durat până se înnoptase de-a binelea, în vălmășugul și amestecul de răniți și morți, aud la un moment dat pe cineva care striga „apă, apă”. Îi recunoscusem glasul lui moș Miloș, drept care m-am apropiat de el și deodată o spaimă și un tremur nervos mi-au cuprins întreg corpul. O rană adâncă sângera în pieptul lui, iar moș Miloș se uita fericit către mine și cu ultimele puteri, mi-a spus: „M-am răzbunat, am izbit și împuns cu atâta sete baioneta în doi bulgari, iar al treilea a fugit ca un mișel”. Din nefericire, nu a mai putut continua, iar moș Miloș Simionovici și-a dat ultima suflare din cauza pierderii de mult sânge ce cursese din rana pe care o primise în lupta corp la corp cu bulgarii atât de mult urâți de către bătrânul veteran voluntar. A murit cu sufletul și conștiința împăcată că reușise să se răzbune pe cei pe care îi ura de moarte. A doua zi când mi-am venit în fire, simțeam un gol în jurul meu, deoarece mă despărțisem de foarte mulți, mai ales de moș Miloș Simionovici, căci soarta ne unise în aceste timpuri mărețe, bătrân și tânăr, suflete zămislite pentru jertfă și sacrificiu. Fie sufletul lui moș Miloș așezat în ceata drepților.

Locotenent Gheorghe Bedreag, comandantul Plutonului 2 din Batalionul I, Regimentul 65 Infanterie

Sursa: Arhivele Ministerului Apărării Naționale, Centrul de Studii și păstrare a Arhivelor Militare

Prof.dr. Cornel Mărculescu