În demersul nostru ne propunem să aducem la lumină unele aspecte din viața Regimentelor românești care au participat la primul război mondial, dar mai ales, a însemnărilor unor soldați și ofițeri, care au luptat, au luat decizii și și-au dat viața pe front. Cu atât mai mult sunt deosebit de importante aceste însemnări, cu cât, ele readuc în atenția publicului larg, momente și fapte ale strămoșilor noștri din primul război mondial, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, păstrate în custodia Arhivelor Militare Române, documente cercetate de-a lungul timpului de noi cu meticulozitate.
Pentru ineditul informațiilor, am ales să păstrăm în mare parte grafia timpului, chiar dacă în anumite momente scrisul era greu lizibil și am întâmpinat dificultăți în descifrarea acestuia, sau informațiile erau scrise în dialectele epocii.

Bătălia pentru satul Azuga

În ziua de 19 octombrie 1916, ora 6 dimineața, Grupul de Divizii de pe Valea Prahovei, voind a da un atac trupelor germane, care ocupau pozițiile pe Clăbucetulll Taurului, Clăbucetul Azugei, Unghia Mare și care ocupase și satul Azuga și valea cu acest nume, ordona ca trupele române care ocupau sectorul dintre șoseaua Azuga-Bușteni și Predeluș în situația următoare: Batalionul I din Regimentul 21 Infanterie și Regimentul 102 Feldioara, Muntele Sorica din șosea până la cota 1503; Regimentul 6 Mihai Viyeazul și un Batalion din Regimentul 4 Argeș de la această cotă înainte pe muntele Cazacu. Atacul a început la ora 8.30 dimineața, dat în același timp de Batalionul I de sub comanda maiorului Dumitru Rădulescu și Regimentul 102 Feldioara, sub comanda locotenent colonelului Victor Basarabescu, la aripa stângă a poziției. La puțin timp după dezlănțuirea atacului, care plecase cu toată înverșunarea cu o ură neîmpăcată o hrănea în sufletul soldaților noștri călcând pământul nostru românesc de către lepra germană, un bombardament de artilerie de toate calibrele se porni, de la artileria germană ce se afla instalată la Mănăstirea Predeal și Clăbucetul Taurului și ca bombardament părea că într-un moment, prin intensitatea barajului va spulbera elanul cu care plecaseră trupele noastrela atac.

Cu toate acestea, Batalionul I din Regimentul 21 Infanterie avea în frunte pe maiorul Dumitru Rădulescu, într-un avânt și eroism legendar, străbătu perdeaua de proiectile și în scurt timp două Companii, dintre care una sub comanda căpitanului Ion Georgescu, astăzi locotenent colonel, pătrund în satul Azuga, pun mâna pe o parte din fabrica de postav, gonesc pe inamicul care se află la Primărie și fabrica de sticlărie, și când se credeau în măsură de a pune stăpânire completă pe satul Azuga, maiorul Dumitru Rădulescu, care până în acest moment se menținu continuu în fruntea unităților sale, cade mort, lovit de un glonț de mitralieră, iară trupa în fața unui atac neașteptat pornit pe flancul său drept, din partea unei trupe de infanterie germană, care era adăpostită în restul fabricii de postav, și copleșită de bombardamentul de artilerie ușoară de pe muntele Clăbucetul Taurului, a fost nevoit să se retragă precipitat, neputând ridica trupul nefericitului maior care a căzut la datorie, și pe care-l iubeau foarte mult, a-l ridica de unde căzuse spre a-l înmormânta cu toată cinstea ce se cuvenea unui asemenea erou.

Lucrul a fost imposibil, căci inamicul, în urma acestui atac îndrăzneț din partea noastră, a ocupat cu forțe superioare Azuga, orientând un număr mare de mitraliere și artilerie ușoară asupra punctelor pe unde putința atacului nostru era mai probabilă. Astfel, s-a sfârșit Maiorul Dumitru Rădulescu, din acest regiment a cărui memorie va rămâne pentru totdeauna legată de Batalionul I, iar fapta lui va trece ca poveste pentru urmașii acelora dintre soldați care au fost lângă el și care desigur vor duce această poveste în toate satele cele mai îndepărtate ale Țării, eternizând pentru totdeauna numele aceluia care a fost eroul zilei de 19 octombrie 1916.

Colonel Ioan Iorgulescu, comandantul Regimentului 2 Artilerie

Sursa: Arhivele Ministerului Apărării Naționale, Centrul de Studii și păstrare a Arhivelor Militare

Prof.dr. Cornel Mărculescu