Cel mai de seamă reprezentant al familiei Storck, rezultat din a doua căsătorie a lui Karl Storck (1826-1887) cu brașoveanca Friedericke-Amalie Olescher (fiica Tuchmeister-ului Joseph Traugott Olescher și a soției sale Regina Maria, născută Klingenspohr) a fost Friedrich Storck cel care a lăsat orașului Târgoviște o importantă moștenire artistică.
Este de notorietate, faptul că la 12 martie 1909 Friedrich Storck s-a căsătorit cu Cecilia Cuțescu (1879-1969, născută la 14 martie 1879, în comuna Câineni, Râul Vadului, județul Vâlcea), născută din căsătoria lui Ion Brăneanu (1840-1893, fiul unui Constantin Brăneanu și al soției Smaranda), și a Nataliei Ionescu, iar la 15 ani, Cecilia  a fost adoptată de către părinții mamei sale, Constantin Cuțescu (1837-1923) și Elena Cuțescu, născută Ionescu (1847-1928, fiica unei Sultana Constandinescu). Merită amintit aici, că anterior căsătoriei cu Friedrich Storck, viitoarea pictoriță Cecilia Cuțescu, a mai fost căsătorită între anii 1903-1908, cu muzicianul născut la Paris, Romulus Kunzer, fiul lui Filip Francois Kunzer și al Delphinei Marie Louise Biloir.

Astfel, în anul 1902, în lunile februarie-august, s-a desfăşurat o corespondenţă fructuoasă între Primăria  Târgoviște şi Prefectura județului Dâmbovița, Serviciul Tehnic Judeţean Dâmboviţa şi Primărie, privind realizarea unor lucrări pe bulevardul Carol I, printre care şi un rond, în punctual Ciocârlan, în care se putea așeza una din statuile sau busturile „ proectate a se ridica oamenilor iluştri născuţi în Târgovişte”: o statuie ce includea și bustul lui Ion Heliade Rădulescu, realizat în marmură albă de sculptorul Friedrich Storck, fostul elev al lui Rodin, de la care a împrumutat fervoarea finisajelor perfecte.

Prefectul judeţului Dâmboviţa Constantin I. Nicolaescu care era şi preşedintele Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea în Târgovişte a unui bust a lui Ion Heliade Rădulescu, îi comunica primarului oraşului Târgovişte, L. Petrescu că imediat după 3 aprilie 1902 când fusese aprobat fondul pentru construirea bustului el încheiase un precontract cu sculptorul bucureştean Storck pentru execuţia acestuia care trebuia să fie gata până la 25 septembrie acelaşi an.
La sfârșitul primului război mondial, bustul lui Heliade Rădulescu a avut de suferit ca urmare a pagubelor și stricăciunilor trupelor de ocupație austro-germane, așa cum reiese din spusele inginerului orașului, Ștefan Sachelaride, acesta întocmind la 9 februarie 1920 un act de expertiză și înaintat Administrației Financiare Dâmbovița, prin care lucrările pentru refacerea bustului însumau 12.000 lei.

După al doilea război mondial, armata sovietică a dat jos bustul lui Heliade Rădulescu după ce l-au ancorat cu cabluri de un tanc. Bustul a fost recuperat și ascuns de localnici până în anii ’60 ai secolului XX, când, după plecarea sovieticilor bustul a fost reamplasat în vechiul parc al Mitropoliei, alături de alți „dislocați”: Ienăchiță Văcărescu, Vasile Cârlova și Grigore Alexandrescu.
La începutul anilor ’70 ai secolului XX, bustul lui Ion Heliade Rădulescu a fost mutat definitiv în scuarul din fața Primăriei Târgoviște, unde există și astăzi. O copie în ipsos realizat la scara unu pe unu, a bustului lui Heliade Rădulescu executat de Frederick Storck, a
constituit, potrivit spuselor lui Alexandru Busuioceanu, un prețios material didactic la Școala de Belle-Arte din București, unde Frederick Storck a activat mai bine de 30 de ani.

De asemenea, cu sprijinul financiar al lui Nicolae Filipescu, viitorul Ministru de Război din perioada 29 decembrie 1910 / 11 ianuarie 1911 – 28 martie 1912 / 10 aprilie 1912 în guvernul lui P.P.Carp, şi sub stăruinţa lui Nicolae Iorga, au putut fi săvârşite de către sculptorul Frederick Storck la Mănăstirea Dealu, două sarcofage de marmură albă care au fost dispuse în cele două părţi laterale ale pronaosului: unul realizat în 1908, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Radu cel Mare şi în care au fost înhumate definitiv rămăşiţele acestuia, iar cel de-al doilea pentru craniul lui Mihai Viteazul în 1912 şi definitivat în 1913. Mausoleul august de la Mănăstirea Dealu, a fost realizat de Frederick Storck din marmură de Carrara, având inscripţii în caroiaje geometrice şi îmbogăţite cu motive florale, fiind vegheat de două splendide sfeşnice din bronz, realizate şi ele în turnătoria fraţilor Storck din Bucureşti.

O altă creație reprezentativă pentru Frederick Storck este și monumentul dedicat generalului Matei Vlădescu (1835-1901), cel care a lucrat cu reprezentanții Statului Major din Austria la realizarea primelor hărți militare ale României, a participat la momentul când Osman Pașa și-a predat sabia generalului rus Ganetki la 28 noiembrie 1877, avea să fie ministru de Război și șef al Casei Regale.
Monumentul impunător se află în centrul cimitirului de la Mănăstirea Viforâta, fiind executat în atelierul lui Carol Storck din București.

Reprezentantul eclectismului clasic, Frederick Storck avea să execute o sculptură reprezentând un monument funerar cu îngeri, în memoria avocatului Scarlat Tănăsescu, realizat din marmură albă și turnată în atelierul lui Carol Storck (1854-1926), moștenitorul atelierului din București al tatălui său, și prieten cu latifundiarul târgoviștean Barbu Bellu (1825-1900), monument aflat şi în prezent în curtea Bisericii Lemnului din Târgoviște.

Nu în ultimul rând, mai trebuie menționat că în cursul anilor 1935-1936, Cecilia Cuțescu-Storck a vizitat Curtea Domnească de la Târgoviște și Palatul lui Petru Cercel, fiind însoțită de către Ion Mincu și Cella Delavrancea.
Cu această ocazie, se pare că pictorița Cecilia Cuțescu-Storck a realizat o impresionantă lucrare decorativă de mari dimensiuni intitulată „Petru Cercel și curtea sa”, opera magistrală fiind expusă în Pavilionul românesc din cadrul Expoziției Universale de la Paris în 1937, lucrare despre care astăzi, din păcate nu se mai știe nimic.

Atât Friedrih Storck, cât și soția sa, Cecilia Cuțescu-Storck sunt înmormântați în Cimitirul Sf. Vineri din București.

Surse:

-Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște;

-Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Vremea, București, 2018;

-Cornel Mărculescu, Memorie și cinstire: Mănăstirea Dealu – un reper cultural și spiritual pentru relicva lui Mihai Viteazul ( 1601-1916 ), în volumul „100 de ani de la Marea Unire. Momente ale desăvârșirii României Moderne”, coord. Agnes Erich, Alexandru V. Ștefănescu, Irina Cârstina, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2018.

Prof.dr. Cornel Mărculescu