You are currently viewing EDITORIAL: Generalul Victor Precup (1889-1958) – profilul unui aventurier

EDITORIAL: Generalul Victor Precup (1889-1958) – profilul unui aventurier

  • Post category:Editorial

Generalul-Colonel (rz), Victor Precup, s-a născut la 3 Aprilie l889 în comuna Miercurea-Sibiului, din părinţi muncitori-proletari, unde a crescut împreună cu 6 fraţi şi surori, în cea mai pură morală, în cinste și corectitudine, având foarte multe suferinţe și umilinţe de îndurat-mai ales în frageda copilărie-din partea mediului înconjurător al societății burgheze, aceasta din cauza originii proletare a familiei, de mai jos cum spuneau ei. A urmat şcoala elementară din comun natală, apoi liceul și şcoala militară din Sibiu. La l8 August 1909 a fost promovat ofițer în regimentul austro-ungar „Maria Tereza Nr.32” din Viena, efectuând primul război mondial din l914-1918 pe frontul de Sud din Serbia, apoi pe cel de Est din Rusia țaristă, iar pe urmă în Italia pe Piave.

În timpul primului război mondial, a fost rănit de două ori și odată bolnav de tifos. Cu excepţia, în total a 5 Iuni, necesare vindecării rănilor şi a boalei, tot timpul de 4 ani şi 5 luni, a fost pe front. În 1917 – 1918, a urmat un curs de șase luni al Școalei Superioare de Război (Academia Militară) austriacă, iar după terminarea acestui curs a fost repartizat ca ofițer de stat-major în gradul de căpitan la o mare unitate de pe frontul din Italia de Nord.

După prăbuşirea armatei austro-ungare de la sfârșitul lunii Octombrie 1918, luând parte activă la revoluția care a urmat și la actul de unire al Ardealului, Victor Precup a intrat în armata română, încă de la începutul lunii Noiembrie 1918. La 10/23 noiembrie 1918 a plecat din Bacău în Ardeal un aeroplan, pilotat de către locotenentul Vasile Niculescu (1891-1980), acesta fiind însoțit de căpitanul Victor Precup, cei doi având misiunea precisă de a răspândi 6000 de manifeste în satele din Transilvania, pe care le primiseră la Iași din partea generalului Constantin Prezan. În plus, tandemul Niculescu-Precup, trebuia  să ducă pe Câmpia Libertății și  mesajul despre Unire al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, hotărâtor pentru convocarea Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, deoarece guvernul român, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central nu puteau comunica decât par avion, din cauza iernii aspre.

Ulterior, Victor Precup a urmat Școala Superioară de Războiu-Academia Militară-Română din 1919 – 1921, pe care a absolvit-o cu menţiunea „bine”, obținând la tactică şi strategie cea mai mare notă pe clasă; a dat în același timp şi examenul de ofițer superior, după care a fost înaintat la gradul de Maior și promovat ofițer de stat-major.

În Aprilie 1934, fiind avansat la gradul de Locotenent Colonel de stat-major la Ministerul de Războiu, ofițerul Victor Precup a fost arestat și condamnat la zece ani recluziune pentru complot contra regelui şi a guvernului liberal condus de către Gheorghe Tătărăscu, fiind  încarcerat ulterior la Închisoarea Doftana, unde a executat aproape șapte ani din pedeapsă şi unde i s-a aplicat un regim sever de distrugere. De menționat, este faptul că din primele clipe ale sosirii sale la Doftana, cu tot regimul tăcerii, a luat contactul cu tovarăşii comunişti şi antifascişti aflați acolo, dar  și cu colectivul de conducere. În plus, i s-a fixat o ļinie de conduită şi de acțiune în închisoare, astfel încât s-a legat imediat şi sufleteşte de aceşti tovarăşi şi alături de care a activat şi suferit, iar împreună, a suportat zilele bune şi mai ales cele rele şi grele, când am muncit şi luptat şi am împărţit suferinți și umilinți.

Victor Precup (1889-1958)

După confesiunile lui Victor Precup, la Închisoarea din Doftana a învățat mai mult decât în toate şcolile împreună, din viața sa, de la şcoala elementară până la universitate. În plus, cu această educație și cu imboldul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, a pornit din viața zbuciumată a regimului distrugător al Doftanei, la muncă şi luptă fără preget în condiţiunile grele ale ilegalitătii, înfruntând furtuna reacţiunii şi a teroarei, mereu în primele rânduri ale luptătorilor comunişti, luptând cu ură înverşunată împotriva duşmanului de clasă. În urma circularei Partidului Comunist Român din 8 Iulie 1941, aceasta sublinia din nou sarcini noi, precum şi răspunderea istorică a comuniştílor față de poporul român, drept pentru care, la 1 Octombrie 1941, a apărut Platforma Partidului Comunist Român și conform acesteia se adresa un îndemn la chemarea maselor populare din România la luptă împotriva hitlerismului și a dictaturii antonesciene.

La 3 Octombrie 1941, Victor Precup a primit sarcina de a face legătura între delegațiile C.C. al P.C.R, cu partidele „aşa zise istorice”, dar şi cu Partidul Social-Democrat, pentru formarea unui front democrat, în vederea organizării luptei în România pentru zdrobirea fascismului german. În plus, Victor Precup a urmat apoi o serie întreagă de sarcini mai importante:

-Procurarea mijloacelor materiale pentru nevoile şi luptele organizate, de C.C. al Partidului Comunist Român. În acest scop a contribuit timp de doi ani numai direct cu mijloacele rezultate din munca sa personală, ca apoi în ultimii doi ani,când şi cheltuielile Partidului au sporit prin proporţia mare a acțiunilor şi luptelor organizate de P.C.R., să fie nevoit să procure fonduri importante pe alte căi, procedeu ce a urmat până la izbânda din 22 August 1944;

-A susținut, de asemenea, diferite procese ale oamenilor muncii-activiști comnişti- în fața înstanțelor judecătoreşti prin achitarea cheltuielilor cu avocații pentru apărarea lor și a ajutat familiile acestora;

-A contribuit la lupta pentru efectuarea unor schimbări în conducerea Partidului din ilegelitate, și pentru eliberarea din lagăr a unor tovarăşi, de frunte ai Partidului, dar mai ales a organizat şi mobillzat mase muncitoreşti în formațiunile de luptă patriotice- partizani-în vederea pregătirii acțiunii de la 23 August 1944, a acțiunilor de luptă cu trupele germane la porțile Capitalei şi a celor cu elementele reacționare din Toamna Anului 1944 și din Primăvara lui 1945 etc;

-Alte misiuni politice importante, dar mai ales „delicate” ce a avut de îndeplinit, le-a executat cu grijă şi chibzuială şi cu cele mai bune rezultate;

-Toate sarcinile primite în timpul ilegalității din perioada de la 1940 – 1944, deși în condiții foarte grele de luptă, sfidând orice pericol şi urmări ce îl aşteptau, le-a îndeplinit cu rezultate bune;

-A fost șeful de stat-major al Formațiunlor de Luptă Patriotice–Partizani, al cărui comandant era tovarășul Emil Bodnăraş;

-Întreaga sa activitate din ilegalitate este cunoscută în afară de C.C. al P.C.R, de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, apoi de tovărășul Emil Bodnăraş, Iosif Rangheț, Orban şi C. Pârvulescu, precum  și de alți tovarăşi;

-După 23 August 1944 și până la 1 Mai 1945, Victor Precup a activat la C.C. al Partidului Comunist Român în calitate de responsabil al resortului armatei.

-În anul 1945, cu gradul de General-Maior, în calitate de Director Superior al Armatei pentru Educație, Cultură şi Propagandă, Victor Precup a plecat pe frontul de Vest din Cehoslovacia împreună cu peste o mie de ofițeri şi subofițeri politici din Divizia „Tudor Vladimirescu”, pentru a introduce în armatele operative „Aparatul Politic”. Cu toate greutățile şi rezistențele întâmpinate, cu toată izolarea cẩmpului de luptă, a dat la o parte toate obstacolele reuşind să-și îndeplinească misiunea, îndreptând armata pe drumul democrației şi infiltrând ideea necesităţii întroducerii politicii în armată, rezultat care a constituit baza constituirii „Armatei Populare”. În munca depusă, Victor Precup a fost susținut cu eficacitate de către comandanții şi ajutorii lor politici ai Comandanentelor Grupurilor de Armate din Frontul Malinovchi.

Înapoindu-se din Cehoslovacia, în august 1945, Victor Precup a purces la dezvoltarea şi întărirea educației culturale ideologice şi politice în toate elementele armatei. Astfel, a înființat ziarul „Glasul Armatei” şi a pus bazele „Teatruluí Armatei” şi al „Ansamblului Artistic al Armatei”. În plus, în August 1946, a fost numit Comandant al C.VI T din Cluj, iar în August 1947, Comandant al Regiunii IV-a Militară la laşi, îndeplinindu-și cu cinste toate sarcinile avute în condiţiuni ireproșabile din toate punctele de vedere. La 1 Februarie 1948, Victor Precup a fost avansat la gradul de General-Colonel, iar ulterior, în alt câmp al muncii, în funcție de Primar General  al Municipiului Cluj,  ca apoi, să fie numit Preşedinte al Camerei de Industrie şi Comerț din Cluj, funcție pe care a îndeplinit-o până la desființarea acestei instituții, la 25 Februarie 1949.

Începând din Martie până la 15 Mai 1949, Victor Precup a îndeplinit diferite funcții de Inpector-șef la Direcția Comercială a Județului Cluj. În acelaşi timp, la 1 Mai 1949 i s-a încredinţat Președenția Consiliului de Administrație a Societății „Sovromlomn”, iar, în plus, la 15 Mai 1949, a fost numit în funcția de Consilier-Telmic la Confederația Generală a Muncii.

Generalul Victor Precup, nepot al lui Ștefan Cicio Pop (1865-1934), a decedat în septembrie 1958.

 

Surse:

-Arhivele Militare Române, fond Dosare Personale. Memorii Bătrâni-colonei, litera P, dosar nr. 8;

-Caietele C.N.S.A.S, nr. 5, 2010.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu