You are currently viewing EDITORIAL: ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE -primul manual de comportament politic-

EDITORIAL: ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE -primul manual de comportament politic-

  • Post category:Editorial

Pentru că tocmai am depășit o primă etapă a alegerilor în România, am decis să abordez un subiect legat de cum ar trebui să fie un lider ca să se poată bucura de respectul celor care și-au pus speranța în el. Și pentru că avem la ce ne raporta din punct de vedere al literaturii moralizatoare autohtone voi scrie despre ilustrul domnitor Neagoe Basarab, care printre multiplele sale preocupări în domeniul cultural, a lăsat posterității un adevărat tratat de politică scris în vederea educării tânărului aspirant la tron, după modelul ”ad usum Delphini”, înlăturând însă conotația peiorativă de operă supusă epurării.
Domnul a avut în vedere realizarea unei cărți de înțelepciune, de sinteză politică şi totodată a unui îndreptar practic destinat viitorului domn al Ţării Româneşti. Concepția lui Neagoe despre politică este una indisolubil legată de creştinism, izvorâtă din faptul că politica trebuie să fie în primul rând un act moral. În viziunea voievodului, domnul are autoritate deplină asupra oamenilor pe care îi conduce şi nu trebuie să dea socoteală decât lui Dumnezeu. De ce? Pentru că Domnul autocrat este cel care îşi alege boierii şi îşi formează Curtea aşa cum doreşte el şi nu prin impunere sau presiuni exercitate de boieri. Această ”Curte” a sa este de fapt o ”grădină” de care trebuie să aibă grijă în permanență pentru a nu fi invadată de ”buruieni”: “şi am îngrădit cu gard ca cu un zid de piatră şi grădina mea o am apărat ca nu cumva să îndrăznească cineva să intre într- însa şi să strice ceva den ostenelele mele”. Iar această grijă faţă de boieri este necesară domnului pentru că boierii buni şi capabili asigură acestuia o stăpânire sănătoasă şi benefică: “şi eu tot subt umbra lor şi a florilor lor m-am răcorit şi ochii miei să răveneau de soare şi de veselia florilor lor.” În caz că vreun boier ar da dovadă de necredinţă sau ar fi nefolositor, Neagoe sfătuieşte pe viitorul conducător “să cureţe grădina sa de toate nuielele cele uscate care nu fac rod, însă cu lege şi cu judecată”. Observăm că atitudinea şi stăpânirea domnului asupra supuşilor săi este condiţionată de dreptatea divină şi voievodul va da răspuns înaintea lui Dumnezeu de faptele sale la “Înfricoşătoarea judecată”.
Simţul dreptății este foarte important pentru viitorul domn, care trebuie să se poarte întotdeauna drept şi nefăţarnic faţă de supuşi: “judecaţi cu dreptate şi prietenii şi străinii şi pe cei mari şi pe cei mici, de nimenea să nu vă fie ruşine că judecata a lui Dumnezeu este”. De aceea relaţiile dintre el şi boieri se bazează pe responsabilitate, dreptate, dragoste şi milă, astfel încât aceștia din urmă să se ataşeze nu din interes, ci din dragoste și apreciere aşa cum precizează Neagoe:“erau bucuroşi pentru mine şi capetele să şi le puie şi sângele să şi-l verse toţi.” Domnitorul subliniază că acest lucru nu se va întâmpla decât dacă ”tocmirea” acestora a fost făcută după meritul lor. Întâlnim aici formulată, pentru prima dată în gândirea politică românească, ideea potrivit căreia alegerea dregătorilor trebuie să se facă în funcţie de valoarea personală a celui ales, în pofida rangului boieriei. De aceea, este de preferat un sărac capabil decât un boier incapabil: “Iar pe acei săraci cari se silesc şi să nevoiescu de vă slujăscu, nici pre aceia sa nu-i depărtaţi şi să-i dăzlupiţi de lângă voi, ci să fie şi ei aproape de feciorii de boiari (…) şi de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul din feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu daţi acelora cinstea şi boieria în făţărnicie, ce să o daţi aceluia mai sărac, dacă iaste vrednic şi harnic şi şi-o păzi dregătoria cu cinste. Că mai bun îţi iaste săracul cu cinste decât boiariul cu ocară. Toate aceste atitudini sunt, în concepţia politică a lui Neagoe, temeiuri ale unei domnii aşezate şi sigure.
Viitorul principe trebuie să domine prin capacitatea interioară superioară, forţa sa stând în raţiunea dreaptă, în puterea de a discerne faptele, în cumpătul pe care-l dovedeşte în acţiuni, cu alte cuvinte în înţelepciunea sa. Pentru prima dată se vorbește de democrație în luarea deciziilor: ”Să luaţi sfat şi de la cei mari şi de la cei ai doilea, şi de la cei mai de jos, că aşa să cade. Să mergi cu dînşii într-un loc de taină şi să sfătuiţi toate sfaturile, şi care vor fi mai bune să le primiţi în inimile voastre, iar care nu vor fi de folos voi le lăsaţi. Şi să nu opreşti pe nimeni să grăiască la sfat zicînd «iată că cuvintele tale nu sunt nici de o treabă, că grăişi nişte cuvinte în zadar. » Ce toate cuvintele, ale tuturor le primeşte a fi bune…”.
Învățămintele transmise de Neagoe Basarab către viitorul domn al Țării Românești, acum mai bine de o jumătate de veac, ar trebui luate în seamă și de cei care, la acest moment, conduc destinele acestei țări sau doresc a le conduce, deoarece actualitatea lor este fără tăgadă.

AGNES TEREZIA ERICH