În Arhiva fostului Muzeu Ardelean din Cluj Napoca, s-au păstrau în copie până de curând, două documente deosebit de importante privind trecututul Mănăstirii Dealu, din apropiere de fosta cetate a Țării Românești, ale căror originale s-au aflat la Academia de Științe Maghiare din Budapesta. Important de precizat este faptul că, ambele documente poartă pecetea cancelariei domnitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688), iar aceste documente au fost semnate și adresate princepelui Mihail Apaffi (1661-1690) al Transilvaniei. Astfel, în primul document se menționează că, în anul 1686, luna mai, în două rânduri, hoții veniți din Țara Bârsei ar fi jefuit Mânăstirea Dealu, de unde au sustras vite și odoare în valoare de 50 ocale de argint. În aceste condiții, s-a cerut voievodului Mihail Apaffi să dispună prinderea acestor hoți, și totodată identificarea odoarelor furate. În același timp, se mai menționează în documentele respective, ca să se dispună confiscarea lor pentru acoperirea pagubei mănăstirii, însă nu se face acest lucru pentru a se respecta raporturile de bună vecinătate dintre cele două țări românești.
Totuși, din al doilea document, care este datat din 1 aprilie 1688, observăm că nici după doi ani de la săvârșirea furtului, hoții nu au fost prinși, dar se precizează că un brutar din Țara Românească i-a identificat pe toți și că numele lor se află scrise pe o listă alăturată care însoțește documentul. În mod expres, se cere arestarea lor, descoperirea și restituirea lucrurilor furate.
Ce este cel mai important de precizat, ar fi că aceste două documente, nu au fost publicate niciodată cu o traducere românească, în niciuna dintre colecțiile de documente românești. Adică, pentru a fi înțeles, aceste documente de o importanță vitală pentru istoria locală, națională, și nu numai, au fost publicate numai cu textul în limba maghiară, primul în „Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae”, vol. XVIII, iar al doilea, în aceeași colecție, vol. XIX, iar prima traducere în limba română, a fost realizată în 1968, dar fără a se acorda importanța cuvenită.
Pentru veridicitatea și importanța acestor două documente, este imperios necesar să redăm în continuare textul tradus, respectându-se grafia epocii:
„În zilele trecute am încunoștiințat pe Măria Voastră, ceea ce am aflat despre hoții și despre pagubele făcute în această țară săracă, în răspunsul Măriei Voastre supărându-vă că un cinstit credincios al Măriei Voastre ar fi fără cuviință amestecat cu numele (în această chestiune), așa și este că credincioșii cinstiți, care trăiesc la curțile înalte nu obișnuiesc să facă astfel de neaprecieri murdare, nici noi n-am scris Măriei Voastre ca și când ar fi un fapt adevărat, ci numai așa cum am auzit de la alții, sperând că Măria Voastră făcând cercetări, hoții vor fi descoperiți și săracii noștri vor fi despăgubiți în paguba lor. Însă, în loc de a despăgubi, de curând, hoții au jefuit din nou: deoarece hoții au spart din nou zilele tecute Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște, și în absența starețului, au necinstit pe călugări și tot schitul l-au prădat și după obiceiul nostru fiind în mănăstire și multe odoare de argint au dus vite și odoare în valoare de circa 50 de ocale de argint, care erau strădaniile unor numeroși voievozi de mai multe sute de ani, oamenii noștri urmărindu-i, au prins vreo doi, iar ceilalți s-au retras în Țara Măriei Voastre, care sunt toți din Țara Bârsei. Noi astfel am scris și la fel scriem și acum Măriei Voastre, dorind ca în baza bunei vecinătăți, de rude, dreptatea săracilor să fie dată și nedorind să alegem altă cale, de altfel oamenii din Țara Bârsei trăind în această țară, toate vitele lor sunt aici și cu ușurință s-ar putea și îndestula săracii noștri, de aceea am încunoștiințat pe Măria Voastră și am cerut dreptate de la Măria Voastră, să se îndrepte și să să se îndestuleze pagubele. Starețul acelei mănăstiri, mergând la Brașov pentru cercetarea tâlharilor, rugăm și pe Măria Voastră să binevoiți a trimite pe cineva acolo, pe un om autorizat și descoperind acele pagube, să ni le trimită, căci, lucruri atât de neînsemnate, este imposibil să nu se afle. Măria Voastră ne scriți din inițiativa altora, că cei din Hunedoara și cei din Hațeg ar fi avut pagube, e posibil să se fi întâmplat, însă, noi despre aceasta nu avem nici o știre și nici de la alții n-am aflat, căci de altfel, cu toată certitudinea, am făcut cercetătri și am satisfăcut dreptatea lor, după cum nu obișnuim să împiedicăm dreptatea nimănui”.
Scris de altă mână: scrisoarea voievodului Șerban Cantacuzino dată la 24 mai 1686
„A trebuit cu această ocazie să vă caut pe Măria Voastră, cu scrisoarea noastră cerând lui Dumnezeu să vă găsească pe Măria Voastră fericit și în bună stare. Confirmăm din nou Măriei Voastre păgubirea Mănăstirii Dealu din ținutul nostru, pe care au făcut-o niște hoți (care se află existând și astăzi în țara Măriei Voastre) ce s-au năpustit asupra mănăstirii, prădând obiectele de argint și multe altele pe care le-au găsit acolo, și cu prada câștigată prin furt s-au reîntors, despre care întâmplare am avut ocazia și am făcut cunoscut Măriei Voastre și mai înainte, deoarece hoții nu pot fi descoperiți; și în acest sens încunoștiințăm din nou pe Măria Voastră, căci aci s-a aflat un asemenea om, care jură pe credința sa că îi cunoaște clar pe acei tâlhari și că știe unde sunt, unde locuiesc, și știe pe nume să enumere pe aceștia cine sunt (precum poate vedea Măria Voastră numele pe listă). Deci această chestiune fiind scoasă la lumina zilei, rugăm pe Măria Voastră să binevoiți să dați ordin pentru prinderea și arestarea lor și anunțându-ne pe noi ca să-i putem prinde prin oamenii noștri, când vom trimite atunci pe acel brutar amintit, care-i cunoaște pe hoți, să-i identifice pe tâlhari și tot atunci vă vom încunoștința și despre întreaga pagubă a Mănăstirii, și considerând paguba Mănăstirii, rugăm pe Măria Voastră să nu ezite să ne dea satisfacție și noi vom fi recunoscători Măriei Voastre pentru această bunăvoință de rudă și nu vom nesocoti a o recompensa Măriei Voastre în asemenea sau în alte lucruri asemănătoare”.
București, 1 aprilie 1688, prieteni și vecini binevoitori, Io Șerban Voevod
Sursa:
-Stelian Marinescu, Știri privitoare la jefuirea Mănăstirii Dealu, în „Biserica Ortodoxă Română. Buletinul Oficial al Patriarhiei Române”, Anul LXXXVI, nr. 3-5, martie-mai 1968, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
