Poate sună paradoxal, dar acestea au fost cuvintele cu care, aproape șaizeci de foști enoriași ori urmașii acestora, am fost întâmpinați joi, 30 mai 2024, de către părintele ION CEAUȘU, părinte paroh în comuna Produlești din anul 1956 și până în anul 1975. De unde veneam noi? De acasă, din comuna în care Domnia Sa, timp de nouăsprezece ani a fost preotul satului, a trăit alături de oamenii locului fiind părtaș la bucuriile și necazurile lor, la realizările ori decăderile lor bucurându-se ori întristându-se cu fiecare în parte, adresându-le cuvinte de îmbărbătare ori dojenindu-i domol, cu vorbe așezate, cu zâmbetul mereu pe buze și cu privirea senină.
Unde l-am găsit pe dânsul? Acasă, la Mănăstirea GĂVANELE, din județul Buzău, acolo unde Dumnezeu a hotărât, după ce de-alungul anilor a păstorit prin multe alte locuri, ca pe pământul bunicilor săi din partea tatălui să pună temelia unui loc de-nchinăciune și de rugăciune, punte de legătură între Raiul Pământean și Raiul Ceresc.
Timpul și-a pus amprenta asupra trupului, dar nu și aupra sufletului: același glas domol, același zâmbet, aceiași privire senină…alt nume!
Părintele EVLOGHIE, cel care s-a întors acasă, pe plaiurile natale purtând mereu în suflet locul în care, atâta vreme, i-a spus acasă! Părintele EVLOGHIE, cel care a ajuns cu voia Domnului, la venerabila vârstă de nouăzeci și doi de ani, în binecuvântata zi de duminică, 26 mai 2024.
Să ne trăiți, Părinte, întru mulți ani binecuvântați de Dumnezeu și să vă bucurați în fiecare zi așa cum v-ați bucurat când v-am adus cu noi o fărâmă de Produlești într-o pagină de carte, așa cum v-ați bucurat când ați strâns la piept cu căldură pe fiecare dintr noi, așa cum v-ați bucurat când ne-ați ostoit setea și foamea, după un drum lung, parcurs cu gândul la bucuria revederii cu cel care, pe unii dintre noi ne-ați încreștinat prin Taina Sfântului Botez, pe alții i-ați unit în fața Lui Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii iar altora le-ați înmormântat pe cei dragi, rugându-vă pentru ei ca Domnul să-i așeze ,,în loc luminat, în loc cu verdeață acolo unde drepții se odihnesc”.
Ne-am odihnit și noi trupul și sufletul părtași fiind la slujba Sfintei Liturghii oficiată în Biserica Sfântului Lăcaș, ce poartă numele Celui Întâi Chemat, Sf. Andrei, întemeietorului ortodoxiei în țara numită Grădina Maicii Domnului, simțindu-ne pentru câtăva vreme mai aproape de Dumnezeu. Bine ancorați în mirificul peisaj, înconjurați de lumină, verdeață, liniște și credință, în apropierea Schiturilor Rupestre de la Bozioru, martore a atâtor vitregii abătute de-alungul timpului asupra lăcașelor de cult ortodax, ne-am putut imagina, chiar și pentru o clipă, cum arată Raiul.
Mulțumim pentru această întâlnire cu dumneavoastră, cu siguranță de neuitat, părinților: Nicolaie Anton, Gabriel Ifrim și Ciprian Puiu!
Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru privilegiul pe care l-am avut de a trece pragul unei mănăstiri în care cuvintele de întâmpinare să fie: ,,Bine ați venit de acasă, acasă!”
De acasă, de la Produlești-Dâmbovița, acasă la Găvanele-Buzău, locul în care îți poți imagina RAIUL! Locul în care părinte Evloghie-Ion Ceaușu v-ați ales să vă dormiți somnul de veci:
ACASĂ
Acasă este locu-n care,
Miroase-a pâine coaptă
Și aburul cald de fasole
Se-nalță de pe vatră.
Acasă este locu-n care,
O mămăligă răsturnată
Direct pe masa-n trei picioare
Te-mbie să fie mâncată.
Acasă este locu-n care,
Tigva cu lapte covăsit
Te-așteaptă să te răcorească
Când te întorci de la cosit.
Acasă este locu-n care,
După o zi de muncă grea
Te-asteaptă prispa-n miez de vară
Să-ți întinzi oasele pe ea.
Acasă este locu-n care,
În nopțile cu lună plină
Când nu ai somn, zori-i aștepți
Numărând stelele-n grădină.
Acasă este locu-n care,
Când ai o clipă de răgaz
Asculți cum cântă cucu
În nucul de lângă pârleaz.
Acasă este locu-n care,
Oriunde-n lume-ai fi plecat
Te tot gândești să te întorci
Când la țărână ești chemat.
Flori Bungete