You are currently viewing EDITORIAL LITERAR: Amintiri de MAI… PE URMELE DOMNIȚELOR BRÂNCOVENE (de la Târgoviște, la Potlogi și Găiseni)

EDITORIAL LITERAR: Amintiri de MAI… PE URMELE DOMNIȚELOR BRÂNCOVENE (de la Târgoviște, la Potlogi și Găiseni)

  • Post category:Editorial

Într-o minunată duminică de mai, ziua a opta, anul 2022, zi care a coincis cu Ziua Portului Popular Românesc, am avut privilegiu, atât în calitate de membru fondator, împreună cu doamna Daniela Șerban, al Ansamblului Folcloric ZESTREA SATULUI ( doamna Daniela Șerban fiind și profesor-coordonator) cât și ca scriitor, reprezentant al SOCIETĂȚII SCRIITORILOR TÂRGOVIȘTENI, de a fi invitată la un eveniment cultural de o mare încărcătură spirituală, inițiat de către doamna prof. Valentina Vasile. Evenimentul s-a desfășurat în două lăcașuri de cult, și anume, în comuna dâmbovițeană Potlogi și com. Găiseni, din județul Giurgiu.
Asemeni domnițelor brâncovene, componentele ansamblului , opt la număr, parcă coborâte fiind din veacul vremilor trecute, au purtat cu mândrie și cinste frumoasele costume populare muntenești, multe dintre ele de o vechime impresionantă. Am poposit mai întâi la Biserica Domnească din curtea Palatului Brâncovenesc- Potlogi, loc de cinstire și închinăciune, unde am fost primiți cu căldură și ospitalitate precum alaiului domnesc în lungul drum de la București spre Târgoviște, făcând popas de odihnă și ospeție.
Din Cetatea de Scaun, de astă dată, am poposit și noi la Potlogi, pentru a crea, prin cântec și poezie religioasă, punte între cer și pământ.
Domițele noastre, sub atenta îndrumare a doamnei Daniela Șerban au cântat și au recitat cântece și poezii cu temă religioasă din cartea ÎN CASA DOMNULUI PĂȘIM, apărută la Editura Biblotheca -2021, autor Flori Bungete, coautor Daniela Șerban. Glasurile lor au vibrat la unison cu inimile credincioșilor prezenți la slujbă, aducându-le bucuria Învierii Domnului în suflete și lacrimi în ochi.
Cuvintele de laudă și mulțumire adresate atât de către părintele paroh cât și de doamna Valentina Vasile, cu emoție și recunoștință, ne-au onorat și motivat în același timp, făcându-ne să simțim, cu toată ființa noastră, bucuria lucrului bine făcut!
Am lăsat în urmă emoții și bucurii și ne-am continuat drumul prin istorie, pe urmele domnițelor brâncovene, printre conace boierești și păduri seculare, până la porțile Mănăstirii Strâmbu, din comuna Găiseni-Giurgiu.
Mica mănăstire care are ca ocrotitori pe Sf. Nicolae, Sfântul Neagoe Basarab și pe sfântul Iosif Naniescu, este ctitorie a Voievodului Neagoe Basarab și adăpostește între zidurile sale, de fapt, un ansamblu format din două monumente istorice cu o vechime de peste 500 de ani. De-a lungul timpului a cunoscut vitregiile vremii, trecând peste multe încercări și reabilitări, însă cea mai temeinică încercare de readucere în viața spirituală a obștii satului s-a petrecut în anul 2010. Acum, mănăstirea, scoasă la propriu din gunoaie, datorită râvnei, bunăvoinței și credinței locuitorilor , dar mai ales prin rugăciunile maicilor ce sălășuiesc între zidurile acesteia este un adevărat Colț de Rai!
De cum am pășit peste pragul porților de intrare liniștea și pacea au pus stăpânire peste tot și peste toate. Abundența și coloristica florilor asupra cărora, Dumnezeu, a revărsat toată mila Sa, albastrul cerului de mai, verdele copacilor și albul zidurilor încărcate de peste o jumătate de secol de credință și istorie au făcut, fiecare în parte și toate la un loc, să ne ascuțim auzul spre a auzi glasurile îngerilor venite din înaltul cerurilor. N-a fost să fie, însă de îndată ce am pășit în sfânul lăcaș, călcând timid pe lespezile reci sub care odihnesc osemintele boierului Drăghici Vintilescul și ale familiei sale, glasurile copiilor s-au înălțat, la fel de melodios, spre înalturi. Nu pot descrie în cuvinte emoția măicuțelor și a credincioșilor, care ne vedeau pentru prima dată frumusețea costumelor și ascultau cântări nemaiauzite, parte din lada de zestre a ansamblului ZESTREA SATULUI. Ca și la Potlogi, cuvintele rostite și cele nerostite ne-au făcut să ne simțimțim, din nou, onorați și motivați. Nu vom uita, poate niciodată, bucuria cu care am fost întâmpinați și ospitalitatea măicuțelor de la Mănăstirea Strâmbu-Găiseni! Mulțumim, măicuță stareță Stavofora!
Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, am făcut cale întoarsă și la invitația doamnei Valentina Vasile, am făcut un scurt popas la casa familiei Ștefan și Elena Mihăilescu,din Târgul Potlogiului, casă construită în anul 1901 și care, de-a lungul timpului, a fost locuită de preoți, învățători, muzicieni. O casă în care s-au depănat și s-au scris multe povești. O poveste am scris și noi, duminică, 8 mai 2022, când, după mai bine de cinzeci de ani, întâmplrea a făcut să se adune laolaltă un preot, un învățător și un grup de …muzicieni! O casă ale cărei ziduri, cu siguranță, au vibrat în forfota care a reînviat-o, chiar și pentru o jumătate de oră. Am privit în față istoria, tradițiile și obiceiurile de odinioară. Entuziasmați, copii au început să murmure un cântecel religios, răscolind teancul de fotografii de pe masa mare ce trona în mijlocul uneia dintre camere, din care ne priveau cei demult trecuți în amintire, cu chipuri blajine și priviri duioase, aidoma sfinților de pe pereții celor două lăcașuri de cult vizitate!
PRIN CÂNTEC ȘI POEZIE, MAI APROAPE DE IISUS!

Flori Bungete