Prin infinitul cerului albastru
Privesc , chiar dincolo de el,
Și îmi ascut auzul ca să prind,
Vreun gând pierdut de-un menestrel.
Vibrează Universu-ntreg,
De gânduri și cuvinte nerostite.
Sunt șoapte de amor și de iubire,
Trimise în eter, și vise ne-mplinite!
Pe Calea Laptelui se plimbă
Poeții, toți, în fapt de seară,
Cum la Șosea, în București,
Se plimbau, ei, odinioară.
Din loc în loc, câte o muză,
Cântând la harfă le zâmbește,
Dar dintre toate, Caliope,
E cea care-i însuflețește!
Prima născută dintre muze,
Pe genul epic pus-a stăpânire,
Pe ea poeții-o venerează,
Și i-au jurat, pe veci, iubire!
RĂSPUNSURI
De-ntrebi poetul într-o zi:
-Ce-nseamnă fericire?
Îti va răspunde, sigur știu,
Cu versuri de iubire.
Dar de-l întrebi, cum e firesc,
-Ce este și tristețea?
El va privi la tine lung,
Dar n-ai să-i vezi blândețea.
Rece va fi privirea lui,
Orice licăr se stinge,
Și de ascuți, vei auzi,
Cum inima îi plange.
Flori Bungete