Prin infinitul cerului albastru

Privesc , chiar dincolo de el,

Și îmi ascut auzul ca să prind,

Vreun gând pierdut de-un menestrel.

Vibrează Universu-ntreg,

De gânduri și cuvinte nerostite.

Sunt șoapte de amor și de iubire,

Trimise în eter, și vise ne-mplinite!

Pe Calea Laptelui se plimbă

Poeții, toți, în fapt de seară,

Cum la Șosea, în București,

Se plimbau, ei, odinioară.

Din loc în loc, câte o muză,

Cântând la harfă le zâmbește,

Dar dintre toate, Caliope,

E cea care-i însuflețește!

Prima născută dintre muze,

Pe genul epic pus-a stăpânire,

Pe ea poeții-o venerează,

Și i-au jurat, pe veci, iubire!

RĂSPUNSURI

De-ntrebi poetul într-o zi:

-Ce-nseamnă fericire?

Îti va răspunde, sigur știu,

Cu versuri de iubire.

Dar de-l întrebi, cum e firesc,

-Ce este și tristețea?

El va privi la tine lung,

Dar n-ai să-i vezi blândețea.

Rece va fi privirea lui,

Orice licăr se stinge,

Și de ascuți, vei auzi,

Cum inima îi plange.

Flori Bungete