După ce în anul centenarului 2018, am atras atenția asupra faptului că monumentul sublocotenentului Gheorghe Negel din Târgoviște, se afla într-o stare deplorabilă, aproape greu de identificat pentru necunoscători, iar un grup de tineri entuziaști văzând postarea mea, a decis să-l readucă la lumină dintre bălării, aducând reale servicii acestuia, mai ales privind amenajarea perimetrului, defrișarea și aducerea la lumină a ceea ce era înscris pe monument, am hotărât acum, să-l reintroduc în atenția târgoviștenilor, și nu numai, cu atât mai mult, cu cât monumentul aflat în custodia Consiliului Județean Dâmbovița din 2013, se afla în imediata vecinătate a fostului teren al fostului Hipodrom al Școlii de Cavalerie, unde s-a construit recent și amenajat un impozant spațiu comercial recunoscut drept Dâmbovița Mall.

Se pare că, de la data ultimelor mele notificări în anii 2018, și respectiv 2020, monumentul a fost dislocat din perimetrul inițial și în prezent, nu se cunoaște cu exactitate destinația acestuia. Totuși, ca un fapt demn de precizat în acest context, astăzi este înscris pentru eternitate, pe placa de bronz instalată pe Monumentul Aviatorilor din București, numele lui Gheorghe Negel, după locotenentul Gheorghe Caranda și Aurel Vlaicu, tânărul ofițer târgoviștean fiind avansat post mortem la gradul de locotenent.

Monumentul aviatorului Gheorghe Negel, se afla până de curând, în spatele cartierului C.F.R. din Târgoviște, în plin câmp, fiind străjuit de o vegetație bogată și înconjurat de tumuli pentru tancuri, nu departe de terenul fostului hipodrom al Școlii de Cavalerie din Târgoviște. Deși era nemarcat, ascuns întru totul într-o vegetație luxuriantă și necunoscut publicului larg, totuși, se putea distinge înscrisul placat pe monument: „În acest loc a murit din aviație la 28 IX 1913 Sublocotenent Negel Gheorghe căzând cu aeroplanul când își îndeplinea conștiincios datoria. Onoare lui”.

Gheorghe Negel s-a născut la 2 iunie 1888 în București și a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște, care tocmai se mutase de la București în fosta Cetate de Scaun a Țării Românești. După înălțarea la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1911, Gheorghe Negel a fost repartizat la Regimentul 4 Cavalerie. De aici, în anul 1913 a intrat alături de alți 28 ofițeri, plutonieri și soldați la Școala de Pilotaj de la Cotroceni, unde se afla și hangarul cu aeroplanul lui Aurel Vlaicu. În scurt timp, între cei doi s-a legat o prietenie sinceră ce avea să se termine tragic, atât Aurel Vlaicu cât și Gheorghe Negel sfârșind într-un mod asemănător la scurtă distanță de timp.

Despre cele câteva luni petrecute la Cotroceni alături de Aurel Vlaicu, aflăm din lucrarea lui Victor Ion Popa, intitulată Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, în care este prezentat fabulos portretul lui Negel: „Îl chema Negel, un zvânturat de băețan șui chipeș sub tunica lui de cavalerist, tânărul sublocotenent nu avea nimic în el din mica înfumurare nevinovată cu care îndeobște, își răsplănădește nou venitul. Sublocotenentul Gheorghe Negel era tot liceanul deșucheat dintr-a șasea, tot zvârluga care juca oina cu haimanalele Iașiului, tot flăcăiandrul care știa să cumpănească bine câtă necuvință anume se cade să stropească peste eleganță și curtenie, că s-o facă mai elegantă și mai curtenitoare. Avea cum se zice, boieria în sânge, dar o boierie luminoasă de om și de tânăr, eroismul și cumințenia, deșteptăciunea de diavol și neprihănirea de copil”.

Probabil că Aurel Vlaicu i-ar fi dat brevetul de pilot, dar soarta a făcut ca el să se prăbușească lângă Câmpina la 13 septembrie 1913. Totuși, Gheorghe Negel reușește să obțină brevetul de pilot la 25 septembrie 1913 (brevetul nr. 14). Dornic de aventură, la numai patru zile după obținerea brevetului, Negel s-a suit în carlingă și a pornit spre Târgoviște cu scopul de a face o demonstrație deasupra Școlii de Cavalerie din Târgoviște, spre a fi admirat de camarazii săi.

Astfel, la data de 28 septembrie/11 octombrie 1913, Gheorghe Negel a decolat la bordul avionului său Farman de la Aeroportul Cotroceni spre Târgoviște, fiind însoțit de mecanicul Nichita Pasev. Însă, în urma unei manevre executate greșit, avionul s-a prăbușit, spre surprinderea tuturor celor prezenți pe terenul Hipodromului din spatele Școlii de Cavalerie din Târgoviște. În urma impactului cu solul, mecanicul Nichita Pasev a suferit doar răni minore, iar în schimb, aripile tânărului sublocotenent Gheorghe Negel au fost frânte pentru totdeauna. De remarcat este faptul că, după înmormântarea lui Aurel Vlaicu ce avusese loc cu mai puțin de o lună mai devreme, Gheorghe Negel își exprimase  dorința ca la momentul potrivit să fie ingropat în Cimitirul Bellu din București alături de Aurel Vlaicu, lucru ce s-a și întâmplat ulterior.
Monumentul a fost mutat pentru o perioadă la Muzeul Comunismului, pentru a fi ferit de eventuale daune, în zona lui fiind desfasurate operatiuni de construire a unui nou parc.

            De asemenea, trebuie amintit și faptul că numele aviatorului Gheorghe Negel, s-a transmis pe cale orală și a intrat în mentalitatea colectivă a populației, datorită lui Constantin Manolescu, care a publicat într-o culegere de folclor, Cântecul lui Negel, cules în 1969 de la tatăl său Daniel Manolescu din comuna Aninoasa:

„Frunză verde mușețel

A căzut din cer Negel,

Tânăr, nalt și subțirel

Și netemător defel,

A căzut cu trupul frânt,

Ca copacul pe pământ.

Ave aripi frumușele

Ca să zboare lin cu ele.

Și-avea cizme cu pingele,

Să calce cerul cu ele,

Până la maică-sa să zboare

Și să zică că nu-l doare

Și că n-a căzut prea tare.

Fir-ai tu să fii pământ

Pentru trupul ce l-ai frânt.

Nu puteai să fii de lână

Cruce să nu mai rămână?”.

Surse:

-Arhivele Militare Române, Registrul Istoric al Școlii de Cavalerie Regele Ferdinand din Târgoviște;

-Victor Ion Popa, Maistorașul Aurel Ucenicul lui Dumnezeu. Cronica vremii și vieții lui Vlaicu, vol. III, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol I”, București, 1939;

-Constantin Manolescu, Plai Domnesc, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2003.

Prof.dr. Cornel Mărculescu