Una dintre problemele esențiale ale țării o reprezintă capacitatea României de a putea să își achite datoriile, respectiv a-si plăti creditele, mai ales in condițiile de a nu produce potențiale sacrificii pentru generațiile viitoare. Trebuie evitate situațiile de incapacitate de plată sau faliment cu intrarea sub incidența sancțiunilor drastice ale regulilor si cutumelor internaționale financiar – bancare si economice( sechestre; confiscări bunuri, resurse etc).
1. Din nefericire, in prezent, România, așa cum funcționează in parametrii ei economici si financiari, bazată pe creștere economică nesustenabilă, de consum, nu are capacitatea reală de a plăti datoriile scadente ci doar de a le rostogoli crescând astfel costurile financiare adiacente. De menționat ca mulți specialiști economici susțin că România nu își permite o datorie publică mai mare de 40-45 din PIB, comparativ cu alte state, care chiar dacă au datoria publică si externă la cote ridicate, au potențial și capacitate rapidă de returnare. Un element esențial este costul financiar al împrumuturilor efectuate, materializat prin nivelul dobânzilor contractate și a comisioanelor aferente care sunt obligații de plata la fiecare credit asumat.
2. Dacă alte țări europene au realizat si performat credite statale la costuri foarte mici, cu dobânzi extrem de reduse, chiar negative, Romania a reușit regretabila contraperformanță de a contracta credite externe la dobânzi incredibil de mari si împovărătoare( 4%) comparativ cu majoritatea statelor europene. Din păcate, România, conduce detașat primul loc, in topul celor mai scumpe împrumuturi ce pot fi luate de un stat membru al Uniunii Europene, mai ales că una din consecințele grave este faptul că majorarea costurilor de împrumut duce la majorarea datoriei publice si antrenarea altor dezechilibre economico -financiare.
3. De remarcat că acest aspect este unul dintre punctele extrem de sensibile si dubioase care aparțin aproape in totalitate si marchează fără îndoială ,actele si faptele penalului Florin Cîțu in calitatea dublă de fost ministru de finanțe și prim ministru.
Evident ca orice împrumut efectuat de statul român, indiferent de mărimea și costurile de finanțare aferente, trebuie realizate in condiții de maximă legalitate si cât se poate de avantajoase pentru statul român si cetățenii lui. Transparența obligatorie, fundamentarea amplă, serioasă si complexă, stabilirea de criterii clare bazate pe argumente judicioase, necesități, obiective, rațiuni, priorități, riscuri, consecințe trebuie să fie obligatoriu dezideratul oricărui guvern angajat in conducerea țării.
4. Statul ( este o noțiune abstractă), dacă se împrumută, ar trebui prin reprezentanții săi(politici sau nepolitici, funcționari publici)să respecte cu desăvârșire prerogativele sus menționate sub sancțiunea legii având obligația să explice in detaliu cetățeanului contribuabil efectele unui astfel de demers. Pe aceleași coordonate trebuie evaluată si situația datoriei publice a României care a ajuns în perioada guvernării liberale la valori istorice record, reprezentând cca 545,3 mld lei(aprox.49,3% din PIB).
Situația financiară a țării si datoria publică, are riscuri majore să se înrăutățească grav cu atât mai mult cu cât nu avem o guvernare stabilă, puternică, cu o largă susținere parlamentară dar si de mare suport popular care sa întreprindă de urgență măsurile si reformele adecvate care se impun in multiple planuri(administrative;economice;financiar-fiscale;sociale;resurse; strategii de dezvoltare etc).
Credeți ca Florin Cîțu, ca artizan si principal făptuitor, împreună cu lipsita de scrupule camarilă de care aparține poate si vrea sa explice ( așa cum îl obliga legea de altfel) de ce Romania , in ultimele 22 de luni s-a împrumutat in condiții absolut obscure si dezavantajoase cu cca 35,5 mld euro la care se adaugă circa 12mld euro , dobânzi si comisioane?
De asemenea, când va explica, în ce scop au fost folosiți banii, pe ce au fost cheltuiți si mai ales cine a beneficiat de o parte din marile comisioane si… desigur… dacă se descoperă fapte ilegale in detrimentul statului si cetățenilor români să răspundă pe măsura faptelor?