You are currently viewing EDITORIAL: Noi și Universul (II)

EDITORIAL: Noi și Universul (II)

  • Post category:Editorial

,,Nu cred că omenirea va supraviețui următorilor 1.000 de ani dacă nu colonizăm și alte locuri din spațiu” – Stephen Hawking.

Suntem in anul 2021, in plină criza sanitara cauzată de un virus (o forma de semi-viața) care ne-a schimbat radical viețile, dar totuși ne gândim ca putem coloniza alte planete. Este posibil ?
NASA a reusit ceea ce acum câteva decenii părea doar ficțiune – a trimis, din nou, un rover (Perseverance) care a călătorit 480 de milioane de km prin spațiu și a aterizat după câteva luni pe Marte, misiunea fiind un succes.
Odata cu acest eveniment, speram ca in următorii ani sa vedem și un echipaj uman care va ajunge pe Planeta Roșie. Teoretic, la momentul actual, nu avem alte opțiuni pe care sa le exploatam in drumul nostru spre colonizarea altor planete, singura varianta viabila fiind planeta noastră vecina menționata mai sus, care are o atmosfera subțire, formată din 96% dioxid de carbon și despre care se crede ca a fost locuita in trecut.
Când ne gândim la existența altor forme de viața de pe alte planete, imaginile care ne apar in minte sunt cele inspirate de Star Trek sau Mass Effect. Este greșit, pentru ca viața poate fi și la nivelul microorganismelor, așa cum a fost la început pe Terra, in urma cu 3,8 mld de ani.
Totuși, universul fiind extrem de mare, cuprinzând nu mai putin de 10 la puterea 24 de stele (un numar enorm), este greu de crezut ca am putea sa fim singura specie inteligenta.
Gândiți-va ca in fiecare zi se nasc aproximativ 275 de milione de stele.
Universul este atât de mare, încât in momentul la care citiți acest editorial, dimensiunea sa se extinde cu câteva zeci de mii de km, conform teoriei lui Edwin Hubble.
Și totuși ne-am oprit la Marte, pentru ca distanță ne permite. Chiar dacă ar exista viața pe alte planete, din alte sisteme solare, ar fi foarte greu de ajuns acolo, pentru ca distantele sunt de câțiva ani lumina (un an lumina reprezintă distanță parcursa de lumina intr-o perioada de un an prin vidul cosmic, aproximativ 9,64 bilioane de km). Cel mai apropiat Sistem Solar este Proxima Centauri din Constelația Centaurului, la aproximativ 4,2 ani lumina distanță. Probabil, in momentul de fata și cu actuala tehnologie, ne-ar lua peste 50.000 de ani sa ajungem acolo, mergând neîntrerupt.
Cum ne-a relatat și celebrul Stephen Hawking, 1.000 de ani de acum înainte trebuie exploatați in favoarea speciei noastre, pentru ca aceasta sa își ducă existența mai departe, chiar dacă pe alta planeta din alt sistem solar sau alta galaxie, mai ales in condițiile de pe Terra, in viitorul apropiat lucrurile vor lua o întorsătura nefavorabila (schimbările climatice, lipsa apei și a mâncării etc).
Deși cunoaștem doar 4,5 % din ceea ce exista in univers, avem teluri mărețe in care fiecare dintre noi trebuie sa creada și sa acorde o șansa unei schimbări majore.
Fie ca acceptam sau nu, la un moment dat, trebuie sa depășim granițele sistemului nostru solar și sa lăsam in urma punctul infim din galaxia Caleea Lactee, si anume Terra.

Prof. Răzvan Vișan