Dacă strămoșii noștri erau îngrijorați dacă vor avea hrana pentru cină sau pentru mâine, omul modern a devenit cu adevărat grijuliu. Pe omul arhaic nu îl interesa prea mult câte kilocalorii mănâncă, cu ce se îmbracă sau ce face un conducator din tribul aflat la peste 200 km distanță.
Astăzi avem multiple posibilități, dat totuși timpul nostru este limitat și fericirea este la un nivel scăzut. De la o gama variata de mâncăruri care ne ataca cu produse bogate in E-URI și cu un număr uriaș de kilocalorii, pana la firmele de haine și tipurile de mașini, toate ne stau la dispoziție. Însă ai crede ca pentru toate acestea avem nevoie de cel mai râvnit obiect: banul.
Lucrurile nu stau chiar așa. Cred ca in societatea de astăzi este mai ușor și mai ieftin sa mănânci nesănătos (Cola, MCDonalds, KFC etc) decât sa ai o dieta echilibrata.
Strămoșii noștri mâncau aproximativ 7-8 tipuri de mâncare pe zi. Era o dieta variata, bazată pe fructe, legume, dar și proteine. Astăzi, pentru a avea o dieta cât mai echilibrata și mai sănătoasă, cu produse fără E-URI si cu putine kilocalorii, ai nevoie sa dispui de o situație financiară buna. Costul unor produse Fast-food și băuturi răcoritoare este unul relativ scăzut in comparație cu unele produse BIO sau fără gluten – deci mănânci ce îți place (gustul delicios) la un preț accesibil pentru toată lumea.
Potrivit unor studii, industria Fast food generează venituri de peste 550 miliarde de dolari anual. O suma colosala, de trei ori mai mare decât a investit NASA pentru Aselenizare. Doar in America exista peste 250 000 de restaurante de tip Fast food. In anul 1950, doar 12% din americani erau obezi. In anul 1995, procentul s-a ridicat la 23%. La nivel global, obezitatea s-a triplat din anul 1975 pana in prezent. Se estimează ca 1.9 mld de persoane sunt supraponderale și peste 340 de milioane suferă de obezitate.
Problema din ziua de astăzi, când vine vorba de hrana, nu cred ca este reprezentata de om in sine, ci mai degeaba de dependența…de pildă, de zahăr.
Consider ca dacă nu îți poți stăpâni dieta, este foarte greu sa ajungi sa stăpânești alte lucruri.
O buna parte din populație suferă de obezitate și supraponderabilitate, dar la fel, o buna parte din populație suferă de foamete.
De ce statul nu face nimic in privința asta? Sa fie oare ca un cerc in care producția de alimente si serviciile medicale sa funcționeze ca o rotita?
Ești supraponderal, mergi la nutriționist – astfel câștiga și industria alimentara și serviciile medicale. Și mai știm ca supraponderabilitatea reprezintă un factor de risc și pentru alte boli.
Și acum ne întrebam, oare dacă in prezent aproape un miliard de persoane suferă de obezitate, in anul 2100, când populația lumii va creste semnificativ, va mai exista hrana pentru toată lumea?
Care va fi principalul consumator? Și având in vedere ca încălzirea globală este printre noi și ne va afecta drastic, care va fi principalul producător?
Ei bine, la aceste întrebări incerc sa va răspund in următorul editorial, miercuri.