S-a născut la 11 noiembrie 1908, în comuna Viforâta, Raionul Târgoviște, Regiunea Prahova, în familia a doi agricultori, Ioan și Ruxandra Stoenescu, care au avut 11 copii: 6 fete și 5 băieți. Clasele primare le-a absolvit în 1920 în comuna natală, iar în 1928, Nicolae Stoenescu a finalizat cursurile Liceului Militar din Chișinău, care l-au impulsionat să se înscrie în septembrie 1928, ca elev al Școlii Militare de Infanterie nr. 2 din Sibiu. La terminarea anului I (1928-1929), clasificându-se ca șef al promoției sale, Nicolae Stoenescu a fost detașat de către Marele Stat Major la Școala Specială Militară de la Saint-Cyr din Franța, pe care a absolvit-o în 1931 în promoția 116 Mangin. Fiind un militar desăvârșit, a urmat timp de un an (1931-1932) cursurile Școlii de aplicație a infanteriei și de tancuri de la Versailles, finalizând-o cu succes ca șef de promoție. După absolvirea acesteia în august 1932, Nicolae Stoenescu a fost repartizat ca ofițer în Regimentul Care de Luptă de la Târgoviște (1932-1935), unde a fost comandant de pluton și întrebuințat ca specialist în Care de Luptă, precum și administrator al atelierului de reparații al corpului. În același timp, a urmat ca elev-ofițer și cursurile Școlii de aplicație de Infanterie de la Sibiu (1932-1933), pe care a absolvit-o merituos cu media generală de 8,92, fiind clasificat al 8-lea, din 448 ofițeri-elevi.
Timp de cinci ani, între anii 1935-1940, locotenentul Nicolae Stoenescu a fost ofițer instructor la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” de la Sibiu. Tot în această perioadă, ca ofițer-instructor, a predat cursul de Care de Luptă și întrebuințarea lor în legătură cu alte arme, a înlocuit foarte des profesorul de limba franceză, și a susținut în cadrul școlii, conferințe și recenzii, bine documentate și structurate, apreciate de comandantul Școlii de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” Sibiu, colonelul Băldescu. În paralel, locotenentul Nicolae Stoenescu, a urmat și absolvit Facultatea de Litere și Filosofie, specializarea Istorie-Geografie. Cunoscând foarte bine limba franceză, ca urmare a studiilor militare de la Saint Cyr și Versailles, locotenentul Nicolae Stoenescu a fost atașat pe lângă toate misiunile de ofițeri străini (francezi, iugoslavi și polonezi), care au vizitat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu, fiind apreciat de aceeștia ca fiind un ofițer sincer, deosebit de inteligent, corect, discret și devotat instituției militare.
Studiile militare ale ofițerului dâmbovițean, au fost desăvârșite prin înscrierea în 1941 la Școala Superioară de Război din București, iar după terminarea anului I, căpitanul Nicolae Stoenescu a fost numit în septembrie 1941, comandant de companie în cadrul Regimentului 90 Infanterie Sibiu Grăniceresc, fiind nevoit astfel să-și întrerupă studiile. În perioada septembrie-noiembrie 1941, Nicolae Stoenescu a fost trimis pe frontul de Est la Odessa, ca ajutor al comandantului Bateriei a 3-a din cadrul Diviziei 18 Infanterie. Se reîntoarce în țară în noiembrie 1941, pentru a se înscrie în anul II la Școala Superioară de Război din București, iar la terminarea acestuia în iunie 1942, căpitanul Nicolae Stoenescu este numit șeful biroului Operațiilor în cadrul Regimentului 90 Infanterie care se afla la dislocat la Sevastopol și Stepa Calmucă (iunie-octombrie 1942), dar și șeful Biroului 1 al Diviziei 18 Infanterie, care se găsea în Stepa Calmucă (octombrie-decembrie 1942).
Repartizat la 15 noiembrie 1942 pentru mobilizare la Comandamentul Diviziei 18 Munte, căpitanul Nicolae Stonescu a fost numit șeful Biroului 1 Mobilizare Organizare (O.Z. nr. 120/1942), calitate în care a reușit ca în timpul grelelor operații militare defensive din Stepa Calmucă în care se găsea Divizia, să stabilizeze forța combativă a acesteia, redusă la câteva batalioane. La 12 decembrie 1942, se reîntoarce la Comandament, primind o nouă misiune deosebit de grea: cu recuperarea și reorganizarea elementelor trenurilor unităților aflate la Kuberle, reușind datorită calităților sale de ofițer de Stat Major, să stabilească într-un timp foarte scurt, adevărata situație și forță combativă a unităților, trimițând pe front succesiv, toate forțele disponibile, cu ajutorul cărora Divizia a putut organiza ulterior apărarea pe frontul de la Pimen Tscherny, unde a putut rezista tuturor atacurilor inamice timp de 14 zile. Din nefericire, la Kuberle, căpitanul Nicolae Stoenescu a fost rănit împreună cu toți ajutorii și comandanți ai unităților, fiind evacuat la Rostov și ulterior în țară (O.Z. nr.135/1942).
La 5 martie 1943, deși se afla în concediu medical, în urma ordinelor superioare, căpitanul Nicolae Stoenescu a fost numit în funcția de Ajutor la Biroul 1 Organizare Mobilizare a Diviziei 18, unde a colaborat la realizarea lucrărilor pentru mobilizarea efectivelor diviziei dintre anii 1943-1944. În același timp, căpitanul Nicolae Stoenescu a fost și profesor la Școala de Ofițeri de Cavalerie în Rezervă și Centrul de Instrucție Sanitar de pe lângă facultatea de Medicină de la Sibiu, unde a predat în anul școlar 1942-1943, cursul de Tactica Infanteriei.
Revenind la cariera militară, căpitanul Nicolae Stoenescu a îndeplinit în perioada 1 noiembrie 1943 – 31 octombrie 1944, următoarele funcții: șef al Permanenței Diviziei 18 Munte (1 noiembrie-1 decembrie 1943); șef al Biroului 2 Informații și Contra Informații (1 decembrie 1943 – 20 ianuarie 1944); sef al Birourilor 1 și 2 ( 20 ianuarie-1 aprilie 1943); șef de Stat Major la P.S. Diviziei 18 Munte, în același timp deținând și Biroul 1 Organizare Mobilizare (1 aprilie-14 decembrie 1944); șef al Biroului 2 Informații (15 decembrie 1944 – 18 februarie 1945). După 23 august 1944, Șeful de Stat Major, căpitanul Nicolae Stoenescu, a reușit să organizeze într-un timp record statul major, serviciile și unitatea de transmisiuni a Diviziei 18 Munte recruți, care era solicitată de către Armata I cu misiunea de a apăra defileul Turnu Roșu.
În perioada 10 aprilie – 20 mai 1945, căpitanul Nicolae Stoenescu a îndeplinit funcția de ofițer ajutor la Biroul 3 Operații, participând la operațiunile militare dificile din regiunile Banska Bistrica, Sv. Marin, Tatra Mică și ocuparea orașului Prosteev.
În aceste operațiuni s-a remarcat ca un excelent ofițer de Stat Major, dovedind spirit de sacrificiu, curaj și stăpânire de sine, reușind să rezolve cu o remarcabilă promptitudine, situații dintre cele mai complicate, fapt remarcat și apreciat de către lt.col. Buzdea, ajutorul șefului Statului Major al Corpului 6 Armată. În noaptea de 12 aprilie 1945, pe o vreme ploioasă, căpitanul Nicolae Stoenescu a primit misiunea de a scoate din poziție Batalionul II al Regimentului 92 Infanterie, care se găsea în sectorul Diviziei a 3-a Infanterie și de a-l transporta în alt sector al Diviziei a 18-a Infanterie. Dispunând și de mijloace auto, schimbul a fost efectuat cu succes, astfel încât în dimineața zilei de 13 aprilie 1945, ora 8,00, batalionul era introdus în sectorul destinat sub directa supraveghere a ofițerului dâmbovițean, realizând schimbul sub timpul prevăzut în ordin. De asemenea, tot pe o vreme câinoasă, asistă în noaptea de 14 aprilie 1945 și la schimbul efectuat între Divizia a 18-a Infanterie și Sectorul 54 Fortificat Rus, pe care îl transportă până în ziua de 15 aprilie 1945 în noul sector al Diviziei a 3-a Infanterie. Timp de trei zile, căpitanul Nicolae Stoenescu aflându-se tot timpul lângă Divizia a 18-a Infanterie a informat comandamentul asupra desfășurării operațiunilor (17 -19 aprilie 1945).
În luptele pentru cucerirea înălțimilor Nord Banska Bistrica, începute la 25 aprilie 1945, a informat permanent Comandamentul asupra mersului operațiunilor militare, iar în sângeroasele lupte din regiunea Bodorova și cucerirea orașului Sv.Martin a fost însărcinat numai în misiuni exterioare, urmărind îndeaproape acțiunile Regimentului 90 Infanterie și informând prin radio din 2 în 2 ore mersul operațiunilor. În noaptea de 1 mai 1945, la trecerea râului Vag, este trimis la Divizia a 18-a Infanterie pentru a lua parte și a informa Comandamentul asupra operațiunilor la trecerea râului, organizând trecerea Regimentului 18 Dorobanți, precum și a restului unităților de infanterie, artilerie și în special a Diviziei 1 cavalerie. Misiunile căpitanului Nicolae Stoenescu nu se opresc aici, fiind însărcinat în timpul luptelor sângeroase pentru cucerirea orașului Prosteev, să ia parte la schimbul unităților din Divizia 224 Rusă de către Divizia 1 Cavalerie, rămânând pe poziție până la schimbarea ultimului element. Ulterior, în timpul deplasării Corpului de Armată din regiunea sud Prosteev la 45 km de Brno, a participat la organizarea marșului și dirijarea trupelor spre noua zonă de concentrare a Corpului de Armată. Toate meritele sale în aceste misiuni, au fost pe deplin recunoscute și apreciate de superiorii săi, fin caracterizat elogios de către colonelul St. Trandafirescu, Șeful de Stat Major al Corpului VI Armată: „Voluntar în orice misiune extraordinară, ziua sau noaptea, pe ploaie și frig, în motocicletă, căpitanul Nicolae Stoenescu pornea de la un flanc la celălalt al Corpului de Armată, animat de un sănătos optimism ce-l caracterizează, la realizarea practică a celor prescrise în ordinul de operații. Camarad prin excelență, foarte punctual, foarte disciplinat, foarte inteligent, foarte bine educat și manierat, modest, de un caracter aparte, cu o pregătire profesională și generală care-l cinstește, căpitanul Nicolae Stoenescu este unul din rarele elemente ale infanteriei noastre”.
Între 1 noiembrie 1945-4 iunie 1946, maiorul Nicolae Stănescu a deținut funcția de de șef de Birou de Studii al Școlii de Ofițeri de Infanterie și Administrație de la Sibiu, de comandant al Batalionului II elevi, fiind foarte apropiat de ofițeri și elevi, iar începând cu 1 martie 1946, a fost numit secretar de redacție la Revista Infanteriei de care s-a ocupat cu multă pasiune și publicând articole bine documentate. După luna iunie 1946, a continuat să fie comandant al Batalionului II elevi, dar a primit și noi însărcinări: membru în comisia de examinare a elevilor în rezervă, unde a dat dovadă de rare calități de profesor și pedagog, iar începând cu luna octombrie 1946, maiorul Nicolae Stoenescu a fost numit în funcția de ajutor administrativ al Școlii de Infanterie. De la 1 noiembrie 1946 și până la 15 iulie 1947, maiorul Nicolae Stănescu a continuat să dețină funcția de ajutor administrativ în cadrul școlii de infanterie, iar ca pedagog a predat elevilor cursul de Istorie militară și limba franceză, asigurând în același timp și redacția Revistei Infanteriei, aceasta apărând periodic datorită muncii asidue depusă de către ofițerul dâmbovițean. Din iulie 1947 și până la 23 august 1947, când a fost avansat locotenent colonel, Nicolae Stoenescu a fost șeful Biroului Mobilizare din cadrul Cercului Teritorial Sibiu. După ce a fost trecut în rezervă, lt.col. Nicolae Stoenescu a fost numit șeful Biroului Administrativ și Tehnic la Șantierul Șelimbăr pentru dezmembrare de armament (august 1948 – martie 1949), iar ulterior a fost însărcinat ca expert în comisia de definitivarea reformei agrare ca operator topometru pentru județul Sibiu (martie-decembrie 1949).
Pentru meritele deosebite, Nicolae Stoenescu a fost decorat cu următoarele distincții și medalii:
– Coroana României, clasa a IV-a si a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară;
– Steaua României, clasa a IV-a si a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară;
– Crucea de Fier germană, clasa a II-a;
– Ordinul Regina Maria, clasa a II-a.
Surse:
– Arhivele Militare Române, Dosar personal. lt.col. Ioan Nicolae Stoenescu, crt.860/1929, dosar 10;
– Cornel Mărculescu, Un dâmbovițean ajuns de la Saint-Cyr în Stepa Calmucă și Banska Bystrica, în „Misiunea. Revista Centrului de Cercetare a conlucrării Bisericii Otodoxe cu Armata României General Paul Teodorescu”, Anul VI, Nr.1 (6), volum editat de Academia Oamenilor de Știință și Arhiepiscopia Râmnicului, Mănăstirea Dintr-un Lemn, 2019.
