Pentru înfiinţarea unui Partid Țărănesc în județul Dâmbovița au existat o serie de inițiative la sfârșitul anului 1918, deși la nivel național mișcarea țărănistă devenise o realitate înca de la sfârşitului secolului al XIX-lea. Astfel, la 27 noiembrie 1918 s-au întrunit la Școala lui N. Tebeică un grup format din Petre Popescu-Răcari, învăţătorul Ion Ciorănescu, învăţătorul Ion Mareş, preotul Ilie Popescu, Gheorghe Marinescu, preotul Mihai Popescu, învăţătorul Petre Popescu, D. Jianu, C. Luca, Alexandru Mirea, preotul Matei Popescu, M. Stănescu, M. Rătescu, Alexandru Luca, Virgil Luca, preotul Ion Popescu, I. Frâncu, care au elaborat cu această ocazie un manifest numit Scrisoare către învăţătorii, preoţii şi ţăranii din judeţul Dâmboviţa.
Iniţiatorii acestui manifest, i-au convocat la o întrunire în ziua de 13 decembrie 1918 pe toți locuitorii județului Dâmbovița, în vederea consultării acestora cu privire la apărarea intereselor ţărănimii, dar şi în perspectiva organizării viitoarelor alegeri. Întrunirea istorică a avut loc la Sala „Ciofâstic” din Târgoviște, în urma căreia s-au pus bazele Partidului Ţărănesc din judeţul Dâmboviţa, ocazie cu care a fost ales şi un comitet de conducere, constituit din 15 ţărani, dintre care 7 erau preoţi şi 7 învăţători. Momentul înălțător a fost descris sugestiv de către învăţătorul Ion Ciorănescu din Moroieni, care consemna: „Aici la noi în judeţul Dâmboviţa, ideea Partidului Ţărănesc a găsit un teren din cel mai prielnic. La începutul lui decembrie 1918, numai o mână de învăţători şi preoţi au făcut apel către sătenii şi colegii din judeţ ca să vină la întrunirea de constituire a Partidului Ţărănesc şi rezultatul a fost că sute de ţărani, preoţi şi învăţători s-au prezentat cu dragă inimă, n-au pregetat că n-au tren , că n-au încălţăminte de drum lung, că n-au de multe şi de toate, ci au venit la Târgovişte ca să fie de faţă la punerea temeliilor partidului nostru “.
De asemenea, momentul din 13 decembrie 1918 de la Sala Ciofâstic, a fost descris cu mult entuziasm și de către ţăranul fruntaş Dumitru G. Oproiu, din Vulcana Băi, care afirma: „Ce-mi fu dat să văd în această zi de sărbătoare naţională pare că nu-mi credea inima. Am văzut cucernici preoţi, respectabili dascăli şi învăţători şi destoinici ţărani care deşi cu părul albit de povara anilor petrecuţi în grele suferinţe, deşi înregimentaţi în diferite partide politice, totuşi la apelul unui tânăr dar inimos învăţător, d-l Petre Popescu din comuna Răcari acest judeţ, au venit în număr atât de mare încât sala şi strada erau pline de lume şi toţi într-o tăcere mormântală se sileau să absoarbă cuvintele vorbitorilor de la tribună. […] Ce zi măreaţă! Ce zi de adevărată sărbătoare! ”.
Iniţiativa a fost salutată favorabil de către majoritatea locuitorilor judeţului Dâmboviţa, fiind primită cu entuziasm chiar şi de către o parte a corpului profesoral de la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, printre care Cezar Spineanu, Alexandru A. Vasilescu, Vasile V. Haneş, G. Giuglea, Emil Pârvulescu și preotul Alexandru Dolinescu. Astfel, prin implicarea unui grup de lideri locali, a luat naştere în judeţul Dâmboviţa o nouă formaţiune politică, iar în luna decembrie 1918, s-a ales la Târgoviște și un Comitet de Conducere şi a fost adoptat un program aproape identic cu cel de la Bucureşti din 5 decembrie 1918, privind constituirea noului Partid Național Țărănesc. În acest context, la 25 decembrie 1918, a luat fiinţă organul de presă al Partidului Ţărănesc, denumit sugestiv „Ţăranul”, sub conducerea lui Petre Popescu – Răcari, având redacţia în localitatea Moroieni şi ulterior la Răcari. Publicația a fost bine primită în lumea rurală, contribuind la răspândirea programului politic al ţărăniştilor.
Scopul oficiosului țărănesc, era scos în evidență încă de la debutul său, dorindu-se a fi călăuza ţărănimii: „Vom lumina pe fraţii mai în urmă cu cunoaşterea celor ce se petrec şi îndemnându-i la unire în Partidul Ţărănesc, singura căsuţă în care-şi pot găsi locul, le vom deschide ochii asupra încercărilor unora care, străini de ţărănime, urmăresc vrajba la sate pentru a ne aduce pieirea. Gazeta va fi calea pe care să ne spunem unii altora gândurile; prin gazetă ne vom arăta nevoile şi neajunsurile; ne vom apăra chipul în care socotim că trebuie dezlegate cele ce ne privesc”.
De semnalat este faptul că o lună mai târziu, în ianuarie 1919, la o întrunire organizată de Partidul Țărănesc la Târgovişte, a participat însuşi Ion Mihalache, ocazie cu care s-au făcut unele precizări privind participarea partidului la următoarele alegeri. La această întâlnire, alături de conducerea organizaţiei judeţene a partidului, reprezentată de Cezar Spineanu, Vasile V. Haneş, dar şi cei de la ziarul Ţăranul, s-au aflat şi alţi susţinători, precum Mihai Florescu, Dumitru Oproiu, Ion Brezeanu, preotul C. Cercel, preotul Dumitrăchescu, C. Dănescu, Drăguţ-Demetrescu, Christache Georgescu, M. Tălăngescu, care au publicat şi ei articole în gazeta ţărănistă. Curentul ţărănist s-a dovedit a fi deosebit de dinamic în județul Dâmbovița, drept pentru care la consfătuirea din 31 ianuarie 1919, de la Târgovişte, la care au participat printre alţii, cum menţionam, şi liderul naţional Ion Mihalache, când s-a lansat o nouă Chemare către săteni, preoţi, învăţători şi cărturarii de la sate, s-a precizat că prin luptă se dorea zidirea unei Românii noi şi puternice. Cu prilejul unei alte întruniri din 14 februarie 1919, organizată la „Sala de Arme” din Târgovişte, conducerea ţărănistă şi alţi lideri cereau apoi preoţilor şi învăţătorilor să arate ţăranilor principalele obiective ale partidului, trecându-se totodată la crearea cluburilor ţărăneşti în diverse localităţi de pe teritoriul judeţului Dâmboviţa.
Deşi era nou apărut pe scena politică a țării, Partidul Ţărănesc s-a arătat preocupat şi de alegerile parlamentare din 1919, conducerea acestuia hotărând ca lista candidaţilor să fie constituită din personalităţile marcante ale judeţului, încercându-se totodată, o colaborare cu mareșalul Alexandru Averescu și partidul acestuia Liga Poporului. Așa cum avea să se constate în curând, Partidul Țărănesc era „concurat” în judeţul Dâmboviţa nu numai de liberali, ci şi de o serie de formaţiuni politice locale «ţărăniste». Era vorba despre gruparea condusă de Mihai Deşliu şi de Constantin Olănescu, desprinsă din Partidul Conservator, autointitulată a „ţăranilor adevăraţi”, precum şi de Partidul Ţărănesc care a luat fiinţă în comuna Voineşti, în casa ţăranului Nicolae Teodorescu din Cândeşti, cu sprijinul lui Iancu Anastasescu, al avocatului Ion Nica, Petre Diţescu şi al preotului Vasile Alexe.
În Comitetul Central al Partidului Ţărănesc din România ales la 8-9 octombrie 1919 la Bucureşti, au fost incluşi în final şi trei ţărănişti dâmboviţeni: preotul Ştefan Cercel, Gheorghe Giuglea şi Cezar Spineanu. Astfel, ţărăniştii dâmboviţeni recunoscuţi şi impulsionaţi de la centru, au reușit să obţină la alegerile parlamentare din noiembrie 1919 o victorie categorică (74,42%), pe baza căreia ei primeau 7 locuri la Camera Deputaţilor şi 4 locuri la Senat, situând Partidul Ţărănesc în judeţul Dâmboviţa printre cele mai active din Vechea Românie. Cei 11 parlamentari țărăniști aleși care reprezentau județul Dâmbovița, erau: Cezar Spineanu, Vasile Haneș, Christache Georgescu, Petre Popescu, Constantin Cercel, Ion Ciorănescu și Nicolae Constantinescu Ciupele, pentru Camera Deputaților, și V. Dumitrăchescu, Ion Dumitrescu, N.P. Tomescu și M. Mihalache pentru Senatul României. Înainte de alegeri, în octombrie 1919, avea să apară şi o nouă publicaţie a grupării de la Voineşti, intitulată „Ţărănimea”, un organ politic ţărănesc reprezentativ, păstorit de Iancu Anastasescu, care intenţiona să construiască o solidă temelie României noi.
În ceea ce priveşte dimensiunea culturală, ţărăniştii urmăreau, în raport cu doctrina lor politică, ridicarea culturală a ţărănimii ca şi încurajarea naţiunii, spre a-şi îndeplini misiunea civilizatoare, dezvoltând toate aptitudinile şi posibilităţile spirituale ale geniului românesc, cum se formula obiectivul respectiv.
Treptat, în cadrul organizaţiei ţărăniste judeţene au apărut începând cu anul 1920 şi unele neînțelegeri din cauza preotului Vasile Alexe, care îşi manifesta fără reţinere opoziţia faţă de conducerea partidului, atacându-l mai ales pe Cezar Spineanu, în urma cărora conflictul s-a finalizat prin excluderea „grupului Alexe”. La alegerile Parlamentare din 1920, Partidul Ţărănesc a candidat împreună cu Partidul Naţionalist-Democrat (Nicolae Iorga) şi cu gruparea doctorului Nicolae Lupu, în cadrul „Federaţiei Democraţiei Social-Naţionale”. Cu această ocazie, Federaţia a obţinut 46,1% din voturile exprimate de electorat şi astfel au ajuns în Parlament trei deputaţi dâmboviţeni: Vasile V. Haneş, Cezar Spineanu, Petre Popescu, precum şi trei senatori din acelaşi judeţ: Christache Georgescu, Mihai Florescu şi Vasile Alexe. Astfel, se contura impresia că Partidul Ţărănesc se bucura de multă trecere în lumea satului din România şi, implicit, în judeţul Dâmboviţa.
Ulterior, la 31 martie 1921 în cadrul Congresului Partidului Ţărănesc din judeţul Dâmboviţa, care s-a desfășurat la Târgovişte, au participat 400 de delegaţi din 108 localităţi dâmboviţene, prilej cu care a fost trimisă o moţiune către Ion Mihalache, liderul P.N.Ţ., în care se accentua încrederea în victoria ţărănismului. Însă, tensiunea care încă persista între Cezar Spineanu şi Vasile Alexe (care înfiinţase între timp Partidul Ţărănesc – Alexe), a continuat şi în vara anului 1921, dar aceasta nu a afectat totuși prea mult unitatea partidului.
În aceste împrejurări, la 16 iulie 1921 a apărut la Târgovişte ziarul Amicul ţăranului, elaborat de senatorul Christache Georgescu, care dorea să restabilească şi liniştea în partid, încercând o împăcare între Spineanu şi Alexe, ca atenţia să se îndrepte mai ales spre problemele politice.
Pentru că în judeţul Dâmboviţa, Partidul Țărănesc arătase, cu toate neînţelegerile, că era puternic, conducerea de la Bucureşti a insistat să se ofere ajutor ţărăniştilor din judeţele vecine (Vlaşca, Ialomiţa, Prahova), ziarul „Ţăranul” urmând ca el să fie trimis şi difuzat şi în aceste zone. Ca semn de apreciere, la 22 septembrie 1921, Ion Mihalache, preşedintele partidului, a făcut o altă vizită la Târgovişte, subliniind târgoviştenilor că Partidul Ţărănesc va veghea asupra României, deoarece vechile partide nu ar fi avut milă pentru ţară. Un moment important în efortul de popularizare al partidului, l-a reprezentat editarea Calendarului Partidului Ţărănesc dâmboviţean din 1922, care dorea astfel să aducă la cunoştinţa publicului iniţiativele, liderii şi obiectivele sale, acesta fiind realizat de către Petre Popescu – Răcari în 96 de pagini, Cezar Spineanu, Ion Ciorănescu și Ion Diaconescu.
La alegerile parlamentare din anul 1922, din judeţul Dâmboviţa, ţărăniştii au obţinut însă doar 23,11% din voturile electoratului, ocupând de această dată locul al doilea după liberali, iar în acest context a fost desemnat drept deputat ţărănist în Parlamentul României liderul dâmboviţean Cezar Spineanu.
Surse:
–Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria oraşului Târgovişte, dosar 10/1920;
-Petre Popescu Răcari, Calendarul Partidului Ţărănesc Dâmboviţean, Tipografia Nicolae Stroilă, Bucureşti, 1922;
-Virgil Madgearu, Doctrina țărănistă, în „Doctrinele partidelor politice. 19 prelegeri publice organizate de Institutul Social Român”, Editura Cultura Națională, București, 1924;
-Ernest Ene, Spre Statul țărănesc, Editura Eminescu, București, 1932;
-Marcel Ivan, Evoluţia partidelor noastre politice în cifre şi grafice (1919- 1930). Studiu comparativ al rezultatelor oficiale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din anii 1919-1932, Editura şi Tiparul Krafft & Drotleff, Sibiu, 1934;
-Gheorghe Zane, Țărănismul și organizarea statului român, Tipografia Bucovina, București, 1936;
-Gheorghe Sbârnă, Partidele politice din România 1918–1940. Programe şi orientări doctrinare, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001;
-Ioan Scurtu, Istoria Partidului Ţărănesc (1918-1926), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002;
-Marian Curculescu, Mihai Oproiu, Istoria P.N.Ţ. în judeţul Dâmboviţa, Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2008;
-Marian Curculescu, Contribuţia dascălilor dâmboviţeni la afirmarea ţărănismului (1882-1918), în „Valachica. Studii şi cercetări de istorie şi istoria culturii”, 23/2010, Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”, Târgovişte, 2010;
-Cornel Mărculescu, Unele aspecte privind activitatea Partidului Țărănesc în județul Dâmbovița (1918-1922), în „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XXV, Nr. 1(49), Editura Bibliotheca, Târgovişte, mai, 2019.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
