După apariția la 13 septembrie 1934 a uneia dintre cele mai longevive publicații din epocă, denumită sugestiv „Ancheta”, sub numele de „Bilunar de informație” (1934-1938), iar ulterior a devenit „Gazetă de atitudine și informație” (începând din 20 februarie 1939), al cărei director era Ion Vasiliu (1910-1985), în cadrul acesteia a existat o rubrică permanentă pentru scoaterea în relief a nevoilor urgente pe care le avea oraşul Târgoviște și județul Dâmbovița. Rubrica era intitulată sugestiv „Delendum”, iar primul punct al acestor cereri îl reprezenta necesitatea ca judeţul Dâmbovița să reintre în drepturile sale materiale, care, în mod firesc – jure et facto – decurgeau de pe urma bogăţiilor petrolifere importante pe care le deținea cu precădere înaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Domnul Constantin Dănescu, prefectul judeţului Dâmbovița, a înţeles să profite de situaţia pe care o deţine, pentru ca să repare nedreptatea atât de păgubitoare interesului judeţului pe care îl reprezenta, cât şi pentru fericita desemnare a personalităţilor ce l-au sprijinit în această tainică încercare: domnii Ioan Bageru, preşedintele Consiliului Judeţean şi Florin Vlădescu, primul pretor al plăşii Târgovişte.

Datorită eforturilor depuse, judeţul Dâmboviţa și-a recuperat astfel circa 5.000.000 lei pe ultimii ani (1934- 1936), cu mult peste ceea ce se fixase de către instanţele fiscale prin diferenţa de puncte atribuite judeţului nostru. De exemplu, Regiunea Bucşani, deşi în exploatare din anul 1934 cu o producţie de 6.683 tone, totuși a luat o dezvoltare considerabilă în 1936-1937, când a avut o producţie de 2.176.555 tone, asigurând cea mai mare cantitate de țiței din țară. În plus, în anul 1934, producţia petroliferă a judeţului Dâmboviţa a fost de 4.501.407 tone, iar a judeţului Prahova de 2.913.731 tone, ceea ce înseamnă pentru producţia judeţului Dâmbovița o cotă de 52,88 faţă de producţia Prahovei, şi cu rezerva specifică ce arăta că judeţul nostru deţinea pe ţară mai mult decât jumătatea întregii producţii petrolifere. În același timp, dacă socotim debitul mediu al unei sonde de 10.000 tone țiței la hectar, județul Dâmbovița, dispunea de o rezervă sigură și probabilă de petrol de 27.000.000 tone, care ar fi ajuns pentru 8 ani, în cazul când producția s-ar fi menținut la 3.300.000 tone anual (1937).

Conferinţa domnului Pretor Florin Vlădescu

Ţinem să facem de la început o precizare: faptul că prin lege s-a dat pretorului conducerea dezbaterilor acestor şedinţe, nu trebuie interpretat în sensul că prin aceasta s-ar aduce o diminuare a autorităţii şi prestigiului celorlalţi funcţionari sau ca un amestec de atribuţiunile lor de specialitate, ci trebuie privit în sensul că din această colaborare sinceră, atribuim fiecare cu munca şi cunoştinţele sale la realizări practice, care îşi vor da în curând  roadele, iar autoritatea şi prestigiul fiecăruia să iasă cu mult mai mult. Pentru ca cele stabilite de noi la această reuniune a Plăşii Târgovişte să ia forma unei procedări şi măsuri de executare uniformă pe tot cuprinsul judeţului, am găsit necesar ca această primă şedinţă să fie prezidată de domnul Prefect al judeţului Dâmbovița şi să ia parte şi domnii şefi ai autorităţilor centrale, pe care îi rugăm să transmită hotărârile ce se vor lua, dând aceleaşi dispoziţiuni de executare tuturor organelor în subordine. Întrucât la această reuniune am ţinut să ia parte din fiecare comună, pe lângă primari şi notari, şi reprezentanţii şcolilor şi ai bisericii, vă rog să-mi daţi voie să le adresez câteva cuvinte. Toate nădejdiile sunt îndreptate către şcoală şi biserică, aceşti doi stâlpi puternici pe care se reazimă un popor. De la dumneavoastră, se cere, luminători ai satelor să ridicaţi prin formarea individului o viaţă nouă, o Ţară nouă! Dvs., învăţători şi preoţi, cunoaşteţi cu câtă râvnă şi cu câtă dragoste a pornit administraţia la construcţia lăcaşelor pentru răspândirea culturii şi întărirea credinţii. Nu veţi întâlni nici o şovăire, când va fi vorba despre şcoli şi biserici tot ceea ce au nevoie spre a corespunde adevăratei lor menire. Pentru noi, în comunele unde localul de şcoală sau biserică este lăsat în părăsire, însemnează că autoritatea comunală nu a înţeles care este prima ei îndatorire şi deci nu este înălţimea încrederii ce i s-a acordat de către cetăţeni şi de către conducerea centrală.

Amintiţi-vă ce au fost în stare să facă prin muncă şi credinţă nestrămutată şcoala şi biserica în trecut. Fi-ţi la înălţimea încrederii pe care Ţara şi Înaltul ei Cititor a pus-o în dvs., când v-a cerut să faceţi o şcoală şi o biserică vie: „Toţi, din oricare categorie aţi fi, aveţi o singură datorie: aceea de a pune tot sufletul şi muncă şi de a vă îndeplinii atribuţiunile cinstit, conştiincios şi cu dragoste de Patrie. A fii un administrator nu însemnează a aplica numai litera unei legii, a unui regulament sau a unei instituţini, ci însemnează a fi un organ viu ce veghează fără contenire, în orice clipă, la progresul celului de stat pe care o are în grija sa. Cu cât fiecare celulă va fi mai înfloritoare, cu atât întregul va fi mai solid şi progresele României vor fi mai reale.

Legea protectoare, legea salvatoare pe care județul Dâmboviţa o aşteaptă, este aceea care să stabilească impozitul societăţilor petrolifere la producţia sondelor noastre, nu la venitul produselor. Pentru că, de regulă, societăţile  vin la Comisiile de impunere şi apel cu un bilanţ din care se constată un vag beneficiu, datorită fie administraţiei rele pe care o au, fie investiţiilor făcute aiurea, în alte afaceri.  În aşteptatea legii care să creeze județului Dâmboviţa o eră modernă, pretorul Florin Vlădescu cu sprijinul domnului prefect Polizu Dragomirescu, a recurs la drepturile pe care i le dă Legea administrativă ca să pună societăţilor anumite taxe, care să acopere măcar în parte lucrările imperios cerute de regiunea unde se dezvoltă activitatea petroliferă. Pretorul Florin Vlădescu s-a gândit mai întâi la două utile abatorii, la cinci mai utile băi populare, la elactrificarea satelor, la un pod nou, solid, pentru Valea Voievozilor şi la şoseaua Târgovişte- Răsvad- Ocniţa- Săcuieni- Adânca- Bucşani, devenită impracticabilă pentru locuitori.                                                         

Desigur, întâiu pretorului Florin Vlădescu şi apoi primarilor şi notarilor pe cari i-a antrenat cu el, pe drumul înfăptuirilor repezi, de mare interes obştesc, datorăm însuflețita participare la inaugurarea unui lung elocvent şir de lucrări edilitare în plasa Târgovişte. Înzestrarea satelor cu băi populare a fost întotdeauna un vis scump al pretorului Florin Vlădescu, recunoscut din luptele grele pe care el le-a purtat cavalereşte cu societăţile petrolifere exploatatoare pentru a realiza comunelor anumite, venituri necesare lucrărilor de mare utilitate.

Într-o duminică de toamnă târzie a anului 1940, oaspeţi importanți, printre care preotul Nae Popescu, subsecretar de stat, colonel Ion Cernăianu, prefectul judeţului Dâmbovița, maior Alex Enescu, comandantul legiunii de jandarmi, pretorii Florin Vlădescu, Constantin Georgescu, Ion Iliescu, I. Marinescu, Zissu, Georgescu, Alexiu, inspectorul şcolar G. Bucurică, revizorul D. D. Lixandru, Dr. Ion Alexandrescu, medicul şef al judeţului, cpt. N. Carabulescu, avocaţii şi ziariştiii N. Ciornel, Iancu Anastasescu, Alex Popescu, I. G. Vasiliu, Grigore Crinescu, subrevizorii şcolari I. Diaconescu, Titu Niţescu, Stelian Deriolu, Zainea Cruţu, Popescu- Buciumeni, Ion Biţan, d-nii Ştefănescu şi Dumitrescu, funcţionarii plăşii, au fost pur şi simplu îmbarcaţi în automobilele încolonate în curtea Prefecturii şi după cinsprezece minute au ajuns în Răzvadul- de- Sus, unde au fost inaugurate: localul de baie, lucrările de electrificare, canalul de scurgere, bazinul colector de apă, biserica şi tâmpla acesteia – renovate.

După slujba religioasă, la care au luat parte şefii de autorităţi şi sătenii, primarul comunei a prezentat situaţia lucrărilor vizitate în amănunt în toată asistenţa. În acelaşi ritm s-a trecut la Răzvadul- de- Jos, unde aşteptau să fie date utilităţii publice: localul de baie, grajdul comunal şi unde trebuiau începute lucrările de electrificare.

Următorul popas a fost la Gura Ocniţei, care a fost mai lung. Aici, s-a putut observa cum s-a muncit cu multă râvnă şi spor, realizându-se un sfânt lăcaş de biserică, o baie populară, un grajd şi un abator comunal. De asemenea, s-a inaugurat începerea lucrărilor de elecrificarea satului. Preotul paroh a prezintat situaţia bisericii, iar primarul, gospodăria comunei. Către ora 11 și jumătate, caravana – impresionată de realizările noului regim, care sunt foarte departe de potemkiniadele de odinioară, – a ajuns în comuna fruntaşă Săcuieni. După inaugurarea băii populare şi a lucrărilor de electrificare, a venit rândul şcolii – una dintre cele mai frumoase, mai curate şi mai bine întreţinute şcoli din judeţ din acea perioadă. De aceea trebuiesc amintite aici, în inimă de pagină, cu sublinierile necesare, numele dascălilor care și-au adus contribuția: d-na şi domnul Anton Gregorescu şi Popescu Săcueni. În plus, Şcolii din Săcuieni i s-au mai adăugat două săli de clasă, precum şi o locuinţă pentru director.

În comuna Adânca, în urma eforturilor celor puşi în fruntea administrației, a fost inaugurat un local de baie, a fost renovată biserica, a fost realizată o apărătoare pe apa Pâscov, poduri de beton, precum și importante lucrări de electrificare ale comunei.

Caravana oficială și-a urmat traseul stabilit în satul Bucşani, unde localnicii și autoritățile locale au întâmpinat oficialitățile cu pădurea lor de sonde în plină activitate. Cotele şi taxa ad-valorem, impuse pe aurul negru ce-a curs gâlgâitor aici, au înaripat iniţiativele autorităţilor locale, dându-le acestora posibilitatea și avântul să construiască un local de şcoală nou şi ateliere pentru fete în anul 1939, o baie populară, un grajd comunal cu remiză pentru maşini şi unelte agricole, un abator, trotuare şi poduri de beton, de asemenea să renoveze pictura bisericii şi să înceapă întinse lucrări de electrificare.

Abia aici, împreună cu primarul comunei Bucșani, domnul Gheorghe Vijoianu, alături de preotul Virgil Abramescu şi reprezentantul Ministerul Educaţiei Naţionale, reprezentanții oaspeţilor au dat grai mulţumirilor lor pentru opera românească la care au fost poftiţi.

Astfel, biserica a fost repictată din fondul familiei Dalles, de către pictorul Dumitru Norocea din Curtea de Argeş, același care a binecuvântat și executat sfânta pictură a Mănăstirii din Curtea de Argeș. Pictura Bisericii cu hramul Sinților Constantin și Elena din Bucșani a început în anul 1938, luna iulie, şi s-a terminat în anul 1939, luna iulie, ziua 10, lucrarea fiind executată în stil bizantin, în ulei, şi a costat 500.000 lei. Icoanele de la tâmpla bisericii au fost făcute din nou, tot de către pictorul Norocea, din fondurile acordate de primăria comunei Bucșani, în sumă de 196.000 lei. În plus, cu ocazia reparării şi pictării din nou a bisericii din Bucșani, s-a scris înăuntrul ei, deasupra uşilor de la intrare, următoarea pisanie: „Această sfântă şi Dumnezeească biserică s-a pictat din nou în zilele (…) şi sub păstoria Î.P.S. Sale Nicodim – Patriarhul României, cu cheltuiala Casei Şcoalelor din fondul Elena Dalles şi al Primăriei Bucşani, de pictorul D. Norocea din Curtea de Argeş, fiind paroh Pr. Virgil Abramescu şi primar Gh. Vijoianu”.

Şcoala de fete din Bucșani şi-a început cursurile în anul şcolar 1939-1940, cu două posturi; în postul întâi funcţionând doamna Parascheva, soţia preotului Virgil Abramescu, care era şi directoarea şcolii, iar în postul doi a activat doamnana Glicheria Vijoianu.

La finalul vizitei oficiale, în fața localnicilor adunați în fața Școlii Dora Dalles din Bucșani, ctitorită în 1897 de Elena și Ioan Dalles, au vorbit, întrezărind zorile unei epoci de mare înflorire de ţară și de neam, preotul – ministru Nae Popescu şi colonelul – prefect Ion Cernăianu, care l-au felicitat pe domnul pretor Florin Vlădescu pentru ceea ce a înfăptuit în plasa Târgovişte, și cu precădere în comuna Bucșani. Cu această ocazie, domnul pretor Florin Vlădescu a rostit una dintre acele cuvântări în care şi-au găsit partea lor de mulţiumire şi elogiu cei îndreptățiți, pentru realizările importante cu care a fost îmbogățită comuna Bucșani.

Surse:

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Colecția de fotografii nr. 173;

-Arhivele Naționale Istorice Centrale București, fond Ministerul Culturii Naţionale, Direcția Învățământ Primar;

-Cornel Mărculescu, – Familia Dalles între mit şi realitate, în „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XIX, Nr. 1(37), Editura Bibliotheca, Târgovişte, martie, 2013.

-Iulian Oncescu, Cornel Mărculescu (editori), Monografia judeţului Dâmboviţa (1943), Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2014;

– Cornel Mărculescu, Din istoria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa. În memoria dascălilor noştri. File de monografie, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2015;

– Idem, The cultural heritage of the Dalles family in Bucșani, Dâmbovița county, în vol.  „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA Publisher, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu