PREOT MILITAR, ROMÂN ORTODOX, ÎN LUPTELE DE LA TANAIS.
Alături de ostașii regimentului istoria consemnează la loc de cinste activitatea preotului unității, căpitanul(r) Ioan Munteanu, care alături de ceilalți preoți militari ai diviziei au asigurat o permanentă, diversă și plină de har activitate pastorală, în condițiile câmpului de luptă pentru întregul personal.
Până la începerea luptelor de la Cotul-Donului, preotul a botezat mai mulți copii ruși din diferite localități din zonă, copiilor dându-li-se certificate de naștere în limba rusă.
A oficiat servicii religioase cu un altar ,,de campanie”, a predicat întregului personal cu prilejul zilelor importante naționale și religioase. În timpul luptelor a oficiat slujbe de înmormântare pentru cei căzuți la datorie.
Arhivele militare, fond R1C.L. arată faptul că, la 3 decembrie 1942, ,,a avut loc o slujbă religioasă de pomenire a eroilor regimentului căzuți în lupte”.
Aceleași documente ne prezintă și un caz deosebit de interesant, care arată perseverența acestui cleric dominat de un sentiment patriotic deosedit, care înțelegea să aplice perceptele religiei, cu tenacitate, pe acest teribil câmp de luptă.
Înainte de începerea luptelor descrise foarte pe scurt, detalierea acestora urmând să o facem în perioada următoare, fondul arhivistic referitor la unitate, la data de 14 septembrie 1942, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci, consemnează că preotul militar a făcut prin raport scris o intervenție, demnă de misiunea sa , comandantului, colonelul Emilian Ionescu.
Dincolo de faptul că putem să admirăm relațiile de cooperare, elegante și ferme între comandanți și preot, demne de toată lauda, nu ne rămâne decât să reproducem o parte din conținutul raportului: ,,…luni 14 septembrie 1942, Ziua Crucii, să se acorde pentru programul religios o oră pentru săvârșirea Sfintei Liturghii și a împărtășit pe ostașii care nu au avut posibilitatea să se împărtășească. Rugăm a dispune ca pentru această zi să se servească meniu de post, dat fiind semnificația acestei zile pentru oastea creștină”.
Vizitat în anul 1997 ,,la începutul iernii”, de către istoricul militar colonel (rtr)George Gheorghiu, la Focșani, preotul Munteanu fiind atunci părinte protopop, confesorul militar pe frontul de la Cotul-Donului, în finalul unei lungi conversații, avea să-i declare:
,,Ostașii, subofițerii și ofițerii regimentului, flămânzi și degerați, nu s-au lăsat copleșiți de situațiile greu de imaginat prin care au trecut…Amintirea lor este și acum vie în inima mea”6.
Pregătirea psihologică pentru luptă desfășurată de preot cu ,,armele” religiei dăduseră roade.
La Tanais nici obiceiurile noastre creștinești n-au fost învinse.
NOTE
1.Colonel(rtr) George D. Gheorghiu, Tancurile, 95 de ani de existență în Armata României.
1919-2014, p.135.
2.George Coandă. Istoria Târgoviștei.Cronologie enciclopedică, Târgoviște, Editura Bibliotheca 2014,
p.398-399.
3. Colonel(rtr) George D. Gheorghiu, Tancurile, 95 de ani de existență în Armata României.
1919-2014, p.137
4.Ibidem, p.177.
5. Ibidem, p.208.
6. Ibidem, p.209.
Col. Gheorghe Șerban
