EDITORIAL: Vasile Blendea (1895-1987) – pentalogii monumentale dâmbovițene

EDITORIAL: Vasile Blendea (1895-1987) – pentalogii monumentale dâmbovițene

  • Post category:Editorial

Născut la 5 noiembrie 1895 în comuna Gureni-Peştişani, judeţul Gorj, Vasile Blendea a urmat între anii 1903-1908 cursurile școlilor din satele învecinate, Boroşteni și Frânceşti, timp în care a fost inițiat în tainele desenului de fratele său mai mare, învățătorul  Tanasie Blendea. Pasiunea pentru desen a fost desăvârsită pe timpul când a urmat cursurile gimnaziului „Tudor Vladimirescu” din Targu-Jiu între anii 1908 – 1913 și ulterior, când a absolvit cursul superior al Şcolii Normale din Turnu Severin (1913 – 1916).
După ce și-a îndeplinit stagiul militar în cadrul Regimentului Infanterie nr. 18 Gorj,  este recrutat pentru Şcoala  militară  din Botoșani și trimis ulterior pe front, sublocotenentul de rezervă  Blendea Vasile participând activ  la luptele de la Mărăști, Valea Putnei, Valea Şuşitei şi Muncelu.

După  terminarea primului razboi mondial, a devenit student al Şcolii de Arte Frumoase din București, unde s-a făcut remarcat și primind elogii din partea directorul şcolii, pictorul George Demetrescu Mirea (1852-1934). În paralel, Vasile Blendea a urmat  cursurile de sculptură  cu Dimitrie Paciurea (1873-1932) şi de pictură monumentală  cu Costin Petrescu (1872-1954), având  la catedra de desen pe Frederich Storck (1872-1942).
Sub îndrumarea  lui Dimitrie Paciurea a realizat  lucrarea „Făt-Frumos”, apreciată și premiată la expoziția  absolvenților  cu premiul „Horia Boamba” al Sindicatului Artelor Frumoase. De asemenea, Vasile Blendea a participat la saloanele oficiale la Bucureşti şi la „Salon des artistes francais”, din Franţa, unde, în 1924 l-a întâlnit la Paris pe Constantin Brâncuşi (1876-1957). Ulterior, în toamna anului 1927, a obținut prin concurs o bursă de studii la Şcoala română de la Fontenay-aux-Roses, unde Vasile Blendea a participat  cu succes la „Salon des artistes français”.
Pe timpul bursei, revistele „Les artistes d’aujourd’hui” și „Revue Moderne” i-au reprodus lui Vasile  Blendea sculpturile expuse, iar pentru decorarea şcolii, artistul a conceput și executat  în frescă  o amplă  compoziție, remarcată  de Nicolae Iorga. Nu întâmplător,  după realizarea acestei creații,  la sugestia marelui istoric Nicolae Iorga și cu girul Academiei Române, marele artist a ajuns în Austria, Germania si Elveția cu scopul de a copia portretele voievozilor români care se aflau în diferite muzee și colecții de artă din țările respective, în special cele reprezentând pe Vlad Țepeş și Ştefan  cel Mare.
Astfel, Vasile Blendea a reuşit să copieze pictura lui Vlad Țepeș aflată în castelul Ambras- Tirol, precum şi textele si ornamentele Evangheliarului  lui Ştefan cel Mare.

Între anii 1930-1952, Vasile Blendea a funcţionat ca profesor de desen la liceul „Ienăchiță Văcărescu” şi la alte şcoli de prestigiu din Târgoviște. Ca pictor, Vasile Blendea a dat dovadă de o intensă sensibilitate şi rafinament artistic, făcând din dragostea sa pentru natură un adevărat ideal. Merită a fi amintite aici câteva din pânzele sale care l-au legat definitiv de Târgovişte: „Poarta Seimenilor” (1932),  „Clopotniţa de la Curtea Domnească” (1933 şi 1937), „Târgovişte sub zăpadă” (1937) „Strada Dr. Marinoiu” (1946), „Biserica Sf. Ionică” (1945), „Intrare la Curtea Domnească” (1949), dar şi natură moartă cum ar fi: „Raci” (1947) „Mere şi vase” (1953), sau personaje făcând parte din „lumea de sub lume”, un tăietor de lemne, căruţaşi înghețați de frig, un cerşător, un orfan, găzari din Pierşinari, un lăutar şi multe alte personaje umile care apar obsesiv şi în grafica lui Vasile Blendea: „Ion cu coşniţa”, „La moară” – 1947, „Moş Bratu” -1961.

Dintre creațiile lui Vasile Blendea care surprind o întreagă pleiadă de eroi ai istoriei şi culturii naţionale, amintim pe cele ale lui Nicolae Bălcescu (1950), Matei Basarab, (1956), Aurel Vlaicu (1960), Ion Neculce (1963), Ion Alexandru Brătescu-Voineşti (1965), Vlad Ţepeş (1966), Meşterul Manole (1971) și Nicolae Iorga (1973).

În același  timp, Vasile Blendea este cunoscut drept creatorul unui bust din bronz al lui  Ienăchiță Văcărescu (instalat în fața liceului), cel al colonelului Dumitru Băltăreț aflat pe monumentul eroilor din Cazarma de la Teiş al Regimentului 22 Infanterie,  precum si bustul din bronz al lui Vasile Cârlova aflat în fața Centrului de Creație Populară Târgoviste, cunoscut si ca Şcoala  Populară de Artă ( clădirea fostei scoli primare nr. 1, cea mai veche din cetatea de scaun a Țării Românesti), si cel al lui Alexandru Brătescu Voinești,  aflat în curtea Şcolii nr. 2 din Târgoviște, care poartă numele  scriitorului.

Însă, una dintre creațiile  de suflet ale marelui artist Vasile Blendea, o reprezintă statuia ecvestră a regelui Ferdinand Întregitorul, a cărei poveste o descrie plastic însuşi artistul: „…întors de pe frontul din Moldova unde fusesem mobilizat în timpul primului război mondial, pe  amurg, aflându-mă la marginea unei păduri,  l-am zărit pe suveranul, care călare si foarte îngândurat, trecea în inspecție în apropierea liniei frontului”. De asemenea, si-a adus contribuția ca restaurator de picturi bisericești din județul Dâmbovița, la Târgoviște, Valea Voievozilor, Brăneşti, Doiceşti şi Potlogi, cum a fost și cazul Bisericii Târgului din Târgoviște, unde turla de deasupra naosului, prăbușită la cutremurul din 1940, a fost refăcută și pictată în stil tradițional de prof. Vasile Blendea.

Astăzi,  atelierul lui Vasile Blendea este găzduit de casa monument de arhitectură „Angela Georgescu”, situată pe strada poet Grigore Alexandrescu, acolo unde funcționează Muzeul Vasile Blendea,  în muzeu găsindu-se  cea mai mare parte dintre creațiile lui Vasile Blendea, uleiuri, grafică şi sculptură. Clădirea,  este un monument de la sfârșitul  secolului al XVIII-lea, ridicat pe beciuri  mai vechi din secolul al XVII-lea, fiind o locuință veche ce prezintă pridvor închis cu geamlîc, care l-a găzduit pentru scurt timp şi pe Alexandru Vlahuță. Împreună cu sotia sa Emilia, artistul Vasile Blendea îşi  doarme somnul de veci în cimitirul mănăstirii de la Viforâta, județul Dâmbovița.

Monumentele eroilor din comuna Răzvad, județul Dâmbovița intitulate sugestiv „Jertfa” şi „Despărțirea”, împreună cu cele de la Voineşti („Omagiu eroului”), din Ocnița ( „Paza Țării”) și de la Valea Lungă – Cricov („Tatăl și fiul”), au fost realizate de sculptorul Vasile Blendea sub forma unui ansamblu de 5 lucrări monumentale legate între  ele sub forma unei povestiri istorice. Deși realizate izolat ele au fost gândite într-o viziune unitară, întemeiată pe de o parte pe sensul istoric al sentimentului național, iar pe de altă parte pe experiențele statuarei tradiționale.
Modelate în lut și ulterior turnate în bronz, lucrările amintesc artistului de zilele din timpul primului război mondial, momente pe care le-a trăit din plin la Mărăști, Șușița și Muncel. Lucrările realizate de Vasile Blendea între anii 1932-1937, sunt considerate monumente memoriale și reprezintă o pagină importantă a sculpturii românești din perioada interbelică, și totodată, cel mai reprezentativ grup de opere dedicate de un artist războiului de reîntregire națională.

Monumentul eroilor din Răzvadul de Jos a fost construit din bugetul comunal, postamentul de ciment proiectat de Vasile Blendea într-o viziune arhitecturală a proporțiilor, cu stilizări adecvate, distruse de placarea ulterioară cu marmură. Sculptura reprezintă un grup surprins într-un moment emoțional unic, reîntregirea familiei, reîntregirea neamului, scoasă în relief de patina timpului printr-o nuanță verde-gri, dau o notă de sobrietate și monumentalitate. Propriu-zis, sculptura reprezintă un soldat ce ține în brațe viitorul  națiuniii române – copilul, iar alături se află țăranca-nevastă, iubitoare și sprijin de nădejde, îmbrăcată în costum național, iar jos, se regăsește câinele, care reprezintă fidelitatea, dar și gospodăria țărănească.

Basorelieful, este o scenă de luptă inspirată din celebrele reprezentări ale pictorului din războiul de independență de la 1877, Nicolae Grigorescu. Grupul statuar a fost turnat la „Arta Română. Siliștea. București”. În partea din față a monumentului, scrie : „Slavă eroilor căzuți pe câmpul de luptă, pentru patrie !”. Inițial, pe părțile laterale ale monumentului au fost trecuți toți eroii căzuți în războiul pentru întregirea neamului.

Monumentul eroilor din Răzvadul de Sus, a fost ridicat în 1933, sculptura și postamentul fiind concepute tot de Vasile Blendea, care înfățișează momentul dramatic al sacrificiului soldatului român în războiul de întregire, cu consecințe tragice asupra familiei, exprimat de soldatul răpus de gloanțe, căzut în brațele femeii, țăranca româncă, nevastă, mamă, soră. Momentul este sublimat prin gesticulația demnă, încărcată de un patetism înălțător și de mândrie națională. Pe soclu a fost realizat un basorelief, o compoziție care reprezintă un moment fierbinte, încrâncenat, unde soldatul din Răzvad și-a dat viața pentru țară. Grupul statuar este realizat la turnătoria „Arta Română Colentina M.S. București”. Pe partea opusă și pe laterală, se află înscriși eroii căzuți pe câmpul de luptă în primul și al doilea război mondial.

Monumentul eroilor căzuți între 1916-1918 din Ocnița, este construit din beton și statuia din bronz, fiind construit în anul 1939 pe o suprafață de 100 m.p., pe un teren cedat de școală din terenul său și care a costat 130.000 de lei. Din chestionarul averilor publice pe anul 1940 și a proceselor verbale încheiate cu Ocolul Silvic și cu Societățile petroliere din zonă aflăm detalii importante privind construirea monumentului, fazele exercițiului financiar, etapele construcției și pregătirea momentului dezvelirii monumentului: „Intrându-se în ordinea de zi, domnul primar expune Consiliului că potrivit nevoilor absolute pentru terminarea monumentului Eroilor din această comună care pe lângă ajutorul bănesc benevol dat de locuitorii comunei și de către Primărie mai este nevoie pentru achitarea definitivă a monumentului de suma de 62.300 lei și pentru aceasta în înțelegere cu Căminul Cultural local, urmează ca Primăria să subvenționeze cu suma de 55.000 lei, restul de lei 12.700 până la 130.000 lei costul total al monumentului să se strângă de la locuitori astfel că statuia de bronz și basorelieful să fie instalate pe soclul de beton care este deja ridicat și numele eroilor înscrise pe soclu”. Intitulat sugestiv „Paza Țării”, pe monumentul eroilor de la Ocnița stă scris cu litere aurii pentru eternitate: „SLAVĂ EROILOR DIN OCNIȚA CĂZUȚI LA DATORIE PENTRU PATRIE. RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ 1877-1878. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL 1916-1918. AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1941-1945. NEAMUL DEVINE ETERN PRIN CULTUL EROILOR. NICOLAE IORGA”.

Monumentul eroilor de la Valea Lungă-Cricov

Monumentul eroilor căzuți în războaiele de la 1877, 1913 și 1916-1918, din satul Valea Lungă – Cricov, județul Dâmbovița, a fost construit din piatră, marmură și bronz, susținut de o platformă cu mai multe trepte, de formă pătrată, fiind ridicat prin stăruința preotului Policarp Popescu (1889-1972) și inaugurat la 1 mai 1938.

Monumentul reprezintă doi soldați români, unul căzut într-o parte simbolizând jertfa adusă gliei strămoșești și unul în picioare, victorios, cu pușca într-o mână și o torță în cealaltă mână. Pe cele două plăci de marmură aflate pe fațada monumentului, sunt încrustate numele eroilor căzuți în cele trei războaie. Între cele două plăci de marmură se găsește o placă de bronz reprezentând stema țării încadrată de doi îngeri sub care este inscripționat: ,,ROMÂNIA ÎN VECI UNITĂ“ – V. Blendea 1938. Fabrica G. Stratima, N. Deciulescu.

Deasupra plăcii de bronz se află o altă placă de marmură, având inscripția: ,,EROILOR NOȘTRI MORȚI PENTRU PATRIE ÎN RĂZBOAIELE DE LA 1877 – 1913 ȘI 1916 – 1918”. Sub plăcile de marmură se află o placă de bronz în formă de cruce, reprezentând laurii. Postamentul lateral, spre școala veche are două plăci, una de marmură, având inscripția: „Voi umbre mari/ Pe care vă slăvim/ Voi ce-ați păstrat/ Pământul cu nevoi/ În ziua-aceasta/ Sfântă ne-amintim/ Și suntem toți/ Alăturea de voi”, și o altă placă din bronz reprezentând scene de luptă.

Postamentul lateral, spre școala nouă este reprezentat de o placă de marmură cu inscripția: „Ostaș ! Soldat necunoscut!/ Ce nume-ar fi să te slăvească!/ Tu te-ai luptat și ai căzut/ Acolo unde te-ai născut/ Pe sfânta brazdă părintească”, și o placă de bronz reprezentând plecarea soldaților români pe front și despărțirea de cei dragi.

Monumentul eroilor din Voinești, se află situat în fața școlii având o înălțime de 5 m și o lățime de 4,3 m. Monumentul este amplasat pe un postament de ciment și a fost construit în anul 1934 din bugetul local al Primăriei comunei Voinești. Acesta, cuprinde în partea superioară o femeie și un copil din bronz, iar pe cele patru laturi câte o placă din bronz cu tablouri din războiul din 1916-1918. Pe partea dinspre nord, sunt trecute numele eroilor din comuna Voinești, căzuți în războiul pentru întregirea națională.

 

Surse:

-Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Județeană Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște, fond Primăria comunei Răzvad; fond Primăria comunei Ocnița; fond Primăria Comunei Voinești, Monumente Istorice;

– Vasile Florea, Vasile Blendea (1895-1988), Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2002;

– George Toma Veseliu, Monografia comunei Ocnița. Ocnița – Scaun Domnesc, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007;

– George Toma Veseliu, Monografia comunei Răzvad. Răzvad – Vatră Voievodală, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012;

– Cornel Mărculescu, Vasile Blendea (1895-1987) – Pentalogii monumentale consacrate războiului de întregire națională, în „Misiunea. Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României General Paul Teodorescu”, Anul V, nr. 1 (5), Bucureşti, 2018;

– Iustin Crăciun, Înapoi în timp. Noi documente și însemnări despre istoricul comunei Valea Lungă 1531-2018, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu