You are currently viewing EDITORIAL: Victor Tănăsescu (1868-1943) – colonelul topograf care este îngropat în cimitirul Mănăstirii Dintr-un Lemn (județul Vâlcea)

EDITORIAL: Victor Tănăsescu (1868-1943) – colonelul topograf care este îngropat în cimitirul Mănăstirii Dintr-un Lemn (județul Vâlcea)

  • Post category:Editorial

S-a născut la 28 octombrie 1868 ca fiu al lui Tănase și al Mariei Tănăsescu, în comuna Mănăstireni, plasa Ocolu, județul Vâlcea. Și-a început cariera militară în cadrul Regimentului 2 Vâlcea ca simplu soldat, iar ulterior a parcurs etapele serviciului militar ajungând la 6 martie 1892 la gradul de sergent major. La 1 octombrie 1894, Victor Tănăsescu s-a înscris la Școala de Subofițeri, iar începând cu 14 septembrie 1895 a devenit elev al Școlii de Ofițeri, pe care a finalizat-o cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 28 Infanterie.

Victor Tănăsescu (1868-1943), medalion crucea funerară aflată în cimitirul Mănăstirii Dintr-un Lemn, iulie 2022

Patru ani mai târziu, a fost detașat la Institutul Geografic Militar al Armatei începând cu 1 februarie 1899, iar odată cu avansarea la gradul de locotenent, tânărul ofițer a fost repartizat la 7 aprilie 1900 în cadrul Regimentului 3 Olt. Primele activități desfășurate care i-au definit calitățile de viitor topograf, le-a executat în cadrul Regimentului 2 Vâlcea de la 15 aprilie 1904 și a Regimentului 29 Infanterie începând din 1 ianuarie 1906. Până la confirmarea sa ca topograf în regimentele amintite, Victor Tănăsescu a desenat și redactat în 1901, lucrările a două secțiuni ridicate în campania din 1900, a corectat și trasat curbele a două foi pentru imprimarea hărții la scara 1/50.000, a reușit să ridice topografic în 1902, o suprafață de 100 kmp, în regiunea muntoasă Pietroșița și în același timp a contribuit la executarea planului orașului Ploiești, iar în 1904, a ridicat topografic alți 140 kmp, cu cursul Dâmboviței, într-o zonă cuprinsă între Argeșel și Ialomița, având centrul cartierului lucrărilor la Stoenești. În timp ce se afla în regiunea muscelelor, din stânga Argeșului, pe muntele Gărgăunilor, în valea Dâmboviței, pe raza satului Bădenii, în Vârful Sfântul Ioan, tânărul topograf a primit o inspecție de specialitate.

A fost avansat la gradul de căpitan în anul 1907, iar pentru o scurtă perioadă de timp cuprinsă între 16 aprilie 1907 și 1 aprilie 1908, Victor Tănăsescu a activat în cadrul Regimentului 16 Infanterie. Anul 1908 s-a dovedit anul relansării carierei sale, odată cu numirea sa la 1 aprilie 1908, la Serviciul Geografic al Armatei, unde maiorul Tănăsescu a îndeplinit funcția de șef de circumscripție la realizarea hărții României, primind în același timp și misiunea privind ridicarea capului de pod de la Cernavodă.

În timpul campaniei din cel de-al doilea război balcanic din anul 1913, Victor Tănăsescu a făcut parte din armata de operații, fiind încadrat la Biroul II, ca ofițer topograf al Marelui Cartier General al Armatei, iar ulterior a fost însărcinat ca șef de circumscripție, unde avea în subordine opt ofițeri, alături de care a revizuit harta Bulgariei pe o distanță de 4600 kmp, în regiunea Orhania-Mezdra-Ferdianova. Fiind impresionat de calitățile sale, șeful Serviciului topografic, colonelul Pavelescu, nota în foaia calificativăna subalternului său: „Mulțumită energiei și devotamentului acestui ofițer s-au putut revizui 4600 kmp, în regiunea cea mai grea și expusă a Bulgariei. La harta țării, unde este de 6 ani șef de circumscripție, mulțumită activității sale, a terminat în perioada 12 martie la 28 aprilie 1913, secțiunile de la Dunăre, între Calafat și Severin, de care a fost nevoie urgentă în acest an”. Pentru toate aceste merite, Victor Tănăsescu a fost propus să fie decorat cu medalia „Bărbăție și credință”, aceeași apreciere primind și din partea colonelului Ionescu, directorul Direcției Tehnice a Serviciului Topografic.

La izbucnirea primului război mondial, în anul 1914, maiorul Victor Tănăsescu a fost detașat la lucrările capului de pod de la Turtucaia pentru ridicarea și întocmirea hărții respective, așa cum reiese din foaia calificativă semnată de către directorul lucrărilor de fortificații de pe noua frontieră dobrogeană: „Timp de cinci luni, maiorul Tănăsescu a supravegheat și a executat personal lucrările topografice, iar cu toate greutățile, a dat probe că posedă calitățile unui profesionist distins, că are o educație ostășească, care îl face să înțeleagă însărcinările delicate și conștiincioase, de care s-a achitat în mod elogios. În contextul acestor calități, îl propun să fie distins și întrebuințat în această specialitate, în însărcinările de inspector și conducător de lucrări, el bucurându-se, mai ales, de o instrucție generală”.

La 20 mai 1915, i-a fost încredințată conducerea lucrărilor de măsurare a islazurilor comunale, iar în 1916, a realizat în împrejurări deosebit de complicate ca urmare a intrării României în război, o ridicare topgrafică de 288 kmp în zona Gruia-Calafat-Bistreț, iar totodată a revizuit harta Olteniei la 1/100.000 în suprafață de 6000 kmp, care se cerea insistent la Marele Stat Major. Odată cu refugiul la Iași din noiembrie 1916, Serviciul Geografic al Armatei a fost reorganizat, iar Victor Tănăsescu a fost numit șef al Secției Administrative, ce avea ca sarcină distribuirea hărților către toate armatele române și ruse. La începutul anului 1917, odată cu refacerea armatei române cu ajutorul misiunii militare franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot, Victor Tănăsescu a fost încadrat ca ajutor de șef de Corp, iar începând cu 1 septembrie 1917, a fost avansat la gradul de locotenent colonel. La sfârșitul războiului mondial, șefii săi ierarhici notau în foaia sa calificativă: „Este un vechi și desăvârșit topograf, făcând 8 campanii de la 1899 la 1907, și anume la harta țării, la planul orașului Ploiești, la fortificațiile de la Cernavodă. Cauza numirii sale ca șef al Secției Administrative a fost inerentă împrejurărilor, pe de o parte condiția de a fi la curent cu lucrările, instrumentele, materialele acestui serviciu, iar pe de altă parte, să răspundă vigilenței necesare procurării, păstrării și întrebuințării acestui stoc de diverse, care formează averea serviciului”.

Deși în ianuarie 1919 o parte din secția sa care și-a avut sediul în Palatul Administrativ din Iași, a revenit la București, totuși Victor Tănăsescu a rămas acolo pentru evacuarea întregului serviciu în condiții optime, fiind apreciat pentru devotamentul său de către colonelul Abramovici, șeful Serviciului Topografic, care l-a propus pentru avansare la excepțional, la gradul de colonel, fapt petrecut la 1 aprilie 1920 și publicat în Monitorul Oficial nr. 50/7 iunie 1921.

Colonelul Victor Tănăsescu a fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă în ianuarie 1926, prin Înaltul Decret nr. 3383, publicat în Monitorul Oficial nr. 1238/1926, Ordin de Zi nr. 439, iar începând cu anul 1932 a fost trecut în retragere. Pentru meritele sale și serviciile aduse Serviciului Topografic al Armatei, colonelul Victor Tănăsescu a fost recompensat cu Medalia Avântul Țării pentru campania din anul 1913, Semnul Onorific de Aur pentru 25 de ani (1914), Medalia Comemorativă 1916-1918 și Ordinul Steaua României, de pace, clasa a IV-a.

Colonelul Victor Tănăsescu a decedat la 11 iunie 1943 și își doarme somnul de veci în Cimitirul aflat în jurul Bisericuței din lemn cu hramul „Nașterea Maicii Domnului, de la complexul monahal de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, satul Dezrobiți, comuna Frâncești, județul Vâlcea.

 

Sursa: Arhivele Militare Române, fond Memorii bătrâni, Colonei, litera T, nr. Crt. 32

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu