Dacă vizita ţarului Nicolae al II-lea de la Constanţa a fost amplu dezbătută şi ilustrată în presa vremii din România, informaţii preţioase aflăm şi din rapoartele ataşatului român din Serbia, Filality, către Ministrul Afacerilor Străine, Emanuel Porumbaru, privind vizita Țarului Rusiei reflectată în presa din Serbia. Astfel, ziarul ,,Samouprava” din 31 Mai 1914, în articolul „Vizita ţarului Rusiei în România”, nota:
„Vizita pe care Ţarul Rusiei o face Regelui României la Constanţa constituie o evidentă dovadă mai mult că s-a petrecut o fericită schimbare în raporturile dintre ţările lor, schimbare care vizează unele interese de mare importanţă ale ambelor ţări. Oricât s-ar încerca prin presa vieneză de a se reda ce înseamnă politică a acestei întrevederi de Suverani, totuşi ea rămâne mare şi netăgăduită. Actuala întrevedere dintre Ţarul Rusiei şi Regele României, precum şi vizita recentă a Moştenitorului României la Curtea Imperială rusă sunt evenimente care pun în evidenţă schimbarea ce a urmat în raporturile dintre Rusia şi România. Pentru noi Sârbii, întocmai după proverbul francez care spune că: amicii amicilor noştri sunt şi amicii noştri, faptul acesta constituie un nou sigiliu pentru prietenia româno-sârbă, care deopotrivă contribuie la ocrotirea intereselor reale şi mari ale României şi Serbiei. Aşa fiind, noi Serbii nu putem decât să salutăm din suflet această apropiere ruso-română şi să mărturisim că într-însa vedem chezăşia viitoarelor interese sârbeşti”.
Într-un alt raport al ataşatului român Filality la Belgrad, acesta îl informa pe ministrul Porumbaru despre faptul că ziarul „Balkan”, publica un articol ciudat cu ocazia vizitei ţarului la Constanţa, sub titlul „Caz neobişnuit”, gazeta deşi neavând o însemnătate politică, fiind totuși cel mai citit oficios din Serbia. Astfel, din această informare a diplomatului român care citează gazeta „Balkan”, am selectat anumite pasaje care ne-au atras atenţia: ,,Ce-i drept au fost multe cazuri când soarta lumii – diplomaticeşte vorbind – să se fi găsit în mâinile vreunei puternice Împărăţii, dar nu s-a mai pomenit ca un asemenea rol să-l fi jucat un stat mic, o ţară relativ neînsemnată. Dacă n-am lua în consideraţie Muntenegrul şi Albania, care nu constituie state în adevăratul sens al cuvântului, atunci va trebui să recunoaştem că dintre toate ţările balcanice, milităreşte, România este cea mai slabă! În schimb, însă, graţie miraculoasei desfăşurări a împrejurărilor, România este astăzi cea mai tare dintre statele balcanice; ea e acum stăpâna Peninsulei Balcanice. Da, căci toate ţările balcanice stăruie azi să cucerească prietena ei. Şi Serbia, şi Grecia, şi Bulgaria şi Turcia, cu respect silit se închină Regelui Carol…care a primit salutările Sultanului şi a răspuns: Bine, putem fi prieteni, dar sub condiţia ca Sultanul să mă asculte! Mai toate marile puteri fac curte României, stăruind a o câştiga ca aliată sau cel puţin ca prietenă.
Prietenia României este astăzi atât de însemnată încât până şi Ţarul tuturor ruşilor stăruie s-o aibă. Marele şi puternicul Nicolae, suveranul celui mai mare stat din Europa, comandantul suprem al celei mai numeroase armate din lume, se consideră fericit a fi în prietenie cu micul Carol, al cărui stat n-ar însemna în cuprinsul Împărăţiei Ruseşti decât o simplă gubernie. Şi ca să-şi câştige această prietenie, Ţarul e gata să dea fata mai mare pentru nepotul regelui Carol”.
Un alt ziar sârbesc intitulat „Tribuna” (oficios guvernamental), descrie în articolul „Glorie ţarului Nicolae al II-lea”, atmosfera de sărbătoare de la Constanţa: ,,Acum în preziua mobilizării de probă generale ce urmează a se efectua în Rusia vizita puternicului şi marelui Împărat Nicolae al II-lea la Constanţa, constituie poate o însemnătate cu mult mai mare decât în realitate se crede. Precizata vizită a Ţarului, înseamnă satisfacerea şi bucuria Rusiei, dată fiind aducerea la îndeplinire a primei părţi din programul pravoslavnico-politic al ei în Peninsula Balcanică. Întrevederea de la Constanţa mai înseamnă că a început activitatea pentru deplina realizare a tuturor idealurilor Rusiei şi a poparelor creştine din Balcani. Aşa fiind noi nu putem decât să ne bucurăm că amica noastră Românie, a avut cea dintâi fericirea că, după săvârşirea istoricelor evenimente din Balcani, să întâmpine şi să ospăteze pe cel mai mare prieten al ortodoxismului şi neatârnării popoarelor creştine balcanice.
Vizita Ţarului în Balcani, constituie o noua eră pentru dezvoltarea mai departe şi emanciparea statelor balcanice de sub influenţele defectuoase ale celor nechemaţi; că principiul Balcanii balcanicilor de abia acum capătă reala sa însemnătate şi că prin urmare, ţările peninsulei pot privi cu încredere în viitorul lor, neuitând însă niciun singur moment de a-şi completa preparativele necesare, căci numai pregătite şi unite ele pot conta mai eficace şi-n sprijinul amicilor lor puternici”.
În același timp, ziarul „Odiek” (organul tinerilor radicali), în articolul „Rusia şi România”, face o scurtă radiografie a relaţiilor româno-ruse din ultimii 30 de ani, cu accent pe al doilea război balcanic, când, regele Carol I ascultând sfaturile amicale din Petersburg şi, după ce armata sârbă a învins-o pe cea bulgară, a apărut ca mijlocitor cinstit pentru restabilirea păcii în zonă. În continuare, ziarul conchidea: „Ca sprijinitor tradiţional al dezvoltării libere a statelor balcanice, Ţarul Rusiei a venit alaltăieri în România, pentru ca în graiu viu să exprime bătrânului suveran român, satisfacţia sa pentru întronarea păcii în Balcani. Aceasta e prima vizită pe care Împăratul rusesc o face unui stat mic balcanic. Prin importanţa sa politică, vizita aceasta întrece toate întrevederile de curtenie între suverani.
De dezvoltarea mai departe a relaţiunilor ruso-române, va depinde considerabil chiar şi însăşi viaţa politică generală a Europei. Pe noi ne bucură sinceramente faptul că bărbaţii de stat români, după o lungă abţinere, au pornit la urma urmei, dacă nu cu totul, cel puţin parţial, pe calea recomandată de cele mai luminate cercuri sociale române”.
Într-un ultim raport expediat din Serbia, ataşatul român prezintă atmosfera de la Constanţa, redând toastul ţarului Nicolae al II-lea din ziarul „Piemont” (organ al ofiţerilor nemulţumiţi), pentru a sublinia apropierea româno-rusă şi prestigiul pe care-l căpătase România în sud-estul Europei, după terminarea celui de-al doilea război balcanic. Astfel, articolul „Ţarul la Constanţa”, descrie evenimentul în termeni elogioşi la adresa României: „Împăratul Nicolae al II-lea împreună cu Augusta sa familie şi numeroasa suită a fost primit cu cele mai mari onoruri şi cu o extremă cordialitate la Constanţa. Prietenia ruso-română nu mai e acum simplă frază banchete sau de gazetă; ea constitue azi o realitate politică pentru ambele state. Aşadar, cea mai chibzuită şi solidă politică pe care ar putea s-o adopte pe viitor România, ar fi politica sprijinului pe Rusia şi pe aliaţii balcanici (Serbia, Grecia, Muntenegru). Aspiraţiunile României nu vor putea niciodată fi realizate dacă politica ei ar fi ostilă Rusiei. Iată prin urmare de ce noi nu putem crede altfel decât că Monarhul României, ca real conducător a politicii externe a Regatului, va şti să se îndrepte pe calea nouă, cale spre care-l îndrumează însăşi interesele de stat şi cele ale glorioasei sale dinastii. Întrevederea de la Constanţa, poate deci fi socotită ca prima manifestare a noului curs dat politicii externe a României”.
Concluzionând, vizita ţarului Nicolae al Rusiei la Constanţa, a fost foarte importantă pentru lămurirea raportului diplomatic dintre Rusia şi România care avea nevoie de un astfel de mesaj pentru a lua o decizie în privinţa participării ulterioare la război. De asemenea, Rusia avea un comportament ambiguu, iar debilitatea politicii externe franceze asigura un cadru politic şi militar nefavorabil.
Surse:
-Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, fond Primul Război Mondial, vol. 2, Rapoarte de la Belgrad, Niş, Bitolia
Prof.dr. Cornel Mărculescu
