Cum care câine? CÂINELE DE PAZĂ AL DEMOCRAȚIEI.
Acela numit „a patra putere din stat”, care e ea putere!
Sau…a fost.
Ce aș putea spune despre rezultatele recentelor alegeri?
Doar că nivelul discuției politice a fost unul foarte jos, majoritatea subiectelor atinse nu au fost despre problemele statului și ale cetățenilor, ci despre problemele lor personale, de oameni mici.
Și cu asta am încheiat cu politichia, trec la Cerberul democrației.
Cu privire la câinele de mai sus, ce efectuează serviciul de pază pe perimetru unității, raportez cu supuşenie și respect, cu alineat, de la capăt:
Asistăm la o moarte controlată a mass-mediei de nivel național, al jurnalismului de calitate, al cuvântului sau al imaginii care aduce informație, știre, înțelegere, dialog și educație.
Nu vreau să vă reamintesc începuturile gazetăriei pe ale noastre meleaguri, doar să punctez că după o lungă și grea suferință și-a găsit cumva liniștea.
Și de ce spun cele de mai sus? Pentru că au reușit să se umple de așa-ziși jurnaliști, analiști, politologi, sociologi, precum și alți „ologi” care nu mai produc nimic din nevoia informațională a publicului și nu vorbesc aici despre a fi trompetă a guvernului sau autorităților pe bani din bugete publice.
Ce au făcut de fapt în ultimele luni de zile?
Au moderat dezbateri „politice” între impostori și potențiali infractori, parveniți, mici securiști sau urmașii acestora, mardeiași de partid cu patru cinci sute de cuvinte în vocabular, dame și domni de centură fără pafta, pupători de dosuri și poale, foste epave ale unor vremuri amare, scule și unelte de partid, odrasle de proroci și tribuni senili, răspânditori de ură și venin, precum și mulți, mult prea mulți traseiști.
Și ce a lipsit?
Întrebări pertinente și inconfortabile, idei și proiecte despre politici publice și dezvoltare, etică, perspective și soluții reale și credibilite, cooperare pentru bunul mers al statului și, în final, bun simț!
Ce s-a întâmplat la alegerile unde poporul suveran are întotdeauna dreptate?
A apărut o nouă grupare politică, invizibilă acestei prese în moarte clinică, strecurandu-se pe sub gardul „apărat cu îndârjire” de… câinele democrației.
Partide întregi și oamenii lor de carton, ăia plimbați prin studiouri și consultați cu îndârjire pentru orice, nu au mai prins pragul electoral, au promis și au făcut spume la gură în van.
Și acum ce fac?
Se jelesc că „țărișoara” a ajuns rău, deplâng prezența scăzută la vot, condamnă ignoranța unui popor de a cărui emancipare sunt responsabili, fac în continuare jocurile pentru bani, probabil mai puțini, dar când ești rupt de foame merge și pâine goală și fac în continuare multă…mizerie.
Soluție?
Cenușă în cap și resuscitarea câinelui ajuns cotârlă, depuricarea si dezbărarea de a mai manca de la oricine, restartul jurnalismului ca profesiune nobilă.
Paradoxal totuși, această situație combinată cu explozia de acces la conținut digital ar fi o oportunitate pentru o presă locală și regională concentrată pe problemele oamenilor obișnuiți, probleme care ajung în presa centrală doar când sunt senzaționale, din păcate.
Deci?
Resuscităm „cățaua”, sau o îngropăm în fundu’ la curte și revenim la presa de fațadă, sau mai rău, la „presa de partid și de stat”?
MOCEANU EDUCATORU`
