Pe fruntea mănăstirii lui Radu cel Mare, ţara şi-a creat un cuib de şoimi. E Colegiul Naţional „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealului.
Biserica are hramul „Sf. Nicolae”, este clădită din piatră cu podoabe orientale. Radu cel Mare nu reuşi să termine biserica, murind în 1508 şi fu îngropat în tinda bisericii.
La această mănăstire Radu cel Mare face tiparniţă domnească unde călugărul Macarie aşterne cele dintâi slove şi tipăreşte cele dintâi cărţi în ţara românească. Tot Radu cel Mare înzestrează mănăstirea cu diferite moşii ca: Dridovul, Călineşti, Fundeni, Veroineasca şi parte din Stroeşti.
De la jupâniţa Caplea, sora lui Radu cel Mare, Mănăstirea primeşte ca danie moşia Băjeştii.
Mănăstirea aceasta a fost zugrăvită „cu vopsele de aur” de Neagoe Basarab, care face danie mănăstirii moşia Viforâta.
Cu toate aceste avuţii, biserica începe să se dărapene până când evlaviosul Constantin Brâncoveanu o pictează din nou şi o acoperă cu aramă.
După devastarea de la 1738 de către Turci în timpul războiului ce-l[ Ibidem, f. 40.] avură cu Nemţii, Bibescu Vodă, un admirator pasionat al trecutului, o restaură la 1843, făcând în acelaşi timp chiliile şi turnul clopotniţei.
O pictează în stil florentin şi mobilierul în stil gotic.
Domnii care odihnesc somnul de veci la mănăstirea „Dealului” sunt: Vladislav Voevod, mort în anul 1405, luna August, ziua 20; Radu cel Mare „care s-a pristăvit la 1508”, pe piatra mormântului lui găsim: Vodă cel Mare, domn al Ţării Româneşti, care a întemeiat mitropolia pe temelii canonice, a ridicat biserici şi mănăstiri şi a iubit meşteşugul de frumuseţe în clădiri şi slove, întru slava lui Dumnezeu şi spre folosul neamului.
„Urmaş al lui Mircea cel Bătrân şi fiu al evlaviosului Vlad Călugărul, el a fost bunicul lui Pătraşcu cel Bun şi străbunicul lui Mihai Voevod cel Viteaz”.
Jupâniţa Caplea, fiica lui Vlad Călugărul şi sora lui Radu cel Mare, are mormântul tot în această mănăstire.
Sunt cunoscute certurile ivite între Radu cel Mare şi Patriarhul Nifon, în urma căsătoriei jupâniţei Caplea cu boerul Bogdan care era căsătorit în Moldova. Patriarhul Nifon s-a opus la desfacerea primei căsătorii a boerului şi a refuzat să dea binecuvântarea bisericii.
Această ceartă s-a sfârşit prin plecarea Patriarhului Nifon, care a adresat Târgoviştei un blestem cunoscut sub numele de „Blestemul lui Nifon”.
Pătraşcu Voevod, tatăl lui Mihai Viteazul şi fiul lui Radu Paisie, deci nepot de fiu lui Radu cel Mare, îşi are rămăşiţele tot în această mănăstire.
Pe primul mormânt al lui Mihai Viteazu se vede scris: „Aice zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voevod, ce au fost Domn Ţărei Româneşti şi Ardealului şi Moldovei: Cinstitul trup zace în câmpia Tordei, şi, când l-au ucis Nemţii, ani au fost 7106 (1601), în luna lui Aug. 8 zil(e): aceas(tă) piatră o-u pus jupan Radul Buz(escu) i jupân(i)ţ(a) eg. Preda”.
Pe mormântul actual al lui Mihai Viteazu s-au săpat următoarele: „Aici se odihneşte ceiace ce crima şi impietatea au lăsat din trupul cel sfânt al lui Mihaiu Voevod cel Viteaz, iar sufletul său trăeşte în sufletele unui neam întreg, până scripturile se vor îndeplini când va afla în ceruri odihna drepţilor împreună cu sufletele fericiţilor părinţilor săi cari au fost”.
– „1595 Călugăreni – Giurgiu. Nicopol. Vidin. Silistra. Rusciuk. Plevna. 1599 Selimberg. 1600 Mirăslău, Gorăslău. Turda 18 August 1601”.
– „S-a înfrumuseţat acest mormânt cu cheltuiala ţării,după 311 ani de la jertfirea lui”.
Acest Mausoleu al neamului, loc cucernic de înălţare sufletească din îndemnul şi stăruinţa marelui român Nicolae Filipescu, devine institut de educaţie în anul 1912.
„Acolo pe vârful dâmbului de deal, la ctitoria Radului Vodă, boerul de baştină, N. Filipescu, îşi pune tot sufletul, spre a le înoda, prin acest aşezământ trecutul vijelios, cu viitorul atât de măreţ pe care el deja îl vedea clar cu ochii sufletului. Crezul lui Filipescu: „Ţie, scumpă ţară, puterea mea de muncă şi puterea mea de iubire”, şi l-a realizat prin înfiinţarea Liceului Militar de la Mănăstirea Deal unde şi-a pus tot sufletul” (din Monog. Mănăstirea Dealu de Pr. Dr. C. Niţescu).
Astăzi liceul militar poartă numele întemeietorului.
În 1940 prin cutremurul produs, clădirea liceului militar este mult avariată, încât autorităţile sunt nevoite a muta liceul în localul fostei Şcoale Normale din Predeal.
S-au alocat, pentru refacerea acestui institut model de educaţie, sume destul de importante.

Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu