Obiceiuri la diferite evenimente din viaţa omului
De la naştere până la moarte omul se înconjoară cu diferite obiceiuri spre a izgoni duhurile rele sau a ursi bine celui ce străbate drumul searbăd al vieţii.
Naşterea este socotită ca eveniment destul de important pentru familie, care întotdeauna socoteşte sosirea pe lume a copilului ca un ajutor al familiei.
În el îşi pune mama speranţa şi în dragostea ei, noul născut întrupează tot viitorul şi ca urmare trebuie anumite forme îndeplinite ca nimic să nu ia drumul răului şi din contră, ursita lui să fie îndrumată pe calea binelui.
La 3 zile după naşterea copilului, seara, se încarcă o masă cu tot felul de daruri ale pământului, pentru ca la sosirea ursitorilor să găsească masa plină de bunătăţi şi luminată şi să ursească copilul pentru ca în viaţă să posede toate calităţile spirituale şi bunurile materiale.
La căsătorie, oraţiile au început a-şi pierde de urmă, în urma modernizării lăutarilor noştri.
În drum către casă nunta este întâmpinată cu cofele pline de către gospodari, în care naşii aruncă bani.
Ajunşi acasă tinerii sunt prinşi cu şervet peste gât, amândoi odată, când trec pragul casei, spre a fi uniţi toată viaţa.
Lumânările sunt puse să ardă într-o cofă cu apă, trecute prin câte o pâine, cât timp ţine masa. Credinţa este că lumânarea care arde mai repede prevesteşte sfârşitul vieţii acelui pentru care lumânarea a fost mai dinainte destinată.
La moarte. La darea sufletului e obiceiul de a se pune în mâna celui care moare o lumânare galbenă aprinsă, pentru ca sufletul să fie întâmpinat cu lumină la despărţirea de trup.
Dându-şi duhul femeile încep a se văicări, reamintind diferite clipe din viaţa celui răposat, în toate bocetele lor.
I se pun în mână bani de argint pentru plata vămilor.
De la naştere până la moarte omul se înconjoară cu diferite obiceiuri spre a izgoni duhurile rele sau a ursi bine celui ce străbate drumul searbăd al vieţii.
Naşterea este socotită ca eveniment destul de important pentru familie, care întotdeauna socoteşte sosirea pe lume a copilului ca un ajutor al familiei.
În el îşi pune mama speranţa şi în dragostea ei, noul născut întrupează tot viitorul şi ca urmare trebuie anumite forme îndeplinite ca nimic să nu ia drumul răului şi din contră, ursita lui să fie îndrumată pe calea binelui.
La 3 zile după naşterea copilului, seara, se încarcă o masă cu tot felul de daruri ale pământului, pentru ca la sosirea ursitorilor să găsească masa plină de bunătăţi şi luminată şi să ursească copilul pentru ca în viaţă să posede toate calităţile spirituale şi bunurile materiale.
La căsătorie, oraţiile au început a-şi pierde de urmă, în urma modernizării lăutarilor noştri.
În drum către casă nunta este întâmpinată cu cofele pline de către gospodari, în care naşii aruncă bani.
Ajunşi acasă tinerii sunt prinşi cu şervet peste gât, amândoi odată, când trec pragul casei, spre a fi uniţi toată viaţa.
Lumânările sunt puse să ardă într-o cofă cu apă, trecute prin[ Ibidem, f. 57.] câte o pâine, cât timp ţine masa. Credinţa este că lumânarea care arde mai repede prevesteşte sfârşitul vieţii acelui pentru care lumânarea a fost mai dinainte destinată.
La moarte. La darea sufletului e obiceiul de a se pune în mâna celui care moare o lumânare galbenă aprinsă, pentru ca sufletul să fie întâmpinat cu lumină la despărţirea de trup.
Dându-şi duhul femeile încep a se văicări, reamintind diferite clipe din viaţa celui răposat, în toate bocetele lor.
I se pun în mână bani de argint pentru plata vămilor.
De la naştere până la moarte omul se înconjoară cu diferite obiceiuri spre a izgoni duhurile rele sau a ursi bine celui ce străbate drumul searbăd al vieţii.
Naşterea este socotită ca eveniment destul de important pentru familie, care întotdeauna socoteşte sosirea pe lume a copilului ca un ajutor al familiei.
În el îşi pune mama speranţa şi în dragostea ei, noul născut întrupează tot viitorul şi ca urmare trebuie anumite forme îndeplinite ca nimic să nu ia drumul răului şi din contră, ursita lui să fie îndrumată pe calea binelui.
La 3 zile după naşterea copilului, seara, se încarcă o masă cu tot felul de daruri ale pământului, pentru ca la sosirea ursitorilor să găsească masa plină de bunătăţi şi luminată şi să ursească copilul pentru ca în viaţă să posede toate calităţile spirituale şi bunurile materiale.
La căsătorie, oraţiile au început a-şi pierde de urmă, în urma modernizării lăutarilor noştri.
În drum către casă nunta este întâmpinată cu cofele pline de către gospodari, în care naşii aruncă bani.
Ajunşi acasă tinerii sunt prinşi cu şervet peste gât, amândoi odată, când trec pragul casei, spre a fi uniţi toată viaţa.
Lumânările sunt puse să ardă într-o cofă cu apă, trecute prin câte o pâine, cât timp ţine masa. Credinţa este că lumânarea care arde mai repede prevesteşte sfârşitul vieţii acelui pentru care lumânarea a fost mai dinainte destinată.
La moarte. La darea sufletului e obiceiul de a se pune în mâna celui care moare o lumânare galbenă aprinsă, pentru ca sufletul să fie întâmpinat cu lumină la despărţirea de trup.
Dându-şi duhul femeile încep a se văicări, reamintind diferite clipe din viaţa celui răposat, în toate bocetele lor.
I se pun în mână bani de argint pentru plata vămilor.
Se anunţă preotul, trage clopotul pentru primirea lui în cer.
Se păzeşte mortul cu multă grijă pentru ca nu cumva să treacă ceva pe sub masa mortului, căci se preface în strigoi şi toată familia se stinge în curând.
Preotul pentru odihna răposatului citeşte evangheliile (stâlpi). Se pune o icoană pe pieptul mortului, pe care o sărută toţi cei ce vin să-l vadă, rostind „Dumnezeu să-l ierte”.
Se fac pregătiri pentru înmormântare. Dus la biserică este prohodit şi apoi dus la cimitir. În drum către cimitir, preoţii citesc ectenia şi neamurile mortului aruncă bani la răspântii.
Timp de 40 de zile se tămâiază locul unde a murit şi mormântul, se cară apă la 3 case sărace, se fac pomeni (colivă) la 3 zile după înmormântare, la 9, 21 şi 40 zile.
Jocurile naţionale
Jocurile specifice judeţului nostru sunt: Brâuleţul, Chindia, Hora Mare, Hora Nunţii, Alunelul, Ciobănaşul, Jianul, Sârbe, Mânioasa, însoţit de strigături, Petrişorul însoţit de cântec.
Strigături în timpul Mânioasei:
Şi urâtă şi frumoasă
Să treacă la mânioasă,
Foaie verde bob năut
Asta îmi cere bani la gât
Foaie verde de cucută
Fugi de aci că eşti urâtă
Foaie verde fire multe
Du-te mânioasă du-te
Foaie verde busuioc
Faceţi hora iar la loc.
Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu
