În 1944, epuizată fiind de pierderile de ordin militar, România îşi intensificase activităţile diplomatice secrete, tatonând ieşirea din război, guvernul Mareșalului Ion Antonescu înmulţind contactele directe cu reprezentanţii Naţiunilor Unite şi cu unele state neutre.
Situaţia militară dificilă de pe frontul Iași-Chișinău-Tighina şi iminenta apropiere a trupelor sovietice de capitală, au grăbit forțele politice din România, împreună cu Casa Regală, să înlăture guvernul Mareșalului Ion Antonescu şi să propună încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite, având ca reprezentant Uniunea Sovietică. Trupele sovietice au depășit în nord aliniamentul Prutului și au ocupat din martie nordul Moldovei, urmând ca în maxim două săptămâni să cucerească Bucureștiul.
Astfel, la 23 august 1944, Regele a ordonat arestarea Mareșalului Ion Antonescu ce a refuzat cererea de a încheia imediat armistițiul cu Aliații, și l-a demis prin decret regal din functia de prim-ministru. După arestarea acestuia regele a anunțat încetarea luptelor împotriva Aliaților și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, fostul aliat în lupta antibolșevică.
Între 23 august și 12 septembrie 1944, dată la care a fost semnat armistițiul, armatele sovietice au făcut prizonieri circa 160.000 de militari români, din care s-au întors în țară mai puțin de jumătate din numărul lor, mulți ajungând în pușcăriile comuniste pentru că au luptat împotriva „Fratelui sovietic” în Campania din Est.
Mareșalul Ion Antonescu este predat comuniștilor români, care l-au ținut ascuns sub stare de arest, pana la data de 31 august, când a fost predat de către aceștia armatei sovietice ce ocupase Bucureștiul, fiind executat pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, în închisoarea Jilava.
A fost reintrodusă, parțial, Constituția din 1923 şi au fost promulgate decrete şi legi referitoare la amnistia generală, la desființarea lagărelor de muncă și la eliberarea deținuților politici.
Generalul Constantin Sănătescu a fost însărcinat de către Regele Mihai I cu formarea unui guvern alcătuit din reprezentanții partidelor democrate, politicieni comuniști și ofițeri ai armatei.
Acest guvern a negociat armistițiul cu URSS, prin care România a fost obligată să plătească despăgubiri de război, să admită pierderile teritoriale din est din 1940 și să acorde comuniștilor funcții importante în stat.
Rezultatul loviturii de palat a Regelui Mihai I-ul, permite ocuparea fără luptă, de catre sovietici, a României, evitându-se distrugerile și dezmembrarea ei, scurtarea războiului cu 6 luni, reîntregirea prin luptă a teritoriului național, prin recucerirea Transilvaniei, dar și instalarea regimului comunist ce va bolșeviza România până în 1989.
În istoriografia comunistă, data de 23 august 1944 este denumită ca ” Ziua Insurecției armată a întregului popor, împotriva fascismului”.
Ulterior, Nicolae Ceaușescu a redenumit-o ca „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă” , devenind ziua naționala a României comuniste până în 1990.