You are currently viewing SERIAL: DIN ISTORIA COMUNEI BUCŞANI. ÎN MEMORIA DASCĂLILOR NOŞTRI: FILE DE MONOGRAFIE (XI)

SERIAL: DIN ISTORIA COMUNEI BUCŞANI. ÎN MEMORIA DASCĂLILOR NOŞTRI: FILE DE MONOGRAFIE (XI)

  • Post category:SERIAL

TRECUTUL GLORIOS AL SATULUI RACOVIŢA

În timp de pace, muncitori harnici ai pământului, mai apoi:
Când ţara i-a chemat,
Plug pe puşcă au schimbat
Şi-au tras în vrăjmaşi
Brazda lor de buni ostaşi.
Într-adevăr! Sentimentele lor de înalt patriotism, virtuţile ostăşeşti moştenite de la părinţi şi le-au verificat cu prisosinţă în ultimele războaie purtate contra duşmanilor ce veneau la hotar şi ne ameninţau existenţa şi fiinţa neamului nostru de români, obişnuiţi a fi în casa lor stăpâni.
Când trompetele au răsunat
Şi clopotele au vestit,
Racoviţenii s-au adunat
Şi la luptă au pornit.
Războaiele susţinute cu cea mai puternică armă „jertfă”, pentru a ne apăra aurul nostru, „patria” şi casa noastră „credinţa”, sunt mărturii vii de ce au însemnat curajul şi eroismul soldatului român.
Cum temeiul cel mai adânc al dragostei de neam, din care porneşte impulsul datoriilor noastre naţionale şi cetăţeneşti, este cunoaşterea poporului român din cele mai îndepărtate timpuri, cum cunoaşterea pioasă a trecutului dramatic şi glorios face parte din datoria către patrie şi neam, cea mai dragă şi mai uşoară dintre toate, o datorie supremă am considerat închinarea acestor pagini eroilor şi martirilor din Racoviţa.
A spus Mareşalul: „Eroii şi martirii sunt pentru un neam ceea ce sunt preoţii pentru religie şi sfinţii pentru biserică”. „Ei sunt verigile prin care se leagă lanţul veşniciei naţionale” (cuvinte rostite de domnul Mareşal Antonescu la 5 noiembrie 1941).
Aşadar, să vedem şi contribuţia acestui sat la împlinirea idealurilor noastre naţionale şi la apărarea drepturilor noastre sfinte. Lucrul ne va fi uşor. N-avem decât să cercetăm datele şi faptele. Spre cinstea satului, sunt mulţi la număr.
De vrei să ştii,
Pofteşte-n sate pe la noi,
Unde o spuză de copii
Rămasu-ne-au flămânzi şi goi.
Vino chiar în cimitir,
Să-ţi arăt câţi sub obuz
Au murit cu toţii-n şir
În lupta de la Oituz.
Iar de vrei ca să cunoşti
Tot ce-i curat românesc,
Du-te-n dealul din Mărăşti,
Leagăn scump şi îngeresc.
Da, mulţi. La glasul profetic al gloriosului rege Ferdinand I s-au aliniat şi au îngroşat rândurile dezrobitorilor şi întregitorilor de neam 406 luptători, patru sute şase arme liberatoare! Patru sute şase suflete mântuitoare! „Unirea cea mare”, pentru care am înşirat lacrimă de lacrimă, durere de durere, pentru care au suferit şi moşii şi părinţii, a primit în dar şi a trimis la hotar, contra duşmanului barbar, patru sute şase mândri feciori. Bravi şi viteji luptători. Au dovedit aceasta. Ne-au arătat biruinţa, apărându-şi tronul, legea şi credinţa, căci din ei când s-a făcut numărătoarea, lipseau 86 de eroi.
Mulţi! E codrul plin
De ei, e plin muntele tot.
În şiruri crucile se ţin,
Pe gropi ce nu se mai socot.
Pe alb freamătul de frunze, sus pe dealuri şi pe munţi,
Pe sub brazde neştiute şi la margini de război,
Dorm voinicii ţării noastre, cei mai buni copii ai ei,
Presărând pământul ţării cu morminte de eroi.
(Gheorghe Bucurică, „Glorie vouă”)
Da! În monumentul din piatră sunt săpate în bronz 86 nume de eroi.[ Ibidem,f. 438.] Pe mormântul mereu umed stă scris în ţărână: „Morţi aici stau fiii ţării pentru patria română”.
Trecutul de glorie ni-l spun invalizii, văduvele şi orfanii. Actele de eroism ni le arată decoraţiile purtate cu mândrie de sergentul Gheorghe Cojocaru, pe pieptul căruia atârnă „Virtutea Militară”, martoră a eroismului, curajului şi devotamentului arătat în şarja de la Robăneşti, alături de bătrânul „Donici”. Apoi „Bărbăţie şi Credinţă”, acordată la 2 soldaţi; „Mărăşti”, „Trecerea Carpaţilor”, şi ele înfipte în pieptul multor luptători, dovedesc cu câtă dragoste şi-au apărat patria locuitorii acestui sat. Ceva mai mult, în raza satului, chiar în poarta bisericii, au căzut doi ostaşi, al căror nume nu se cunoaşte, au căzut cu arma-n mână ca apărători ai legii, tronului şi ai credinţei. Crucile ridicate din iniţiativa noastră stau martore şi fac ca ei încă să trăiască.
VA URMA

Prof. dr. Cornel Mărculescu