- Nicolae C. Popescu (1873-1952)
I.1. Portretul unui preot gemenean : Nicolae C. Popescu
Preotul Nicolae C. Popescu, provine dintr-o familie de preoții musceleni și dâmbovițeni fiind fiul preotului Constantin Popescu și nepot al preotului Ioan Georgescu. El s-a născut la 23 februarie 1873 şi s-a căsătorit în anul 1898 cu Elisabeta, fiica preotului Gheorghe Iosifescu şi a Mariei din comuna Stoeneşti, Muscel, satul Bădeni. Practic în anul în acre s-a căsătorit, 1898, Nicolae C. Popescu, a fost numit diacon la Mănăstirea Viforâta. Paralel a funcționat şi ca învăţător la şcoala primară din Malu cu Flori. Încă din anii tinereții a demonstrat că poseda calităţi organizatorice deosebite, luând iniţiativa înfiinţării conferinţelor preoţeşti. A fost astfel apreciat de Sfânta Mitropolie, care l-a însărcinat cu elaborarea statutului acestor conferinţe, devenind și organizator al acestora pe valea Dâmboviţei. A avut și alte inițiative în comunitățile unde a funcționat ca preot și învățător, cum a fost înființarea Băncilor Populare din comunele Malu cu Flori şi Gemenea.
În luna ianuarie a anului 1903, Nicolae C. Popescu, a fost hirotonisit preot al parohiei din Gemenea-Oncești, deservind şi filiala din satul Capu-Coastei, slujind astfel în locul tatălui său preotul Constantin Popescu. Pentru activitatea sa deosebită a fost, la scurt timp, ridicat la rang de Econom. Apropiat al enoriașilor săi pentru care întotdeauna avea o vorbă bună, el s-a îngrijit și de funcționarea în bune condiții a celor două bisericii pe care le deservea: cea de la Gemenea–Oncești și cea de la Capu Costei.
Practic, după ce a devenit paroh, în anul 1903, la Gemenea-Onceşti şi a slujit în vechea biserică aflată în cimitirul satului preotul econom Nicolae C. Popescu a fost preocupat, de construcţia unei noi bisericii în acest sat, construcție care a început în anul 1911 și care a durat timp de cinci ani (1911-1916). În timpul primului război mondial a îndeplinit cu vrednicie îndatoririle de învățător la Malu cu Flori unde a funcționat fără retribuție, iar după anul 1918 a fost și preşedinte al cercului preoţesc. Atunci când avea puțin timp său liber Nicolae C. Popescu, desena, având o încliație deosebită în acest sens.
Din anul 1926, când biserica din Capu-Coastei a fost ridicată la treapta de parohie și preot paroh a devenit fiul său Ioan, preotul Nicolae Popescu rămâne mai departe titular al parohiei Gemenea-Oncești, până la pensionare, în anul 1943. A trecut la cele veșnice în anul 1952, fiind înmormântat în cripta familiei din dreapta bisericii din Capu Coastei, unde odihneşte alături de soţia sa decedată, câtiva ani mai târziu, în anul 1959.
,,Prin figura sa luminoasă de preot şi dascăl, de sfătuitor înţelept al celor care îl solicitau în diferite probleme, de bun organizator şi gospodar priceput, preotul Nicolae C. Popescu rămâne una dintre figurile cele mai proeminente ale acestei parohii, personalitate marcantă a vieţii preoţeşti de pe meleagurile râului Dâmboviţa, căreia îşi închina întreaga sa putere de muncă”.
Preotul econom Nicolae C. Popescu s-a ocupat şi de problema pământului din Gemenea care constituia, încă din anul 1755, una din preocupările majore ale locuitorilor acestui sat ei fiind până în anul 1863 în proces cu mănăstirile bucureştene, şi apoi în continuare, până în 1927, într-un proces cu Statul Român. Astfel, în anul 1921, el a publicat la Târgovişte, o lucrare intitulată Memoriu Despre locuitorii comunei Gemenea din judeţul Dâmboviţa şi hotarul moşiei Gemenea. Astăzi considerăm că republicarea acestui Memoriu este deosebit de important pentru a oferi publicului iubitor de istorie câteva file din acest proces, în general, şi gemenenilor dovada unei lupte de secole pentru păstrarea pământului moştenit de la moşii şi strămoşii lor, în special. De asemenea, dorim să aducem un omagiu preotului econom Nicolae C. Popescu cel care vreme de aproape 40 de ani (1903-1943) a slujit cu răbdare şi abnegaţie, dăruire şi pricepere comunitatea gemeneană.
Iulian Oncescu
