Drepturile Moştenilor şi Starea lor
Judecându-se moşnenii înaintea Curţii de Apel, Secţia I, fiind-că statu prin apărătorii săi a susţinut că Safta şi Despa, donatoarele monastirei, au fost moşnence şi atare nu s’a mulţumit numai cu delniţele lor ce le-a posedat, ci au susţinut că li se cuvine parte de frăţie din indiviziunea hotarului, adică din pădure, izlaz, etc., şi i s’a dat pe unde i-a plăcut fără a fi obligat să facă partajul între moşneni până la cei de faţă.
Aşa moşnenii au fost lăsaţi în devălmăşie. Ei nu ştiu care e porţiunea lor pe teren cum statu o ştie.
Cel puţin în principiu (în obşte) care este dreptul fiecăruia în acest hotar păzit şi apărat de veacuri de strămoşii lor.
În legea silvică se prevede existenţa unei comisiuni care compusă din judecătorul şi administratorul plăşei şi reprezentantul fiscului, să scoată din indiviziune obştiile de moşneni, determinându-le drepturile până la cei de azice au în hotar sau în pădurea devălmăşie.
Această comisiune a judecătoriei Voineşti s’a prezentat şi la Gemenea şi motivând între altele că în această comună starea de indiviziune se întinde şi asupra vetrelor satelor din această comună întru cât şi posesiunea căminelor şi delniţelor din sat decurg tot din dreptul de moşneni al întregului hotar deci făcând excepţie de cum sunt alte cete de moşneni ş’a declinat competinţa plecând fără a ne scoate din starea de indiviziune.
Moşnenilor li-sa respins apelul făcut la Tribunalul Dâmboviţa contra acestei sentinţe. De fapt în comunele cele mai vechi vetrele satelor decurg tot din vechea moştenire ca la Gemenea dar cele mai multe în vremuri au făcut hotărnicii prin care au consfinţit de fapt posesiunea în vatra satului lăsând starea de indiviziune numai în pădure, islaz etc., şi aci ştiindu-se în stânjeni pogoane sau parale dreptul fiecărui în această indiviziune. Se constată că satele de moşneni prin legile noi dela 1866 încoace au fost abandonate şi sau abrogat şi ei odată cu vechile legi ale ţărei căci altfel nu puteau toţi veneticii să se stabilească şi pricopsească pe spinarea vechilor locuitori ai acestei ţări.
Din noile legiuiri sau înlăturat protimisul şi alte legi preventive de conservarea şi apărarea vechilor luptători. Astăzi jidani care în răsboiul actual au avut rolul de a specula ambele tabere au eşit şi eşeau întotdeauna învingători căci pentru ei deşi majoritatea au fost vânzători ai naţiunei din care făceau parte totuşi s’au găsit parlamentari care să le depue pe biuroul Camerei o lege specială de împroprietărire şi s’o voteze iar pentru moşneni ce sute şi mii de ani apără pământul acestei ţări pentru ei care din moşi strămoşi şi-au vărsat sângele în toate războaele ce le-au avut această ţară sau găsit destui să le desfiinţeze vechile lor legiuiri şi nimeni care să-i scoată din starea de devălmăşie, din starea de nesiguranţă a proprietăţei pe care trăiesc. Şi ca consecinţă majoritatea proceselor le au ei şi mulţimea şarlatanilor pe spinarea lor trăesc şi se pricopsesc, făcând în formă de politică totdeauna mai mult intrigă printre ei.
Una din comunele suferinde este Gemenea, aici oameni fără drepturi se hrănesc în pace din acest hotar căci drepturile aci nefiind lămurite, speculează această neştiinţă şi de multe ori le convine a propovădui comunismul şi pentru a jefui acest hotar se servesc de intrigă şi mită, dându-se pe la spate de asprimea legii.
Moşnenii adevăraţi din Gemenea nu au avut confirmată prin o hotărnicie autentică filiaţiunea spre a sta în istanţă şi a respinge acuzaţiunea de delicuent când li se dresează procese din delniţele ce le stăpânesc din moşi strămoşi şi tot ei suporta tăerile făcute în mod ascuns de alţii fără drept în hotar aşa că în cele mai multe cazuri ei sunt condamnaţi neavând cu ce dovedi drepturile lor.
Gardienii silvici fiind în contact cu consătenii lor pe cari îi supraveghează des, foarte greu pot prinde pe delicuenţi din comunele vecine ce jefuesc prin furturi de lemne acest hotar, în urmărirea cărora nu au în cele maidese cazuri nici concursu autorităţilor respective, iar pe de alta nici moşneni fiind în o stare de estremă umilire nu mai au încrederea drepturilor lor spre a’şi apăra singuri hotarul faţă de orice furt şi cotrăpire.
De vizitezi comuna Gemenea constaţi în gospodăriele lor mizerie şi ruină. În persoana lor rătăcire şi desnădejde, în suflet amărăciune şi nu poate fi altfel un popor oropsit şi speculat de toţi.
Este un fapt de mare patriotism a lua partea unor astfel de oropsiţi şi a le arăta drumul cel drept, a putea şi ei trăi în virtutea drepturilor lor, a lucra cinstit şi a vedea cu nădejde un viitor luminos.
Fiind-că pe aceşti moşneni desnădăjduiţi nu-i mai poate nimeni determina să iasă din indiviziune după dreptul comun, căci nu au încrederea a contribui la cheltuelile unui astfel de partaj soluţiunea ar fi:
Facerea unei legi care ar privi toate satele de moşneni, cari trăesc în stare de indiviziune. Pe comtu venitului proprietăţei lor indivize s’ar stabili o comisiune formată din unu sau doi ingineri hotarnici şi un judecător cunoscător al vechilor legi ale ţărei, cari luând comună cu comună să stabilească drepturile tutulor locuitorilor, în principiu, pe teren şi pe hartă, când lucrarea va deveni definitivă, harta precisă ce coprinde în amănunte proprietăţile tutulor locuitorilor cu pietre de hotare nemutabile va sta afişată în localul primăriei pe timpul unei perioade fonciare.
Toate schimbările: vânzările, donaţiunile etc. şi sub diviziunile vor fi executate pe teren şi pe hartă la timp, iar la fie-care perioadă de cinci ani a comisiunei de scăderi şi impuneri se vor face noui hărţi cu modificările petrecute în perioada expirată, iar harta veche se va păstra în archiva primăriei.
Ca detaliu, la fie-care succesiune moştenitorii care se vor împărţii cu acte volontare vor plăti o taxă de moştenire pentru înregistrare şi trecerea pe hartă; iar cei ce prin întârziere vor sili comisiunea a-i împărţi, vor plăti o taxă întreit sau împătrit mai mare, şi vor fi împărţiţi prin loturi şi sorţi din oficiu şi trecuţi pe hartă şi în registru de partizi al obştei şi în nici un caz să nu se perceapă taxa fără a-i împărţi.
Pentru cei dela Gemenea comisiunea va stabili filiaţiunea sau arborele neamului până astăzi după hotărniciile şi actele ce se vor găsi. Vor transporta proprietăţile sau drepturile dupe actele de vânzare, schimb, donaţiune etc., şi vor stabili întrun registru de partizi al obştei partida cu dreptul fie-căruia, moşnean, clăcaş sau căminaş ce are proprietatea în hotarul Gemenea.
Va măsura posesiunea ce fie-care are în delniţe şi va arăta cât mai are în hotarul devălmaş.
Va stabili harta hotarului în care ce vor arăta toate posesiunile de teren cu hotare bine stabilite cu pietre pe pământ şi arătate pe hartă în legătură cu semne fixe, indistructibile.
Se vor arăta pe hartă corpurile de pădure şi delniţele împietrite din coprinsul lor iar în registru de partizi în hectare care este dreptul fie-cărui moşnean. Pe hartă se vor arăta şi drumurile publice ce leagă delniţele saupădurea cu satul.
Toate modificările se vor trece la refacerea hărţei.
1) Ei pot rămânea cu drepturile bine precizate în indiviziune în obşte expluatând pădurea în mod sistematic dupe un statut al obştei, sau
2) Dar mai bine o vor sub divide în parcele alegând hotarele natuirale ca plainurile, vâlcele, drumuri, ca capete de parcele. Este de recomandat şi de preferat a i se da fie-cărui moşnean pe cât terenul permite, în preajma delniţelor ce ei mai au, partea ce-i se mai cuvine în pădure.
Dacă o lege specială nu se poate aduce pe birou Camerei, bine studiată şi a se susţine şi vota, atunci pentru a se scoate obştile de moşneni din haosul neştiinţei şi epreciziunei drepturilor lor, cel puţin să se adaoge la legea silvică în vigoare la art. 29 următorul aliniat:
„În satele de moşneni unde şi vatra satului şi căminele şi delniţele ce ei posedă decurg tot din dreptul de moşnean (răzaş) prin naştere, comisiunea silvică poate face eşirea din indiviziune prin filiaţiune şi tzransportarea drepturilor în baza actelor valabile ce ei prezintă.
În acest caz comisiunea va fi însoţită de un inginer sau mai mulţi care plătiţi de obştea moşnenilor vor face măsurarea terenurilor ce fie-care posedă spre a putea comisiunea stabili drepturile ce li se mai cuvine în pădurea sau averea indiviză”.
Aceia cari din reprezentanţii ţărei se vor ocupa de cestiunea moşnenilor sau răzaşilor din România Mare, vor avea bine-cuvântarea Cerului turbat de strigătele de durere ale acestor nenorociţi de moşneni. Vor remedia atâtea rane adânci ce au fost săpate şi se sapă în carnea autohtonilor acestei ţări. Vor înpuţina neînchipuit multele procese existente. Vor întrona dragostea creştină între locuitori acestei ţări. Vor lua speranţa celor ce caută prin anarhie să se procopsească pe spinarea celor ce de veacuri au urzit şi ţesut prin muncă cinstită şi jertfă sinceră, tăria acestei ţări şi drepturile lor de viaţă aci. Vor fi adevăraţi mântuitori de situaţiunea actuală nenorocită în care trăim nu numai noi Gemeneni dar toţi moşneni sau răzaşi din această ţară şi chiar al tutulor cari au frumosul obiceiu ca în primăvară să pună plugu şi să tragă brazde pe acest pământ; căci acum le trag plângând, iar atunci le vor trage cântând, rugându-se şi mulţumind lui D-zeu de rodul ce le va da, şi de succesul celor ce se îngrijesc de ei şi de soarta copiilor lor căci scris este: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”. Aşa să le ajute D-zeu la bine făcători neamului românesc.

ECON. N.C. POPESCU
din Comuna Gemenea, Jud. Dâmboviţa
1920, Decembrie.

VA URMA

Iulian Oncescu