- Gheorghe E. Săvulescu (1894-1964)
II.1. Câteva aspecte din viaţa şi activitatea învăţătorului gemenean Gheorghe E. Săvulescu
Născut la 23 aprilie 1894 în comuna Văleni, județul Muscel, (astăzi Văleni-Dâmboviţa), ca fiu al lui Eremia și al Elenei, Gheorghe Săvulescu a urmat scoala primară în comuna natală între anii 1901-1905 și mai târziu, între anii 1913-1914, cursurile Școlii Normale din orașul Câmpulung Muscel. După absolvirea acestei școli în luna iunie 1914, în luna octombrie a aceluiași an a fost numit ca învățător în comuna Orbeasca de Jos din județul Teleorman. A funcționat aici cu mici întreruperi din cauza concentrărilor militare până în anul 1916. Începând cu luna august 1916, atunci când România a intrat în primul război mondial, sublocotenentul Gheorghe E. Săvulescu a fost mobilizat la Regimentul 4 Argeș participând astfel la campanile primului război mondial
.
Gheorghe E. Săvulescu (1894-1964)
A fost demobilizat la 18 iunie 1918 cu gradul de locotenent, o luna mai târziu la 7 iulie 1918 fiindu-i conferită Crucea Comemorativă a primului război mondial iar la 22 martie 1919 a fost decorat cu Coroana României cl. a V, cu spade și panglică pentru Virtutea Militară.
La 18 august 1918, în conformitate cu dispozițiile Ministerului Instrucțiunii, învățătorul Gheorghe E. Săvulescu a fost transferat de la școala Orbeasca de Jos la școala Ocnița din același județ Teleorman. Un an mai târziu, la 15 septembrie 1919, învățătorului Gheorghe I. Săvulescu i se va aproba transferul de către Ministerul Instrucțiunii de la Școala Ocnița județul Teleorman la Școala Gemenea-Brătulești din județul Dâmbovița.
Astfel, Gheorghe Săvulescu a venit în Gemenea ca învăţător în anul 1919 şi de atunci până la pensionarea sa, în anul 1947, a slujit învăţământul gemenean de la Brătuleşti şi Onceşti. În anul 1920 învățătorul Gheorghe Săvulescu avea să obțină definitivatul în învățământ, examen ce îl susținuse în luna decembrie 1919. Un an mai târziu, în anul 1921, el avea să se căsătorească cu Virginia Ioan, fiica învățătorului Dumitru Ioan din Gemenea, cu care a avut cinci copii: Eugeniu, născut în anul 1922, Mircea, născut în anul 1923, Victoria, născută în anul 1925, Elena, născută în anul 1927, și Viorica, născută în anul 1932. În anul 1928 învățătorul Gheorge E. Săvulescu avea să fie transferat de la Școala Gemenea-Brătulești la Școala Gemenea-Oncești. O grea lovitură avea să o primească învățătorul Gheorghe E. Săvulescu, în anul 1937, prin pierderea soției sale Virginia Săvulescu.
La 28 mai 1940, învăţătorul Gheorghe E. Săvulescu susţinea inspecţia specială pentru acordarea gradului didactic I. Cu acea ocazie, pe lângă lecţiile susţinute la şcoala Gemenea-Brătuleşti, unde funcţiona în acel moment, el avea să prezinte şi lucrarea intitulată Monografia şcolii primare din satul Onceşti, comuna Gemenea, judeţul Dâmboviţa (1940), unde era prezentat un istoric al evoluţiei învăţământului din Gemenea, dar şi detalii semnificative despre construcţia localului de şcoală din satul Gemenea-Onceşti.
Din procesul verbal încheiat la data de 28 mai 1940 cu ocazia inspecţiei amintite aflăm că învăţătorul Gheorghe E. Săvulescu obţinuse gradul didactic II încă de la 1 aprilie 1933. Până în anul 1940 el a desfăşurat o intensă activitate în şcoală dar şi în afara ei, în comunitatea care îl adoptase, în satele fostei comune Gemenea (Onceşti şi Brătuleşti), precum și în comunele alăturate.
Una dintre aceste activităţi care avea să îi înscrie numele în memoria consătenilor săi de la Gemenea-Onceşti avea să fie aceea de ctitor al şcolii primare. Învăţătorul Gheorghe E. Săvulescu, în calitate de membru şi casier al comitetului de construcţie al şcolii, avea să participe efectiv la toate lucrările „de la baterea ţăruşilor până la punerea ultimei ţigle”- aşa cum el însuşi nota într-un Memoriu de activității extrașcolare a învățătorului Gh. E. Săvulescu de la școala Gemenea-Brătulești jud. Dâmbovița, necesar pentru inspecția de gr. I.
În privinţa construcţiei localului şcolii de la Onceşti, directorul şcolii din Gemenea-Brătuleşti, învăţătorul Ion N. Marinescu avea să aprecieze la 18 martie 1940 despre învăţătorul Gheorghe E. Săvulescu că: „a contribuit la construcţia măreţului local de şcoală muncind fără preget la terminarea lui de roşu în mai puţin de două luni, personal conducând lucrările de arhitectură, după planul întocmit de la fundaţie până la înveliş. În calitate de casier al comitetului de construcţie a activat la strângerea fondurilor, stimulând pe locuitori cu cuvântul şi contribuţia materială. Acest lucru l-am arătat la timp, propunându-l autorităţilor şcolare de a fi decorat cu răsplata muncii dar pentru că avea alte simpatii politice, a fost înlocuit cu primarul care nu activase cu nimic.
Din iniţiativa domnului Săvulescu care a luat parte şi la războiul cel mare, pentru sădirea sentimentului naţional, s-a construit în localitate un impunător monument al eroilor din piatră de Albești-Muscel”.
Intenţia construirii unui local de şcoală în satul Gemenea-Onceşti s-a manifestat încă din anul 1922 prin constituirea unui comitet care să se ocupe de acest obiectiv, dar abia în anul 1934 a început efectiv acţiunea. Până la construcţia noului local de şcoală de la Gemenea-Onceşti, în perioada 1919-1936, activitatea didactică a avut loc în diverse case particulare din acest sat. Terenul pe care avea să se construiască şcoala aparţinuse bisericii de aici (punctul Scursura Seacă). Din comitetul alcătuit pentru construcţia şcolii primare din satul Onceşti pe lângă învăţătorul Gheorghe E. Săvulescu (casier) au mai făcut parte : Preşedinte – Iosif I. Dârstaru (perceptor), directorul şcolii – învăţătorul Ion N. Marinescu (secretar), I. N. Tătăranu (primarul comunei), Pr. N. C. Popescu (preotul paroh), Haralambie D. Dârstaru, Spiridon D. Dârstaru, Victor Şt. Oancea, Dumitru Gh. Simion, Dumitru I. Mihăescu, Constantin I. Barbu şi Toma N. Ţuţuianu, (membri). Construcţia efectivă a început în anul 1934 şi a beneficiat pe lângă ajutorul financiar al primăriei Gemenea şi banii strânşii de comitetul de iniţiativă şi de aportul major al locuitorilor întregului sat care au pus la dispoziţie o parte din materialele necesare : lemn, piatră, nisip, cărămidă, ţiglă. Finalizarea construcţiei a avut loc în anul 1936 după care a urmat amenajarea curţii şcolii prin plantarea unor noi soiuri de meri donaţi de Camera Agricolă a judeţului Dâmboviţa. Pentru efortul depus în realizarea acestui obiectiv învăţătorul Gheorghe Săvulescu, poate fi numit pe drept cuvânt ctitor al şcolii primare din satul Gemenea-Onceşti. Mai târziu, în luna martie 1944, învățătorul Gheorghe E. Săvulescu avea să fie decorat cu Răsplata Muncii pentru cei 25 de ani de activitate în serviciul Statului. Avea să se pensioneze la data de 1 septembrie 1947 dar din anul 1950 și până în anul 1956 nu a beneficiat de acest drept. A trecut la cele veșnice la 30 decembrie 1964 și este înmormântat în cimititul satului Gemenea- Oncești.
O scurtă dar pătrunzătoare caracterizare a învăţătorului Gheorghe SĂVULESCU, pe care am publicat-o în anul 2012 în paginile lucrării Gemenea (judeţul Dâmboviţa)- file de monografie, a fost făcută de inginerul Teofil Simion:
„Învaţător talentat, apreciat de părinți, respectat de elevi, animator cultural, organiza sezători, serbări, descoperea şi antrena copii si tineri cu abilități. Se implica social în viața satului, a condus mulți ani cu întelepciune, tact si cinste Obştea Gemenea, funcţie pe care puţini barbaţi au îndeplinit-o cu bine. Era apropiat și prieten cu consătenii harnici, buni gospodari şi cinstiţi. Îi sfătuia în orice domeniu, educaţia copiilor, construirea casei, cumpărare de pământ, opţiunea politică.
Aici s-a dovedit un vizionar, a intuit schimbările politice și a dat sfaturi corecte. Fiind inteligent si abil, a ştiut să organizeze din umbra contraofensiva împotriva neispraviţilor, politicienilor locali și a activităţilor de partid reuşind împreună cu alţii să împiedice înfiinţarea ,,Gospodăriei colective” prin încropirea Întovărăşirii. A crescut si educat singur (rămas văduv) cinci copii dintre care un medic şi o ingineră şi trei fiice cu studii medii. Prin viziunea și menirea sa, prin modul cum și-a slujit ideile spre binele semenilor, a fost un intelectual”.
Iulian Oncescu
Sursa: Din istoria satului Gemenea (judeţul Dâmboviţa). Scrieri, memorii și documente de altădată, ediţie îngrijită, introducere, note şi ilustraţii de Iulian Oncescu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2017, pp. 34-37.
Referințe:
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Bucureşti, Fond Ministerul Culturii Naţionale. Direcţia Învăţământ Primar, (1942), Dosar 551/1942: Gheorghe Săvulescu, Monografia şcolii primare din satul Onceşti, comuna Gemenea, judeţul Dâmboviţa (1940), manuscris, filele 320-355.
Oncescu Iulian, Gemenea (judeţul Dâmboviţa). File de monografie. 500 de ani de atestare documentară, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012.
