TANCHIȘTII REGIMENTULUI 1 CARE DE LUPTĂ DE ZIUA CRUCII 14 SEPTEMBRIE 1942, LA COTUL DONULUI, TANAIS*- PARTEA a II-a

Post published:23 octombrie 2023
Post category:Editorial

ACȚIUNI DE LUPTĂ PURTATE DE TANCHIȘTII R.1C.L. LA COTUL-DONULUI.

După completarea cu efective, până la necesarul de război, cu tehnică de luptă, unitatea în urma unui ordin special al fuhrerului Hitler, a fost dotată cu un număr de tancuri tip T-3 și T-4, iar la data de 21 august 1942, avea să primească ordinul de retrimitere din nou pe frontul antisovietic, în cadrul aceleiași D.1Bl.

Cu admirație semnalez faptul că în funcția de comandant secund al marii unități de tancuri, la cerere(atenție!), a fost numit colonelul Alexandru Pastia, comandant în acea vreme al Școlii Superioare de Război. Distinsul ofițer avea să cadă la datorie în timp ce conducea o grupare tactică în luptele de la Cotul-Donului4.
Noul drum de luptă al regimentului avea să se deruleze în condiții deosebit de complexe, pe o iarnă rusească, lucru ce a afectat foarte mult tehnica de luptă și capacitatea combativă a personalului care o deservea. În documentele militare se consemnează că la 21 septembrie 1942, ,,timpul a fost frumos, noaptea foarte rece, a înghețat apa în bidon”.
Dintr-o situație statistică, pe linie logistică, aflăm că R.1C.L. i-au fost repartizate după ajungerea în zona acțiunilor de luptă, 12 pături și 5 salopete îmblănite. Comentariile cred că sunt de prisos.
Vântul nemilos anunța venirea iernii siberiene, pentru care tanchiștii români nu erau suficient de antrenați. Într-un mod necamaraderesc, germanii aliați își asiguraseră întâietatea în ocuparea puținelor clădiri existente în zonă, la distribuția cu prioritate a lemnelor, lămpilor de petrol, sobelor ș.a. Cu toate acestea războiul avea să continue. În consecință tanchiștii aveau să fie vestiți, în dimineața zilei de 19 noiembrie 1942, prin ,,uraganul de foc” desfășurat de artileria sovietică, faptul că celebra operație contraofensivă de la Cotul-Donului a început. La această mare bătălie tanchiștii regimentului, în cadrul D.1Bl. aveau să participe cu demnitate,n curaj și eroism la lupte crâncene pentru intrarea definitivă în istoria neamului.

La comanda D.1Bl. se găsea generalul de divizie Radu Gherghe*5, care, la data de 6 martie 1943, după predarea comenzii acesteia, avea să spună: ,,Glorioasele fapte de arme ale Diviziei 1 Blindate din iarna anului 1942 la Cotul-Donului vor strălucii de-a pururea în istoria războiului nostru sfânt împotriva bolșevismului cotropitor”.
Revenind la drumul de luptă al regimentului, în șase zile, în perioada 20-26 noiembrie, în faza inițială s-a aflat în ofensivă, ulterior trecând la lupte grele, la încercuire și pentru ieșirea din încercuire. Arhivele milirare consemnează faptul că tanchiștii au reușit să iasă prin luptă din trei încercuiri realizate de trupele sovietice. Presiunea formidabilă a acestora nu a dat rezultatul dorit, cel puțin pentru D.1Bl., cei rămași în viață nefiind nevoiți să ia drumul captivității în temutele lagăre de prizonieri din Siberia.
Istoriografia militară nu evidențiază suficient de bine această realizare excepțională, în condițiile unor pierderi mari în personal și tehnică de luptă, în contact nemijlocit cu inamicul tanchiștii R.1C.L. reușind să se retragă în ordine pe o distanță de aproximativ250 km.
În luptele grele de apărare pe râul Cyr, în zilele de 28-29 noiembrie, plutoanele de tancuri comandate de sublocotenenții Gheorghe Budu și Virgil Petrescu, se aflau în ofensivă pentru cucerirea unei cote la sud-est de localitatea Cernșervskaia.
Retras de pe front pentrun o nouă refacere, începând cu data de 31 decembrie 1942, după staționări, regrupări, unele completări cu efective, zile de carantină, la data de 29 martie, ora 5 și 17 minute, R.1C.L.avea să sosească din nou în garnizoana Târgoviște.

…………………………………………………………………………………………………………….
*A comandat D.1Bl. în perioada 10 ianuarie 1942-20 martie 1943. În Primul Război Mondial, căpitan fiind,comandant de batalion, ,,în zilele de 19-20 noiembrie 1916, în luptele de la Videle, Bălăria, Stâlpul și Epurești (în cadrul bătăliei pentru București) și-a făcut pe deplin datoria”

NOTE

1.Colonel(rtr) George D. Gheorghiu, Tancurile, 95 de ani de existență în Armata României.

1919-2014, p.135.

2.George Coandă. Istoria Târgoviștei.Cronologie enciclopedică, Târgoviște, Editura Bibliotheca 2014,

p.398-399.