După ce în anul 1705 a fost ales Episcop al Râmnicului, la 22 februarie 1708, Antim Ivireanul a fost numit Mitropolit al Ţării Româneşti, păstorind pe credincioşii români din acest principat românesc până în anul 1716. Perioada cât a fost Episcop de Râmnic, a publicat următoarele lucrări:

-Antologhion, Râmnic, 1705 (limbile română şi slavonă);

–Tomul bucuriei, Râmnic, 1705 (limba greacă);

–Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţii, Râmnic, 1705 (limba română);

–Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie, Râmnic, 1706 (limba română)

–Slujba Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, cu Paraclisul cel de obște, Râmnic, 1706 (limbile română şi slavonă);

–Molitvenic, Râmnic, 1706 (prima parte cuprinde un Liturghier – atât liturghierul, cât şi molitvenicul sunt primele traduceri integrale în limba română ale acestor cărţi, traducerea fiind făcută chiar de Antim) (limba română) – cu prefaţa lui Mihai Iştvanovici dedicată lui Antim;

–Octoih, Râmnic, 1706 (limbile română şi slavonă) – tipărit de Mihai Iştvanovici;

-Gheorghe Maiota, Cuvânt la patima Domnului, 1706 (limba greacă) – tipărit de Mihai Iştvanovici;

-Radu Brâncoveanu, Cuvânt panegiric la Sf. Niculae, 1706 (greacă) – tipărit de Mihai Iştvanovici;

-Gheorghe Maiota, Cuvânt la patima Domnului, 1707 (limba greacă);

-Patriarhul Hrisant Notara, Despre preoție, Râmnic, 1707 (limba greacă).

Una dintre preocupările de seamă ale Mitropolitului Antim Ivireanul a fost zidirea sufletească a credincioşilor prin cuvânt. Vestitele lui Didahii (Învăţături), sunt foarte valoroase prin conţinutul lor. În acest caz, este vorba despre 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale, la diferite sărbători bisericeşti, ale Maicii Domnului şi ale unor sfinţi, la care se adaugă şapte cuvântări ocazionale. Predicile sale au avut şi un vădit caracter social, condamnând prin intermediul lor moravurile societăţii contemporane lui, nedreptăţile la care boierii îi supuneau pe ţărani, de asemenea, păcate pe care le mustra categoric: necinstirea părinţilor de către copii, a feţelor bisericeşti de către păstoriţi, frecventarea cârciumilor, nerespectarea zilelor de duminici şi sărbători, înjurăturile. În plus, Didahiile evidenţiază şi contribuţia remarcabilă a lui Antim Ivireanul la limba română, drept pentru care, criticul literar George Călinescu, în a sa Istorie a literaturii române, menționează că „Antim e un orator excelent şi un stilist desăvârşit, are darul de a izbi imaginaţia, are suavitate şi exaltare lirică“. În tratatul de Istoria literaturii române editat de Academia Română în 1964, se precizează că „niciodată până atunci nu le-a fost dat celor de faţă, domn, boieri, episcopi şi preoţi, să asculte un cuvânt mai cald, mai înălţător, mai poetic, mai elocvent, ca cel pe care georgianul Antim l-a pronunţat în româneşte. Procedeele sale stilistice, comparaţiile şi metaforele, imaginile plastice şi epitetele îl aşază printre marii scriitori ai literaturii noastre medieval”. În același timp, Mihail Sadoveanu consideră limba vorbită de Antim Ivireanul „poate cea mai frumoasă dintre a tuturor cărturarilor epocii“.

În decursul unui sfert de veac (1691-1716), Antim Ivireanul a tipărit sau a supravegheat tipărirea a 68 de cărţi, dintre care 39 au fost lucrate de el însuşi. După limba în care au apărut, 30 erau în greceşte, 22 în româneşte, una în slavoneşte, 6 slavo-române, 2 greco-arabe, una greco-română şi una greco-slavo-română. După locul de apariţie, aceste lucrări pot fi clasificate în felul următor: 23 la Bucureşti (1691-1694: 5 cărți; 1701-1705: 15 cărți; 1715-1716: 3 cărți), 15 la Snagov (1694-1701), 11 la Râmnic (1705-1707) şi 19 la Târgovişte (1709-1715), păstrându-se aici ordinea tipografiilor unde Antim Ivireanul și-a desăvârșit opera literară, liturgică și nu numai. Tipăriturile prezintă o mare diversitate: cărţi de slujbă, cărţi biblice, cărţi de doctrină teologică ortodoxă, cuvântări bisericeşti, cărţi de învăţătură pentru preoţi, lucrări de filosofie etc. Prin activitatea sa tipografică, el a sprijinit şi pe credincioşii de limbă greacă şi georgiană, Ortodoxia românească ridicându-se astfel la un prestigiu deosebit în rândul popoarelor ortodoxe. Pe când coordona activitatea tipografică de la Mănăstirea Snagov, a deprins cu meşteşugul tiparului şi pe o seamă de ucenici, dintre care cel mai de seamă a fost Mihail Ştefan (Iştvanovici), care mai târziu a tipărit cărţi la Alba Iulia şi chiar în ţara natală a lui Antim, adică în Iviria (Georgia, de astăzi). În jurul tipografiilor de la Bucureşti, Snagov, Râmnic şi Târgovişte s-au grupat şi număr de corectori, gravori şi traducători care au format o adevărată „lume a cărţii“, interesată în munca filologică hrănită mai ales de confruntarea versiunilor în vederea realizării unei corecte versiuni româneşti şi deci în acurateţea termenilor, în viaţa conceptelor, formându-se astfel o adevărată mişcare intelectuală. A fost alături şi de credincioşii români din Transilvania, în contextul politicii de stat austriece de atragere a românilor ortodocşi la catolicism. A trimis la Alba Iulia pe ucenicul său Mihail Ştefan, care a tipărit acolo două cărţi.

După anul 1701, a sprijinit pe credincioşii ortodocşi din Şcheii Braşovului prin scrisori de îmbărbătare şi hirotonind pe unii preoţi pentru biserica lor. Cu referire la tipărituri poate fi evidenţiat un alt mare merit al său, acela al desăvârşirii procesului de românizare a slujbelor bisericeşti. La mijlocul secolului anterior, erau tipărite în limba română rânduielile tipiconale, în ultimele două decenii ale aceluiaşi secol erau introduse lecturile biblice în limba română, dar textul liturgic al cărţilor de cult a fost tradus şi tipărit în limba română abia în timpul păstoririi lui Antim Ivireanul.

La 28 ianuarie 1708, Antim Ivireanul a fost ales Mitropolit al Ungrovlahiei (Ţara Românească), ca urmare a decesului mitropolitului Teodosie (care păstorise între anii 1668-1672 și 1679-1708), cel care prin testamentul său îl recomandase pe Episcopul de Râmnic, drept pentru care Antim Ivireanul a fost instalat în scaunul mitropolitan de la București pe 22 februarie al aceluiași an. Despre urcarea pe tronul Mitropoliei Ungro-Vlahiei, Sfântul Antim amintește în scrisoarea sa din 13 ianuarie 1712, adresată domnitorului Constantin Brâncoveanu: „Mitropoliia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă-mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna de acestia, ci aşa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu […] Între altele să cuvintează şi aceasta cum că sînt strein şi nu s-au cuvenit să fiu eu mitropolit. În Hristos sîntem toţ una. Şi apoi n-am fost numai eu episcop şi mitropolit strein în Ţara Românească, ci au fost şi alţii, mulţi, precum să văd în condice şi precum să politiceşte în toată beserica, precum şi domni au stătut şi de ţară şi streini, ca şi în toată lumea […]”.

Ajungând mitropolit, a tradus în româneşte şi a tipărit, la Târgovişte, un număr de 19 cărți (14 românești, 5 grecești, una slavo-română și una slavo-româno-greacă):

–Serviciul bisericesc, Târgovişte, 1709 (limba greacă);

–Învăţătură bisericească, Târgovişte, 1710 (limba română);

–Slujba Sfintei Ecaterina şi Proschinatarul Sfântului Munte Sinai, Târgovişte, 1710 (limba greacă);

–Psaltirea, Târgoviște, 1710 (limba română)

-Împăratul Alexie Comnen, Panoplia dogmatică, Târgovişte, 1710 (limba greacă);

–Rugăciuni în toate zilele săptămânii, Târgoviște, 1712 (limba română)

–Octoih, Târgovişte, 1712 (limba română);

–Alexandria, Târgoviște, 1713 (limba română);

–Catavasier, Târgovişte, 1713 (limbile română, slavonă şi greacă în alfabet chirilic);

–Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii, Târgovişte, 1713 (limba română);

–Evhologhion adică Molitvenic, Târgovişte, 1713 (limba română);

–Pilde filosofeşti, Târgovişte, 1713 (limba română);

–Maxime filosofice, Târgovişte, 1713 (limba greacă);

–Hrisovul lui Ştefan Cantacuzino pentru abrogarea văcăritului, Târgovişte, 1714 (limba română);

-Antim Ivireanul, mitropolit, Capete de poruncă la toată ceata bisericească, Târgovişte, 1714 (limba română);

–Catavasier, Târgovişte, 1714 (limba română);

–Ceaslovul slavo-român, Târgovişte, 1714 (limbile română şi slavonă);

–Ciasoslov, Târgovişte, 1714 (limba română);

-Hrisant, patriarh al Ierusalimului, Culegerea despre oficiile, demnitățile clericale și dregătoriile sfintei Biserici a lui Hristos și importanța lor, Târgovişte, 1715 (limba greacă).

Învăţatul florentin Anton Maria Del Chiaro, care a trăit la curtea domnitorilor Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino, ne spune că mitropolitul Antim Ivireanul a zidit în Bucureşti „o măreaţă mănăstire cu o prea frumoasă biserică cu hramul Tuturor Sfinţilor“, pe care a ridicat-o între anii 1713 – 1715 și pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, aceasta fiind cunoscută sub numele de  Biserica sau Mănăstirea Antim, mănăstirea fiind unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din țara noastră. Sfântul Mitropolit și-a pus toată averea sa pentru ridicarea din temelie a acestui sfânt lăcaş în București, această Mănăstire având hramul „Tuturor Sfinților”, care astăzi îi poartă numele (Biserica sau Mănăstirea Antim), ctitorul alcătuind și un testament, intitulat „Învăţături pentru aşezământul cinstitei Mănăstiri a Tuturor Sfinţilor, adecă Capete 32 întru carele să coprind toată chiverniseala Mănăstirii şi rânduiala milelor ce s-au hotărât să se facă pre an la săraci şi la lipsiţi, din venitul casei. Acum într-acestaş chip aşăzat în zilele prealuminatului şi înălţatului domn Io Constandin B<râncoveanu> Basarab Voevod, de noi, smeritul Mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim Ivireanul ctitorul. La leat 7221, aprilie 24, în care an s-au început zidirea Besericii”, în vederea organizării unei impresionante opere culturale, dar și de asistență socială.  Documentul denumit sugestiv „Așezământul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinților”, se păstrează astăzi în manuscris la Biblioteca Academiei Române, nr. 3342, (1713), fiind unul dintre cele mai frumoase documente medievale de la noi (scris pe pergament – de dimensiuni mai puțin obișnuite – c. 1m/1.5m) – care conține miniaturi și diverse ornamente, fiind aurit, acesta având scris înaintea pinaxului (cuprinsului) un catren ce poate fi considerat „blazonul” lui Antim Ivireanul:

„Toată suflarea, zice prorocul,

Cânte pe Domnul, peste tot locul.

Şi melcul încă, coarne înalţă,

Ca să-L lăudăm, pre toţi ne-nvaţă”.

Bibliografie:

-Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia românescă veche, Tom I, Bucuresci: Stabilimentul Grafic I. V. Socec, 1903;

-Anton Maria Del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, în româneşte de S. Cris-Cristian, cu o introducere de Nicolae Iorga, Editura Viața Românească, Iași, 1929;

-Dumitru Stăniloae, Viața și activitatea patriarhului Dosithei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, Teză de doctorat, Institutul de Arte Grafice și Editura Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1929;

-Teodor Cerbuleț, Antim Ivireanul (1650 – 1716), Bucureşti, 1939;

-Niculae Șerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, în „Revista Bisericii Ortodoxe Române”, nr. 8-9, 1956;

–Istoria literaturii române, vol. I, Folclorul. Literatura română în perioada feudală (1400-1780), coord.: acad. Al. Rosetti, Mihai Pop, I. Pervain, Al. Piru, Editura Academiei Române, București, 1964;

-Virgil Molin, Antim Ivireanul – editor şi tipograf la Râmnic, în „Mitropolia Olteniei”, Anul XVIII, nr. 9-10, 1966;

-George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Ediție cartonată, Editura pentru Literatură, București, 1968;

-Mihai Gabriel Popescu, Mitropolitul Ungrovlahiei, Antim Ivireanul, cârmuitor bisericesc și propovăduitor al Evangheliei, Teză de doctorat, în „Studii Teologice”, Anul XXI, nr. 1-2, București, 1969;

-Antim Ivireanul, Opere, Ediție critică și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1972;

-Fanny Djindjihaşvili, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Editura Junimea, Iaşi, 1982;

-Gabriel Ștrempel, Antim Ivireanul, Editura Academiei Române, București, 1997;

-Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999;

-Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, Editura Minerva, București, 1999;

-Costea Marinoiu, Activitatea tipografică din timpul lui Antim Ivireanul, la Râmnic și Târgoviște, în „Curier. Revistă de cultură și bibliologie”, Anul VII, nr. 2 (13), Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2000;

-Sfântul Antim Ivireanul, Scrisori, ediție îngrijită de părintele arhimandrit Mihail Stanciu și academicianul  Gabriel Ștrempel, Editura Basilica, București, 2004;

-Arhim. Sofian Boghiu, Sfântul Antim Ivireanul și Mânăstirea Tuturor Sfinților, Editura Bizantină, București, 2005;

-Gianina Picioruș, Antim Ivireanul, avangarda literară a paradisului. Viața și opera, Editura Teologie pentru azi, București, 2010;

-Antim Ivireanul, Liturghierul. Târgoviște 1713, Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Ana Bobu, Editura Miron Costin, Roman, 2013;

-Erich Agnes, Printing activity în Târgoviște during Constantin Brâncoveanu`s age, în the Annals of „Valahia University Târgoviște”, Letters section, volume XII, Issue 2, Valahia University Press, Târgoviște, 2014;

-Ion Croitoru, Contribuţia Sfântului Antim Ivireanul la controversa dintre patriarhul Ierusalimului Dositei Notaras şi marele logofăt al Patriarhiei Ecumenice Ioan Cariofil, în „Spiritualitatea mărturisitoare a culturii româneşti în perioada Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu”, volum coordonat de Pr. Dr. Ştefan Zară, Colecția Studia Academica 1, Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2014;

-Ion Croitoru, Când și unde a învățat Sfântul Antim Ivireanul arta tiparului?, în „Educație și Mărturisire. Formarea creștină a tinerilor în spiritul viu al tradiției”, editori: Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, Pr. conf. univ. dr. Cristian Sonea, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2017;

-Ion Croitoru, Sfântul Antim Ivireanul – apărător al legii strămoșești, Colecția „Memoria Historiae” – 4, Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, 2019;

-Cornel Mărculescu, Antim Ivireanul (1650-1716) – ctitor de cultură și spiritualitate creștină, întemeietorul primei biblioteci publice din Țara Românească, în vol. „Tipăriturile de la Târgoviște ale Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei, Târgoviște, 2023.

Prof.dr. Cornel Mărculescu