Dimitrie Atanasiu

S-a născut la 13 octombrie 1857, iar studiile secundare și le-a făcut la Iași, în Liceul Nou, în timp ce studiile universitare le-a urmat la Paris și Gand. În anul 1879 a obținut diploma de licențiat în drept, al Universității din Paris, iar în iunie 1881, a obținut titlul de Doctor în Drept al Universității din Gand. Întors în țară, trei ani mai târziu, Dimitrie Atanasiu s-a înscris în 1884 în Baroul din Prahova, profesând avocatura la Ploiești. De aici, s-a transferat în 1887 la Târgoviște, unde a fost și magistrat, ca Supleant la Tribunalul Dâmbovița și apoi Procuror în Prahova și Mehedinți. În anul 1911, Dimitrie Atanasiu practica avocatura la Târgoviște, ocupând și înaltul post de Decan al Corpului Avocaților din Dâmbovița. De asemenea, cariera politică l-a propulsat în diferite funcții: Deputat de Dâmbovița de două ori, Prefect al județului Dâmbovița de două ori, dar și Primar al orașului Târgoviște, tot de două ori. În primul mandat al lui Dimitrie Atanasiu ca primar al orașului Târgoviște între 10 noiembrie 1898 și 20 mai 1899, se distinge continuarea lucrărilor la pavilioanele armatei, începute în 1899 și eșalonate pentru perioada 1899-1900, dar mai ales inaugurarea la 10 mai 1899 a statuii lui Grigore Alexandrescu, manifestare grandioasă la care au participat peste 40 de invitați oficiali, printre care și judecătorul Ioan Alexandru Brătescu Voinești, precum și elevii și corpul didactic de la Gimnaziul Ienăchiță Văcărescu, așa cum reiese din adresa nr. 2149/9 mai 1899 adresată de către Primăria urbei Târgoviște, directorului gimnaziului.

În al doilea mandat ca primar al orașului Târgoviște (24 noiembrie 1902-11 ianuarie 1904), figura calmă și impunătoare pe care o întruchipa Dimitrie Atanasiu, numit în intimitate Bițu, a reușit să definitiveze pavilionul realizat după modelul aflat la Roma, în Grădina Pincio, care completa la acea vreme Grădina Publică a orașului, a continuat pavarea cu piatră de râu a principalelor străzi din zona centrală a urbei: Justiției, Stelea, Grigore Alexandrescu, Vulcan, Curcubeu, Gimnaziului, Strada Școlilor, Vestei, Strada Nouă, strada Fructelor, Strada Bărăției și a Bisericii Albe, pe strada Libertății au fost realizate pavaje cu piatră paralelipipedică, iar pe Bulevardul Carol I, au fost montate 25 de bănci noi. De asemenea lucrările edilitare au fost completate cu anumite reparații la Podul Pavel Bănică de pe Iazul Morilor, au fost realizate lucrări de consolidare la capul Podului Mihai Bravu și au fost executate diverse operații de edificare, consolidare și reparații la anumite instituții din oraș: arestul orașului, Spitalul Județean, Prefectura, boxe necesare escadronului de călărași la Mănăstirea Dealu, Palatul de Justiție, Abator și Oficiul Poliției.

Ca și decorații a primit Coroana României și Steaua României, în grad de ofițer.

Ordinul „Coroana României” a fost instituit prin legea din 10 mai 1881 și avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Conform Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2.002 din 6 august 1885 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „decorațiunea acestui Ordin este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalț roșu având împrejur o dungă albă; între ramuri e cifra regală. În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține coroana regală de oțel, pe smalț roșu; împrejur, pe un cerc de smalț alb, este scris, în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalț roșu: 10 MAI; și împrejur, pe un cerc alb: 1866, 1877, 1881. Crucea e atârnată de o panglică albastru-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului. Cavalerii poartă pe partea stângă a pieptului, atârnată de panglică, crucea prescrisă mai sus, în mărime de 40 mm, având cifra regală, între ramuri, de argint. Ofițerii poartă aceeași cruce, însă cu cifra regală, între ramuri, de aur, și cu rozetă pe panglică”.

Ordinul „Steaua României”, instituit prin legea din 10 mai 1877, avea scopul de a recompensa serviciile civile și militare aduse statului român. Conform Regulamentului Ordinului „Steaua României” nr. 2.001 din 6 august 1885 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 103 din 10 / 22 august 1885, pp. 2098-2100): „Decorațiunea Steaua României este o cruce cu smalț albastru, înconjurată de raze, purtând coroana regească. Centrul crucii este de smalț roșu, înconjurat cu ramuri de stejari verzi, având pe o parte vulturul cu deviza IN FIDE SALUS, iar pe cealaltă parte cifra regelui. Crucea, cu smalț albastru, este de argint pentru Cavaleri și de aur pentru Ofițeri, Comandori, Mari-Ofițeri și Mari-Cruci. Diametrul este de 40 milimetri pentru Cavaleri și Ofițeri și de 60 milimetri pentru Comandori și Mari-Ofițeri. Cavalerii poartă decorațiunea pe partea stângă a pieptului, atârnată de o cordea moarată roșie, cu marginile albastre-închise, fără rozetă. Ofițerii o poartă în același loc și cu aceeași cordea, însă cu rozetă… Pentru militari, forma decorațiunii este tot ca cea pentru civili, cu diferența numai că fiecare clasă are pe decorațiune două spade suspendate deasupra crucii”.

Surse:

-Arhivele Naționale Istorice Centrale București, fond Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642, Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2.002 din 6 august 1885;

–Monitorul Oficial, nr. 103 din 10/22 august 1885, Regulamentului Ordinului „Steaua României” nr. 2.001 din 6 august 1885;

-L. Scărlătescu, Albumul Corpului Avocaților din România în anul 1911, Tipografia „Unirea” Calea Moșilor no. 132, București, 1911;

-Mihaela Oproiu, Spicuiri din presa dâmbovițeană, Editura Transversal, Târgoviște, 2007;

-Mihai Oproiu, Corina Andrei, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947 (județi, prezidenți, primari), Editura Zven, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu