Poezia e în firea poprului românesc și e singura comoară a sufletului său, care în cursul veacurilor grele de suferinți l-a însoțit, ușurându-i greul vieții, și l-a îndulcit, mângâindu-i sufletul, iar din zilele de fericire ne-a păstrat bogăția sufletului său sănătos, vesel, senin și nobil. Multă jale și durere, mult chin și batjocură a îndurat poporul ardelenesc din partea ungurilor în decursul războiului european! Suferințe pe câmpul de luptă, suferințe acasă! Nu s-a putut ca aceste suferințe să nu scoată din adâncul inimii poporului necăjit coardele poeziei ca să cânte durerea. Câte inimi s-ar fi zdrobit de durere și de dor, dacă n-ar fi pășit poezia ca să le mângâie și să le ușureze? În versuri și-a turnat dorul și jalea, patimile și suferințele soldatului la front, în versuri i-au răspuns cei de acasă și versul le-a fost mângâierea și nădejdea. În ele veți găsi resignarea și optimismul sănătos al țăranului, alăturea cu decepțiunea și durerea, care capătă o nuanță plăcută prin ajutorul artei poetice. Ele au un ton religios, țăsut cu fire puternice de sentimente curate, morale. Credința și nădejdea în Dumnezeu, bucuria împreunată cu durerea și împlinirea datoriei, iubirea de patrie și nostalgia, dragostea nemărginită față de soție și familie, și nădejdea într-o soartă mai bună a neamului nostru pe urma suferințelor îndurate pentru alții.

Poezii culese din războiu, aranjate și publicate pentru popor.

Dr. Emil Precup, director la Liceul Petru Maior din Gherla 

Cântarea războiului

de Ionică Acu

XII. Spre nouă luptă

Acum cei neîmpușcați

Comandant să vă aflați!

Să duceți lupta-nainte,

Până pe dușman l-iți frânge!

Sabia-atunci din teac-a scos

Un om micuț și frumos,

Laităn Orendi numit,

În șir iarăși ne-a tocmit,

Fără larmă, fără zvon,

Am format batalion.

Domnul Laităn ne-a condus,

Iar înainte ne-am dus,

Dar pismașul n-am ajuns.

Frunză verde de ovăz,

Tot spre răsărit am mers

Și am dat de un mare șes,

Șesul mare, valea largă,

Oamenii la foc aleargă,

Și mergând tot mai în sus

Orașul Striij l-am ajuns.

Striij e un oraș vestit,

În dânsul dac-am venit,

Peste noapte-am poposit.

Dimineața ne-am sculat,

Puțin rast am căpătat.

Menaja era departe

Și noi flămânzisem foarte,

Menaja cât ce-a sosit

Ne-am pus jos și am prânzit

Și-apoi la drum am pornit.

Într-un sat am nimerit,

În care nu ne-am oprit,

Ci cu pași neobosiți,

Companivaise (după companii) împărțiți,

Am tot mers cu ne-ncetare

Pentru-a Rusului cercare

Forpost, patrule-nainte

Dinstreglamantul nu minte!

Trupa-mpărțită-napoi,

Cum e prescris la război.

XIII. Patrula înainte

Compania mea întâie

E numită ca să ție

De către dușman patrulă

Și cu trupa legătură.

Era seară înoptat

Când în patrul-am plecat.

Frunză verde iarbă creață,

Noaptea în luptă e greață,

Frunză verde lemn tufos,

Noaptea în luptă-i grețos.

Înainte-am patrulat

Dar pe Rus nu l-am aflat,

Înapoi am înturnat

Și meldungu ni l-am dat

Chiar la Trupen-comandant

Oberstlaităn, om ciudat,

Eu cu drag aș vrea să spui

Dar nu știu numele lui.

Știu că la făptură-a fost

Om înalt și trup frumos,

Tare-nțelept și cuminte

Ne-a dus bine înainte.

El de civili a-ntrebat:

Unde-i Rusu așezat?

Și civilii bine-au spus

Că-n pădure stă ascuns,

El acolo bine șede

Și pe noi bine ne vede.

XIV. Focul dușmanului

Ne pornim ca la război

Să-l scoatem din mușunoi.

Noi pe el nu l-am văzut,

În decunguri a șezut,

Pe noi bine ne-a avut,

Și focul l-a început.

Gloanțele cum tot veneau

Peste capul nost treceau

Și-așa tare vâjâia

Cugetai că fulgera!

Întinși în faierlinie (linie de trăgători)

Cum trebuie la bătălie

Am început a pușca

Pușca fierbinte era

Dar ei din ascunzătură

Să ne cruțe nu se-ndură!

Mulți ficiori se prăpădesc,

Rândurile se răresc.

Primim aviz: înapoi

Că Rusul vine pe noi

Frumușel am rătălit (retras)

El după noi a venit

Noi întăriți la loc larg

Rușii-napoi iar se trag

Ei s-așează pe-un ogor

Tocmind tunurile lor.

Și deodată-am și văzut

Cum tunuri au slobozit

Și-n ce drept ei le-au țipat

Multe dealuri au sunat

Și cu tunuri cum ei da

Pământul se tremura,

Noi luptam în șvarmlinie (linia de tiraliori)

Și-i grozavă bătălie.

Sursa:

-Emil Precup, Dor și jale. Patimi și suferințe, Poezii culese din războiu, aranjate și publicate pentru popor, Tiparul Tipografiei Diocezane, Gherla, 1920.

Prof.dr. Cornel Mărculescu