Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august.
Imnul Limbei Noastre Românești
Dulce limbă`n doina ta
Răsune tot cuvântul…!
Căci morți de-am fi tot nu te-am da,
Ci cu strămoșii ne-am scula,
Ca să vestim mărirea ta:
Preste tot pământul!
Tu ești, odorul nostru sfânt
Și`n Dumnezeu credința!
Tu`n suflet inimă și-n gând
Stăpâna noastră, pe pământ…
Tu pacea noastră în mormânt
Și-n ceriuri biruința!
Divină ești, vecinic trăind
O lume ți se`nchină,
Ai tăi archangheli zbor luptând:
Prin veacuri, negre, luminând,
Și a lumei pace strălucind
Din raza ta latină!
De mii de ori s-au conjurat
Dușmani să te robiască…
Dar noi în sânge i-am scăldat
Mormântul lor, noi l`am săpat
Chiar și prohodul l-am cântat
În limba românească!
Și munți și codrii pe la noi
În echou ți-se`nchină,
Căci tu cânți doina lângă boi,
Pe verzii câmpii pe lângă oi
Tu ești victoria`n război,
O limba mea română!
Tu martori vii dumnezeești
Ai pecetluit odată…
În piepturi late românești,
În sufletele vitejești
În sfinte cărți bisericești
Și`n munții cei de piatră!
Pe ai noștri strămoși titani,
Armat-ai cu „Cuvântul”
Și-aproape`n două mii de ani
Nepoții vechilor Romani,
Luptând c`o lume de dușmani
Învins-au tot pământul.
Puhoi păgân cutropitor
Când vrea să te răpiască:
Părinții noștrii`n vremea lor
Din sapă, furcă și topor,
Trimiteau fulger trăznitor
În ceata păgânească!
Ziduri de cetăți, oftau,
Când stai la închisoare:
Și munții se cutremurau,
Și toți românii te plângeau
Când lanțurile te strângeau
De mâini și de picioare!
Prin țara toată`n glas sonor
Azi doina ta, răsune,
În gloria, unui popor
Viteaz, luptând triumfător
De veacuri, pentru-al său ogor
Și pacea`ntregei lume!
O dulce limbă, astăzi ești
Pe veci eliberată…
Din temnițele ungurești,
Din lanțurile muscălești,
Din sub călcâiele nemțești,
De Rege și Armată!
Azi la jertfelnic preamărești
O Mare-Românie!
Împărăteasă, ce domnești
În sfinte-altare creștinești
Și-n inimile românești
În veci, mărire ție!
Gazeta Transilvaniei, 1917.
La linia demarcațională
Ne-am sfărmat cu mintea, gândul:
Ce-i linia demarcată?
Dar de-am trăi, cât pământul
N`am găsi, Dumnezeu sfântul
Și toți sfinții să-o bată!
Unii spun că-i monstru mare
Ce-a remas ca mărturie
Din potopul lumii`n care:
Multe împărății barbare,
Șterse-au fost pentru vecie!
Dar s`auziți, ce mai spun unii;
Că și Attila, ar fi`nviat!
Trecând Tisa, pe străbunii
Noștrii, iar fi`nvins cu Hunii
Și i-a fript și i-a mâncat!
Alții mai spun că maghiarii
Și-au găsit un Arpad iară,
Și au adunat toți barbarii
Și-au asmuțat toți tâlharii
Spre frumoasa noastră țară!
Bătrânii spun, desigur, vine…
Batu-Chan cu cap de câine
Piere lumea! Vai de mine
Și`ncă nu m-am spovedit!
Voluntar cu fruntea lată
Ce-a luptat la Mărășești:
Că linia demarcată
Zice: „nu-i nimică altă:
Răbdarea oastei românești!”
De Arpad, Batu-Chan și Attila
Și de toți nepoții lor:
Pe noi, ne cuprinde mila,
Ca să le-arătăm, Aquila
Cu al nostru tricolor!
Han-tătarii, cum spun alții,
Ca un părete chinezesc:
Trec linia demarcații,
Pentru ziua judecății
Pe pământul românesc!
Să nu vrea Dumnezeu odată:
Să dăm un iureș, cu avânt,
Și să le facem judecată,
Căci numai Dunărea cea lată
Va putea fi demarcată
Pentru-al lor veșnic mormânt!
Baia Mare, 12 aprilie 1919, „Renașterea”.
Sursa:
-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.
Prof.dr. Cornel Mărculescu