You are currently viewing EDITORIAL: Poezii ostășești din tranșeele Regimentelor românești în primul război mondial (Episodul XCVII)

EDITORIAL: Poezii ostășești din tranșeele Regimentelor românești în primul război mondial (Episodul XCVII)

  • Post category:general

Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august.

 

Imnul Limbei Noastre Românești

Dulce limbă`n doina ta

Răsune tot cuvântul…!

Căci morți de-am fi tot nu te-am da,

Ci cu strămoșii ne-am scula,

Ca să vestim mărirea ta:

Preste tot pământul!

 

Tu ești, odorul nostru sfânt

Și`n Dumnezeu credința!

Tu`n suflet inimă și-n gând

Stăpâna noastră, pe pământ…

Tu pacea noastră în mormânt

Și-n ceriuri biruința!

 

Divină ești, vecinic trăind

O lume ți se`nchină,

Ai tăi archangheli zbor luptând:

Prin veacuri, negre, luminând,

Și a lumei pace strălucind

Din raza ta latină!

 

De mii de ori s-au conjurat

Dușmani să te robiască…

Dar noi în sânge i-am scăldat

Mormântul lor, noi l`am săpat

Chiar și prohodul l-am cântat

În limba românească!

 

Și munți și codrii pe la noi

În echou ți-se`nchină,

Căci tu cânți doina lângă boi,

Pe verzii câmpii pe lângă oi

Tu ești victoria`n război,

O limba mea română!

 

Tu martori vii dumnezeești

Ai pecetluit odată…

În piepturi late românești,

În sufletele vitejești

În sfinte cărți bisericești

Și`n munții cei de piatră!

 

Pe ai noștri strămoși titani,

Armat-ai cu „Cuvântul”

Și-aproape`n două mii de ani

Nepoții vechilor Romani,

Luptând c`o lume de dușmani

Învins-au tot pământul.

 

Puhoi păgân cutropitor

Când vrea să te răpiască:

Părinții noștrii`n vremea lor

Din sapă, furcă și topor,

Trimiteau fulger trăznitor

În ceata păgânească!

 

Ziduri de cetăți, oftau,

Când stai la închisoare:

Și munții se cutremurau,

Și toți românii te plângeau

Când lanțurile te strângeau

De mâini și de picioare!

 

Prin țara toată`n glas sonor

Azi doina ta, răsune,

În gloria, unui popor

Viteaz, luptând triumfător

De veacuri, pentru-al său ogor

Și pacea`ntregei lume!

 

O dulce limbă, astăzi ești

Pe veci eliberată…

Din temnițele ungurești,

Din lanțurile muscălești,

Din sub călcâiele nemțești,

De Rege și Armată!

 

Azi la jertfelnic preamărești

O Mare-Românie!

Împărăteasă, ce domnești

În sfinte-altare creștinești

Și-n inimile românești

În veci, mărire ție!

Gazeta Transilvaniei, 1917.

 

La linia demarcațională

Ne-am sfărmat cu mintea, gândul:

Ce-i linia demarcată?

Dar de-am trăi, cât pământul

N`am găsi, Dumnezeu sfântul

Și toți sfinții să-o bată!

 

Unii spun că-i monstru mare

Ce-a remas ca mărturie

Din potopul lumii`n care:

Multe împărății barbare,

Șterse-au fost pentru vecie!

 

Dar s`auziți, ce mai spun unii;

Că și Attila, ar fi`nviat!

Trecând Tisa, pe străbunii

Noștrii, iar fi`nvins cu Hunii

Și i-a fript și i-a mâncat!

 

Alții mai spun că maghiarii

Și-au găsit un Arpad iară,

Și au adunat toți barbarii

Și-au asmuțat toți tâlharii

Spre frumoasa noastră țară!

 

Bătrânii spun, desigur, vine…

Batu-Chan cu cap de câine

Piere lumea! Vai de mine

Și`ncă nu m-am spovedit!

 

Voluntar cu fruntea lată

Ce-a luptat la Mărășești:

Că linia demarcată

Zice: „nu-i nimică altă:

Răbdarea oastei românești!”

 

De Arpad, Batu-Chan și Attila

Și de toți nepoții lor:

Pe noi, ne cuprinde mila,

Ca să le-arătăm, Aquila

Cu al nostru tricolor!

 

Han-tătarii, cum spun alții,

Ca un părete chinezesc:

Trec linia demarcații,

Pentru ziua judecății

Pe pământul românesc!

 

Să nu vrea Dumnezeu odată:

Să dăm un iureș, cu avânt,

Și să le facem judecată,

Căci numai Dunărea cea lată

Va putea fi demarcată

Pentru-al lor veșnic mormânt!

Baia Mare, 12 aprilie 1919, „Renașterea”.

 

Sursa: 

-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu