Analizând începuturile viitoarei biblioteci renascentiste a Stolnicului Constantin Cantacuzino, cercetătorul Dan Horia Mazilu, a identificat printre altele, următoarele  lucrări: Adagiorum chiliades, a lui Erasmus; Eloghile Domnilor Veneţii; Iliada şi  Odiseea; Omirului greco-latin; De institutione Grammatica, a lui Alvarus Emmanuel, precum şi numeroase lucrări semnate de Titus Livius, Vergilius, Valerius Alexinus, Natialis Cames, Horatio Tornellius, Martial, Quintus Curtius Ruffus, Epictet, Synesios, Terentius, Horatius, Lucian, Aristotel, Cesare Cremonini, Simplicius, Themistios, Alexandros din Afrodisia, Giacomo Francesco Zabarella, aşa cum este indicată ordinea lor în viitorul catalog de mai târziu. Pe lângă acestea se numără cărțile cumpărate la Padova menționate în amintitul catalog, acele publicații înregistrate de către Stolnic pe foaia de gardă a cărții „Introductio in dialecticam Aristotelis”, a cardinalului Francesco Tolet (Venetia, 1587), plus acele scrieri pe care eruditul le-a menționat ca și izvoare ale lucrării sale „Istoria Țării Românești”: de la Strabon la Ovidiu și la Titus Livius, de la Diodor Siculul până la Plutarch, de la istoricii bizantini Procopius, Zonaras, Cllimach și Ion Tzetzes, de la italienii Enea Silvio Piccolomini, Bonfinio, Flavio Biondo, Filipo Buonaccorsi, la napolitanul Michele Reti și la Natale Conti, de la Nicolaus Olahus la istoricii unguri Simion de Geza, Ioan Bethlem și alții.

Într-o însemnare de pe foaia liminară a manuscrisului ce prezenta o scriere celebră a teologului francez Guillaume Durand, intitulată Rationale divinorum officiorum, stolnicul Constantin Cantacuzino, ajuns la începutul secolului al XVII-lea într-o mănăstire cisterciană de lângă Viena, nota: „Ciastă carte veche şi grea este adusă de oştenii noştri care au oşit cu turcii la Beciu (Viena) dintr-acolo luată, mergând la anul de la spăsenia lumii 1683 măsţa mai, cându creştinătatea au bătut toată puterea turcească şi i-au gonit cu mare ruşine d-acolo luîndu-le şi toată avuţia şi armele, cap oştirilor tut[u]ror creştineşti fiind Ioan al treilea lea Craiul Leşăscu, din rodul Sobieşilor duce al Lotaringhiei ce era şi cumnat <> dintâi împărat al Romanului, iar al turcilor era vizirul Cara Must[afa] <> Ibrahim”.

În continuare, sunt semnalate şi alte tipărituri, dintre care amintim: Annalium virtutis et fortunae Boiorum Pars II, de Andreas Brunner (München, 1629); Selecta circa Libros Aristotelis de generatione et corruptione, lucrare de filosofie aristotelică, în 3 volume (Ingolstadt, 1621); Selecta circa Libros Aristotelis de Anima substilioris doctrinae, a teologului Francescus Murcia; Orationus duodeviginti, de Ioannes Perpinian (Ingoldstadt, 1592). Un caz aparte este cel al lucrării „Ars magna sciendi in XII libros digeste a lui Athanasie Krchen” (Amsterdam, 1699), pe care apare caligrafiat ex-librisul său: Ex-libris Constantini Cantacuzeni. Interesul lui Constantin Cantacuzino pentru lucrul cu cartea l-a făcut pe fratele său Șerban Vodă ca, de la începutul domniei să-i acorde titlul onorific de prothocathedra, care îi asigura dreptul de a lua loc în Sfatul Domnesc și de a-și expune punctul de vedere, chiar dacă stolnicul nu deținea o dregătorie anume. În plus, pentru a înțelege ascensiunea viitorului stolnic, se cuvine să menționăm trecerea sa prin dregătoriile Țării Românești, de la vtori postelnic la vârsta de 18 ani; postelnic între 28 februarie 1665 şi 1672; la 10 mai 1672 hrisoavele l-au pomenit în calitate de membru al sfatului, însă, fără titlu; apoi între 22 ianuarie 1675 şi 30 decembrie 1677 a fost mare stolnic, iar în final, între 20 mai 1678 şi 1716 în documente a fost amintit ca fiind vel stolnic sau biv vel stolnic şi protosebastor.

Revenind la Biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, aceasta cuprindea printre altele poemele homerice Iliada și Odissea, versurile lui Virgiliu, Terentiu, Horatiu și Marțial, scrierile lui Lucian sau Valerius Maximus, istoriile lui Titus Livius sau Quintus Curticus, operele filozofice și cosmografice ale lui Aristotel și multe altele. În componența bibliotecii mai intrau calendare și almanahuri, după cum reiese din corespondența Stolnicului purtată cu Hrisant Notara, patriarhul Ierusalimului; apoi acele cărți aduse de oștenii români care au participat la asediul Vienei în 1683 (încă se vehiculează ipoteza, deloc de neluat în seamă, conform căreia Constantin Cantacuzino a participat însuși la acest asediu soldat cu înfrângerea surprinzătoare a armatelor turceşti). Treptat, stolnicul Constantin Cantacuzino a mărit constant fondul bibliotecii familiei care se găsea în clădirile Mănăstirii Mărgineni, județul Prahova, iar numărul cărților s-a înmulțit prin achiziționări, astfel încât, numărul volumelor din biblioteca sa a ajuns să aibă peste 3.000 exemplare. Între ele, existau cărți cu subiecte de filozofie, juris prudenţă-retorică, lingvistică, literatură, teologie, ştiinţe naturale, medicină, astronomie, matematică, tehnologie. Nu lipseau nici lucrările de referinţă (enciclopedii, lexicoane, dicţionare), precum si periodicile cultural – politice ale vremii scrise în limbile italiană și latină, în care stolnicul citea curent. Dintre titlurile de matematică şi astronomie care au supravieţuit şi astăzi se află la Biblioteca Academiei Române și care poartă celebrul său ex libris Constantini Cantacuzeni, menţionăm:

– Initia doctrinae physicus (Iniţiere în studiul fizicii) de Melanchton, Phillipus, în două volume, într-o ediţie rarisimă imprimată la Wittenberg în 1570. Lucrarea a aparţinut iniţial lui Matei Cantacuzino şi ulterior stolnicului Constantin Cantacuzino. Ambii posesori au lăsat numeroase însemnări de lectură în limbile greacă şi latină. Pe paginile acestei cărţi este scris aproape un întreg tratat de fizică, însoţit de formule şi schiţe, cel mai probabil opera stolnicului;

-Trei volume din lucrările de astronomie despre efemeride ale lui Andrea Argoli, datate 1677;

–Tractatus physicus de motu locali (Tratat despre fizica mişcărilor locale) de Mausnerius, Petrus, Lyon, 1646;

–Astronomiae reformate (Astronomia reformată) de Riccioli, Ioannes Baptista, lucrare apărută la Bologna, 1665;

–Hartă a Cerului de Paul Loredano, cumpărată la Padova în 1667;

-O valoroasă Cosmografie în patru părţi, tipărită la Veneția în 1598, a matematicianului și fizicianului veneţian din secolul al XVI-lea Francisco Barozzi (Barocci);

–Sphera mundi seu Cosmographia (Sfera cerului sau cosmografia), a lui Blancanus Iosephus, 1693;

–Constructio instrumenti ad Horlogia solaria (Construcția instrumentelor de ceasuri solare), 1654;

–Theoriae mechanicae delineatio (Schiță a teoriilor mecanice) a astronomului și matematicianului olandez Snellius, descoperitorul legilor refracţiei, într-o ediţie din 1705. Anul de imprimare al acestei lucrări arată că stolnicul Constantin Cantacuzino a fost interesat de domenii ca matematica şi astronomia nu numai în perioada studiilor în străinătate, ci și de-a lungul întregii sale vieţi.

În fondul Bibliotecii Stolnicului Constantin Cantacuzino de la Mărgineni (județul Prahova) se mai adaugă manuscrisele și tipăriturile oferite de către cărturari români sau străini care au poposit cândva sau au trecut pe la mănăstirea Mărgineni, ca oaspeți ai acestuia sau ca simpli prieteni. Este binecunoscut faptul că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, foile periodice au pătruns în Țările Române, iar Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost primul cărturar care s-a abonat la câteva periodice în limba italiană, cum ar fi „Il Corriere ordinario”, un periodic cu apariție restrânsă, care oferea informații politice, militare și culturale din principalele țări ale Europei. Faimoasa Bibliotecă a Stolnicului Cantacuzino deținea în patrimoniul său și primul periodic bibliografic italian care a pătruns la sfârșitul secolului al XVII-lea în Țara Românească, este vorba de „La Galleria di Minerva”, apărut în anul 1697, la Veneția, care era realizat ca o publicație anuală de referință, ce cuprindea informații bio-bibliografice serioase și își propunea să semnaleze cele mai importante lucrări din toate domeniile tipărite la Veneția și în alte centre europene. Pe baza acestor informații bibliografice extrase din publicația „La Galleria di Minerva”, Stolnicul a făcut numeroase comenzi în străinătate, dar mai ales la Veneția. De asemenea, Biblioteca Stolnicului cuprindea cărți de geografie, precum și numeroase atlase care au adus în fața cititorilor primele informații concrete despre noul continent, America. Între lectorii care au profitat de pe urma acestor informații s-a înscris și faimosul Pârvu Mutu Zugravul, cel care a pictat o frescă cu ctitorii Cantacuzini în Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Filipeștii de Pădure, județul Prahova.

Încă de la început, faimoasa Bibliotecă a Stolnicului a fost organizată după principii umaniste, având un caracter deschis, iar pentru a se facilita găsirea cu rapiditate a cărților, acestea au fost aranjate după conținut și după dimensiuni, rolul principal în clasarea cărților avându-l Niccolo da Porta, cel care era bibliotecar și secretar diplomatic la curtea lui Constantin Brâncoveanu și omul de încredere al stolnicului, fiind instruit special în acest domeniu, și ale cărui eforturi s-au concretizat prin contribuțiile importante la organizarea pe baze moderne a bibliotecii. Printre erudiții și dascălii care au venit să citească în această Bibliotecă, se numărau Damaschin, episcopul de Râmnic și Buzău, fost profesor al copiilor stolnicului și frații Radu și Șerban Greceanu, traducătorii primei Biblii în limba română.

Cărțile, manuscrisele și periodicele provenite de la Mănăstirea Mărgineni poartă pe cotorul său un număr de înregistrare și denumirea domeniului din care face parte, domeniu ce este menționat în toate cazurile în limba greacă. Publicațiile au fost grupate pe un format de tip editorial (in folio, in quatro, in octavo, in duodecimo), iar în cadrul fiecărui format, acestea au fost repartizate pe domenii. În urma unei examinări atente, se poate observa că biblioteca era structurată în trei departamente: cărți cu caracter științific; cărți cu caracter istorico-umanistic; cărți cu caracter filozofic și teologic- religios. Această organizare, inedită până atunci, s-a datorat faptului că eruditul, călătorind în multe țări ale Europei a avut posibilitatea să cunoască sisteme de organizare a unor vechi și vestite biblioteci, ca de exemplu Biblioteca Marciana din Veneția, Biblioteca Universității din Padova și Biblioteca Imperială din Viena. Operele din biblioteca sa au introdus noi idei în cultura timpului său, aflată încă în parte sub influența bizantină, însă, după moartea sa tragică, o parte dintre cărți „au luat drumul” străinătății, iar cealaltă jumătate a fost însușită de Nicolae Mavrocordat.

Faimoasa Bibliotecă a Stolnicului Constantin Cantacuzino, a fost una dintre cele trei mari biblioteci umaniste românești din secolele XVII-XVIII, alături de Biblioteca Brâncovenilor și de cea a Mavrocordaților. În plus, din punct de vedere al structurii bibliotecii, se cuvine să precizăm că procentual 28% din cărți erau de teologie, 20% erau de filosofie, 14,4% istorie și geografie – științe strâns înrudite, 14,4% lucrări de literatură și filologie, periodice și dicționare, 5,2% scrieri matematice, 4,5% scrieri juridice și 3% cărți de medicină și știință.

Colecția Cantacuzinilor, afirma istoricul Corneliu Dima-Drăgan, era alcătuită, în cea mai mare parte, din cărțile postelnicului (tatăl) și ale stolnicului Constantin, la care se adăugau o serie de posesori principali și secundari de la care au venit ori au trecut, în timp cărțile, cum ar fi Ştefan, fiul stolnicului, domn al Ţării Româneşti (1714-1716), ultimul domn pământean înaintea instaurării regimului fanariot, Drăghici Cantacuzino (fratele unui văr al stolnicului), Mihai Cantacuzino și spătarul Matei Cantacuzino, însă, contribuţiile acestora au fost inegale. Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, număra mii de volume, manuscrise, cărți și periodice rare românești și străine, achiziționate datorită preocupărilor culturale, filozofice și politice ale stolnicului și urmașilor lui. Dintre acestea, s-au reconstituit în timp aproximativ 500 de titluri aflate în biblioteci din țară și străinătate, cărți cu autografe ale Cantacuzinilor, fie cu autograful stolnicului (Ex Libris Constantini Cantacuzeni), fie cu al altor membri ai familiei sale.

Astăzi, un număr redus dintre volumele achiziționate și colecționate de către Stolnicul Constantin Cantacuzino, însemnând o colecție de cărți religioase românești din secolul al XVII-lea cu tipărituri din vremea lui Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, inclusiv Îndreptarea Legii (Pravila lui Matei Basarab din 1652) și Biblia de la București (1688),  se află expuse în Conacul lui Pană Filipescu din Filipeștii de Târg, județul Prahova. Cum au ajuns aici? Pană Filipescu, fiul stolnicului Dumitrașcu Filipescu, a fost căsătorit cu Maria, fiica cea mare a postelnicului Constantin Cantacuzino: „Pană Filipescu și postelnicul Constantin Cantacuzino au ctitorit aici biserica satului (Filipeștii de Târg, județul Prahova), reparând în 1646 și mănăstirea din Mărgineni. Strălucirea scenelor din decorațiile murale, ale bisericii din Filipești, la care se folosise mult aur, sunt subliniate de către Paul de Alep în scrierile sale. Aici, Pană Filipescu și-a înălțat, pe la anul 1650, pe o așezare mai veche, conacul…”. Este imperios necesar să amintim și faptul că în localitatea Filipeștii de Târg, județul Prahova, se găsesc și ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino construit între anii 1635-1641, care era o construcție impresionantă și luxoasă ce a servit drept exemplu pentru construcțiile de mai târziu de la Măgureni, Potlogi și Mogoșoaia, ultimele două fiind ridicate de către Constantin Brâncoveanu. Conform scrierilor din acea vreme, palatul de la Filipeștii de Târg a reprezentat locul de primire al unor emisari străini (Paul de Alep), dar și cronicari munteni (Radu Greceanu), și unde se pare că ar fi copilărit chiar Constantin Brâncoveanu. Palatul dispunea de o sală de baie cu finisaje din marmură, cu sistem pe roți de alimentare cu apă curentă adusă din râul Prahova, și face parte din clădirile construite de Cantacuzini pe teritoruiul județului Prahova care aveau încălzire în pardoseală și pereți, iar pardoseala era din ceramică smălțuită sau din dale de piatră.

Bibliografie:

– Arhivele Naționale Istorice Centrale Bucureşti, dosar 95/1839, f. 5-9;

-Nicolae Iorga, Operele lui Constantin Cantacuzino, Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva, București, 1901;

-George Călinescu, Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni, în „Diplomatarium Italicum”, vol. II, Roma, 1930;

– Nicolae Iorga, Constantin Stolnicul Cantacuzino, în „Revista Fundațiilor Regale”, Anul II, nr. 7, iulie 1935;

–Istoria Țării Românești. 1290-1690, în „Letopisețul Cantacuzinesc”, Editura Academiei, București, 1960;

-Corneliu Dima-Dragan, Un catalog necunoscut al bibliotecii Stolnicului Constantin Cantacuzino, în „Revista Arhivelor”, nr. 2, București, 1964;

-Doina Curticăpeanu, Un mare patriot si umanist român-Constantin Cantacuzino Stolnicul, în: „Steaua”, Anul XVII , nr. 6, București, 1966;

-Corneliu Dima-Dragan, Biblioteca unui umanist român Constantin Cantacuzino Stolnicul, Editura pentru Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, Consiliul Așezămintelor Culturale, București, 1967;

-Lucia Rosetti, Constantin Cantacuzino studente rumeno a Padova, Padova, 1968;

-Corneliu Dima Drăgan, Livia Bacaru, Constantin Cantacuzino stolnicul, Editura Albatros, București, 1970;

-Virgil Cândea, Stolnicul între contemporani, Editura Științifică, București, 1971;

-Mario Ruffini, Biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, traducere din limba italiană de D. D. Panaitescu şi T. Pârvulescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1973;

-Florica Dimitrescu, Stolnicul Constantin Cantacuzino: Însemnările de călătorie şi de studii la Constantinopol, Veneţia şi Padova (1665-1669), în „Contribuţii la istoria limbii române vechi”, Bucureşti, 1973;

-Constantin Șerban, Biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino, în „Revue Roumaine d’ Histoire”, tom XIII, nr. 2, București, 1974;

-Radu-Ștefan Ciobanu (Vergatti), Pe urmele stolnicului Constantin Cantacuzino, Editura Sport-Turism, București, 1982;

-Radu Ștefan Ciobanu (Vergati), Aspecte ale vieţii spirituale în epoca lui Constantin –Vodă Brâncoveanu prin prisma relaţiilor cu Cantacuzinii, în vol. „Constantin Brâncoveanu”, red. coord. Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989;

-Dan Horia Mazilu, Noi printre ceilalţi sau despre literatura peregrinilor, Bucureşti, Editura Ager, 2003;

-Victor Petrescu, Stolnicul Constantin Cantacuzino și biblioteca sa, în „Armonia. Revistă a Direcției pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului Dâmbovița”, fondată de Alexandru Vlahuţă şi C. Alessandrescu în 1881, Anul II, Nr. 3 (4), septembrie 2006;

-Radu-Ștefan Ciobanu (Vergatti), Stolnicul Constantin Cantacuzino, boier-cărturar, în „Argesis. Studii și comunicări”, Seria Istorie, Tom XX, Muzeul Județean Argeș, 2011;

-Mihai Dimitrie Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească. Enciclopedia istorică, genealogică și biografică, volumul III: Familia Cantacuzino, Editura Simetria, București, 2014;

-Cornel Mărculescu, Faimoasa Bibliotecă a stolnicului Constantin Cantacuzino (1639-1716), în vol. „Stolnicul Constantin Cantacuzino. Diplomat, politician și erudit sprijinitor al misiunii Bisericii prin intermediul culturii”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei, 2023.

Prof.dr. Cornel Mărculescu