Mă săturasem de văzut fortificații și palate. Nu mai aveam răbdare să văd de aproape și pe îndelete cum trăiește lumea de rând. În acest articol despre cum se muncește în India, țara e specială și din punctul acesta de vedere. Nicăieri în lume, ocupația nu este mai importantă în a defini identitatea persoanei ca aici, în special datorită castelor. Sistemul de caste este considerat ca fiind cerință a divinității și bazat pe ocupație. Sunt patru varna (clase) menționate în scriptură. La rândul lor sunt divizate în vreo 3000 de jati (ocupații), plus cei care sunt fără varna, așa numiții „de neatins”. Agricultură și comerț poate face mai toată lumea, dar orice altceva din meseriile tradiționale se menține în familie. Dacă ești din familie de frizeri – frizer trebuie să te faci, teoretic vorbind. Bineînțeles, tot sistemul a fost răsturnat de apariția meseriilor noi, casta de IT – iști nu există nicăieri în scripturi. Numele de familie în mod normal este dat de meseria făcută de acea familie, adică în general, te cheamă Brutaru, Fieraru, Cizmaru sau chiar mai detaliat, Pâinaru, Covrigaru, etc, în cazul brutarilor.

O să fie o zi interesantă mergând în sate din zona munților Aravelli și căutând să văd cum muncește lumea. La țară, sistemul de caste este unul foarte puternic, unde tradiția de a face meseria părinților tăi se respectă. De exemplu, ni s-a explicat cum că treaba cu scosul apei din pământ este foarte strict regulată, că nu oricine poate lucra în acest domeniu. Vaca asta se învârtește ore în șir, fiind pe post de pompă și domnul o urmează. M-am gândit că oricine poate face asta, deoarece eu știam că meseriile se țin în familie, dar credeam că doar cele unde trebuie să ai ceva capacitate dobândită. Se pare că nu, de aici am început să studiez și să întreb, am citit o carte despre caste și meserii, am început să întreb lumea.

Între cele mai jos clasate ocupații, sunt cele care au de-a face cu curățenia în orice fel, salubritate, spălat rufe, golit wc-uri, (canalizare nu este). Curățenia, măcelarii și pielarii, cei care spală și ard morții sunt și ei în clasa asta specială la fundul clasamentului. în fapt, cei ce se ocupă cu așa ceva nici măcar nu sunt parte din varna, casta, sunt pe nicăieri, sunt așa numiții „untouchables”, adică cei de neatins.

Chaiwalla, vânzător de ceai. Foarte joasă ocupație și cumva scăpată de sub control, mulți când migrează din sate la oraș nu găsesc de muncă și se apucă de vândut ceai pe stradă.

Mult mai jos pe scara meseriilor este rickshawalla. Transportă și livrează orice mai ales prin părțile vechi de oraș.

Camioanele, reprezintă o bine văzută meserie între clasele muncitoare. Și ea ieșită din sistemul tradițional în special din cauza prezenței masive a musulmanilor și siikh-ilor.

Șofer de autobuz, iar o meserie dorită. Îmi explica un domn proprietar de două autobuze, cum că trebuie să plătească binișor să îi responzabilizeze pe șoferi, un autobuz e scump și asigurare nu prea au, dacă se întâmplă să sară de pe drum și să distrugă autobuzul e mare problemă.

Soldat. Împreună cu cele religioase, această funcție este între cele mai respectate ocupații. Foarte greu pentru cei care nu au avut părinții în sistem să intre în armata Indiei și astăzi, în ciuda eforturilor guvernului de a promova varietatea în armată.

Preoții. Ca în orice țară săracă,  religia este importantă. Lumea face coadă să-i dea bani la preasfințitul în schimbul la o binecuvântare. Literalmente cu sacul, aveau saci în care aruncau banii pe care mai târziu probabil ca îi contabilizau.

Funcționar. Foarte multe examene să ajungi aici. Când ai ajuns totuși aici, ai o viață liniștită mai puțin atunci când guvernul decide să schimbe banii peste noapte.

Polițistul. Arată el ca în filmele de comedie și are mot și băț, dar lumea se teme și îl respectă.

Medicina are o tradiție de peste 3000 de ani în India și indienii sunt renumiți ca medici în toată lumea. Acasă la ei…mai fac și compromisuri.

Casta rămâne importantă mai ales pe la țară și în orașele mici. Statul încearcă să ajute pe cei de jos rezervându-le locuri în administrație și universități. Asta implică și un revers, oricât de bun ai fi și în orice poziție ai ajunge ești suspectat că ai beneficiat de cote și locuri rezervate să avansezi. Cu cât mai puțină educație are persoana, cu atât mai mare tendința de a respecta sistemul de castă. O excepție fac brahminii, preoții practic, care în ciuda educației pe care o au întotdeauna, sunt între cei mai mari susținători ai sistemului segregat. E și de înțeles considerând că sunt în vârful piramidei. O doamnă profesoară îmi povestea cum copiii la școala ei nu vor să intre în contact cu dalit, cei de neatins și cum părinții îi retrag și îi trimit la școli private din cauza că nu vor să se amestece cu castele joase, în general. Tot dânsa îmi explica cum că la nunți și morți trebuie să inviți tot satul, dar îi pui la mese paralele, separați între caste. În unele cazuri, pe dalit îi pun în ceva colț de curte și le dau mâncarea rămasă de la ceilalți. Altădată, doi băieți cu care am povestit mai mult mi-au zis că este imposibil să devină cumnați, deși ar vrea, deoarece, părinții brahmini ai unuia, nu ar accepta vreodată un yadav, unul din casta păstorilor. (A trebuit să fiu solidar cu acela, Yadav aș fi fost și eu dacă în România existau caste și se ținea cont de ceea ce a facut stră-stră-străbunicul). Automat când te căsătorești cu cineva din casta mai slab cotată, intri în casta aia, nu se poate avansa prin căsătorie.

In India nimic nu este simplu la capitolul social, dar putem încerca să zgâriem suprafața și să vedem dacă putem înțelege câte ceva.

Răzvan Vulpea Călătoare